Ce caută Ernesto Valverde folosind sistemul 4-2-3-1 la FC Barcelona?

În meciul cu Betis, primul pentru Barcelona în sezonul 2017-2018 de La Liga, Ernesto Valverde a folosit un sistemul său preferat, 4-2-3-1.

Messi, Sergi Roberto (FC Barcelona)
Messi, Sergi Roberto (FC Barcelona)
Autor
 
David Petre
Distribuie
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Plus

În meciul cu Betis, primul pentru Barcelona în sezonul 2017-2018 de La Liga, Ernesto Valverde a folosit un sistem 4-2-3-1, preferatul său. La capătul jocului, jurnalistul Dídac Peyret de la cotidianul catalan SPORT analizează această modificare tactică, într-un articol a cărui traducere, ușor adaptată, o puteți citi în continuare.

Pe zi ce trece, Barça arată din ce în ce mai mult ca una din echipele lui Valverde. După o perioadă de pregătire în care evoluția echipei nu a lăsat să se întrevadă schimbările pe banca tehnică, el Txingurri începe să își facă simțită personalitatea.

Înfrângerea pe Camp Nou în fața lui Real Madrid a fost punctul de inflexiune, alibiul perfect pentru a începe schimbările. La capătul acelui meci, diagnosticul a fost clar: echipa a fost prea lungă și dezordonată pe repliere. “Una din cheile jocului este ca echipa să nu fie lăbărțată. Trebuie să existe în permanență un echilibru”, a fost auzit Valverde în repetate rânduri.

Primele încercări ale tehnicianului au fost văzute la returul de pe Santiago Bernabeu, când a probat o linie de start așezată în formula 3-5-2, transformată într-un mult mai flexibil 4-4-2 după pauză. Adevăratele intenții au fost însă dezvăluite odată cu primul meci din La Liga, victoria cu 2-0 în fața lui Betis, când Barcelona a jucat în sistemul favorit al lui Valverde, 4-2-3-1.

Două sunt motivele pentru care noul tehnician dorește să schimbe sistemul de joc: pe de o parte pierderea lui Neymar, iar pe de altă parte faptul că echipa are probleme pe faza defensivă atunci când joacă 4-3-3, aceasta din urmă fiind o constantă în ultimele sezoane, indiferent de omul aflat pe banca tehnică. Care sunt primele ținte a lui Valverde? Să ofere echipei stabilitate defensivă și să revigoreze pressingul agresiv.

Poziția lui Messi în meciul cu Betis (fals nouă) a fost un pas în această direcție. “Pe repliere trebuia să fim ordonați și am reușit acest lucru” a explicat Valverde, în timp ce pe faza de atac s-a dorit punerea în valoare a vitezei lui Deulofeu și Paco Alcacer, cu un Messi ceva mai retras, pe post de asistent.

În găsirea echilibrului dintre atac și apărare a fost importantă noua poziție a lui Sergi Roberto, aceea ce mijlocaș central ofensiv: “Am optat acolo pentru un jucător care să aducă energie, forță fizică, pentru a iniția presiunea în jumătatea adversă”, a explicat Valverde triunghiul din axul central, având baza formată din Busquets și Rakitic și cu Roberto vârf, o adevărată rețea de siguranță.

Folosirea a doi mijlocași defensivi pare a fi benefică pentru mai mulți jucători. Alături de Busquets, Rakitic primește mai multe baloane într-o zonă centrală unde are mai mult spațiu de acțiune și de unde poate oferi pase între linii. De asemenea este scenariul ideal pentru Paulinho, care în această poziție a oferit în trecut randamentul maxim.

Postul de mijlocaș ofensiv nu există în sistemul 4-3-3, dar Barcelona are mai mulți jucători care s-ar simți confortabil în această poziție. Andre Gomes și Arda Turan se află în această postură, iar Sergi Roberto a dat satisfacție aici, contra lui Betis. Denis Suarez și Rafinha sunt cazuri asemănătoare, chiar dacă în cazul lor nu e vorba chiar de poziția numărului 10. Toți cei trei jucători din fața mijlocașilor defensivi pot ocupa poziții mai centrale decât în cazul sistemului 4-3-3, unde este primordială poziția extremei.

Prima senzație este că un sistem 4-2-3-1 s-ar adapta mai bine lotului actual al Barcelonei, deși lucrurile s-ar putea schimba prin posibilele transferuri ale lui Dembele, Coutinho sau Seri.

Câteva vorbe și despre Deulofeu. Valverde l-a folosit în partea dreaptă și a putut fi văzută o altă versiune a acestui jucător față de ce arătase el pe Camp Nou înainte să plece. Pare să se fi maturizat în ceea ce privește deciziile pe teren și aportul defensiv, deși se poate spune că încă îi lipsește încrederea de a rezolva în favoarea sa situațiile unu contra unu.

În faza de adaptare se află și Semedo, dar meciul cu Betis a scos la iveală o certitudine: este un jucător cu un nivel fizic de top. Viteza îi permite să corecteze erori defensive, iar aportul său în atac se poate dovedi o carte câștigătoare pe termen lung.