Interviu cu Davide Ancelotti, fiul şi colaboratorul lui Carlo Ancelotti la Bayern

Davide Ancelotti, fiul lui Carlo Ancelotti, discută despre perioada petrecută la Bayern Munchen şi obiectivul său de a deveni antrenor principal în viitor

Carlo Ancelotti alături de fiul său, Davide
Carlo Ancelotti alături de fiul său, Davide
Autor
 
Răzvan
Distribuie
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Plus

Davide Ancelotti a revenit acasă, la Parma. Din bagajul pe care îl aduce cu el de la Munchen face parte şi o nouă experienţă importantă, concretizată într-un CV care acum include colaborări cu trei cluburi prestigioase din Europa, precum Psg, Real Madrid şi Bayern. Ultima aventură nu s-a încheiat în cel mai bun mod posibil, însă acestea sunt lucruri care fac parte din fotbal şi care ajută la creşterea profesională. Iar Davide Ancelotti îşi doreşte să înveţe, să crească şi să devină un mare antrenor: datorită acestui motiv, la 28 de ani, studiază observându-l cu atenţie pe tatăl său Carlo – “El este o persoană căreia îi place să lucreze în echipă şi să atribuie sarcini celor cu care colaborează” – povesteşte Davide – “Aşadar a avea posibilitatea să lucrez alături de el reprezintă o mare responsabilitate pentru mine. Am posibilitatea să mă consult zilnic cu el, care pentru mine este cel mai bun antrenor din lume, chiar dacă eu pot fi considerat subiectiv. Am învăţat foarte mult. În plus, sunt foarte fericit că am ocazia de a fi alături de tatăl meu în fiecare zi. Avem o relaţie foarte bună şi apropiată.” – explică Davide Ancelotti în cadrul unui interviu acordat pentru cotidianul italian La Gazzetta dello Sport:

Cum ţi-ai început cariera?
“După anii de studiu primul club cu care am colaborat a fost Psg. Eram preparatorul fizic la nivelul echipelor de juniori. Apoi la Real Madrid am fost preparatorul fizic la echipa mare, iar la Bayern am fost antrenorul secund. Însă clubul m-a prezentat la început ca preparator fizic şi din cauza aceasta cred că a existat confuzie în ceea ce priveşte rolul meu.”

Ce diferenţe sunt între aceste trei cluburi?
“Sunt ţări diferite, culturi diferite. La Paris am avut unele probleme de natură logistică. Clubul era în creştere, dar erau unele probleme de organizare, precum faptul că la terenurile unde se pregăteau grupele de juniori nu exista apă pentru a face duş. La Madrid te simţi parte integrantă dintr-un proiect imens, la Munchen este o adevărată familie. Nu exista un loc mai bun sau mai rău, totul ţine de subiectivitate.”

Deşi eşti foarte tânăr ai lucrat deja la trei cluburi foarte importante…
“Sunt un privilegiat. Dar vreau să onorez numele de familie pe care îl port. Mă implic cât pot de mult, deoarece ştiu că dacă nu voi fi cel mai bun lumea v-a spune că am ajuns acolo datorită relaţiilor şi a recomandărilor. Dar vreau să primesc totul pe merit.”

Se spune că la Munchen lucrurile nu au decurs bine inclusiv din cauza faptului că tatăl tau a avut prea mulţi membri de familie în staff şi a creat ceea ce ei au numit un “clan”…
“Am citit şi vă spun că realitatea nu este aceasta. Orice antrenor are în spate propriul său staff, la toate echipele pe care le pregăteşte. Un antrenor trebuie să aibă încredere în staff-ul său, indiferent dacă sunt membri ai familiei sau nu. La fel cum este cazul lui Giovanni Mauri, un preparator fizic foarte bun, care lucrează cu noi şi cu fiul său Francesco. A fost un lucru urât şi de neînţeles că în cazul nostru s-a discutat despre un clan.”

Ce nu a mers bine la Munchen?
“Încă sunt sub contract cu Bayern, nu vreau să discut despre acest lucru şi este prea devreme pentru a face asta. Însă din punct de vedere profesional am avut o relaţie bună cu toată lumea. Se spune că nu eşti cu adevărat un antrenor până nu eşti demis. Tatăl meu nu a fost niciodată demis până acum. Poate că în sfârşit este antrenor.”

Ce planuri de viitor are tatăl tău?
“Nu ştiu, dar cred că se va întoarce la Vancouver. Apoi din sezonul viitor vom reîncepe. Iar într-o zi eu voi deveni antrenor principal.”