Anglia – Franța 1-2. Campioana en-titre se califică în semifinalele Mondialului 2022 după un penalty ratat de Kane

Încă un vis al Angliei se termină la punctul cu var. Sigur nu este mai dureros să pierzi un sfert de finală la Campionatul Mondial decât o finală de EURO, însă pentru englezi este un alt fel de chin pentru că acum nici nu a fost vorba de loteria loviturilor de departajare ci de un penalty în timpul regulamentar al unui joc în care scorul defavorabil i-a obligat să muncească enorm și asta i-a făcut să fie echipa mai bună. Și pentru că fotbalul este capricios (și ăsta este unul din motivele pentru care îl iubim), cel care a ratat a fost Harry Kane, căpitanul, omul care se multiplicase în acest meci și trăsese echipa după el și care transformase deja un penalty cu o execuție impecabilă. Pe al doilea l-a trimis în înaltul tribunei.

„Câte penalty-uri a transformat Kane pentru noi? Golurile pe care le-a marcat sunt cele care ne-au adus până aici. Este un atacant world-class. Este căpitanul nostru. Nu am fi aici fără el. Va fi mai puternic după asta”, a spus în interviul de la finalul meciului Jordan Henderson, el însuși căpitan atâția la ani la echipa de club, astăzi subordonat și susținător necondițional al liderului naționalei Angliei.

La Campionatul Mondial 2018, Harry Kane fusese golgheterul competiției. În 2022 a marcat mai puțin, lucru pentru care presa din Regatul Unit ar fi pusă îl critice, însă în loc de asta și-a lăudat decarul care s-a pus cu totul în slujba echipei, făcând tot ce era necesar pentru ca parcursul ei să fie optim. În 2022 Harry Kane a fost pentru Anglia ce este Messi pentru Argentina, dar în cele din urmă, și el, un om supus greșelii.

Aflat în studioul SkySports, fostul internațional englez Gary Neville a spus următoarele cuvinte: „Eu am jucat în trei sferturi de finală și semifinale dar niciodată nu am jucat într-o echipă atât de bună și împotriva unei echipe atât de bune. Am fost egalii Franței și chiar mai buni în repriza a doua. Când jucam eu eram mereu obligați să ne apărăm nebunește, în speranța că vom ajunge la penalty-uri. Acești băieți s-au descurcat formidabil azi în a doua repriză, a fost un meci 50/50. Nu cred că Anglia din vremea mea a fost vreodată 50/50 într-un meci de acest nivel”.

Aceste cuvinte venite din partea unui jucător cu 85 de selecții pe parcursul a 13 ani vorbesc de la sine despre ce înseamnă Anglia în fotbalul de azi și mai ales ce a fost ea în acest meci. Avea în față campioana mondială en-titre cu o pleiadă de vedete, dar a făcut un meci mare la capătul căruia a avut toate statisticile favorabile: posesie 57-43, șuturi 15-8, șuturi pe poartă 7-5, cornere 5-2. Singurul lucru care i-a fost împotrivă a fost scorul final, iar asta din cauza unui penalty ratat spre final.

Senzația, cu aceste cifre în față și după vizionarea meciului, a fost că Anglia a fost mai bună. Poate un termen mai corect ar fi „mai vizibilă”, fiindcă nici despre Franța nu se poate spune că ar fi făcut un joc prost. Pur și simplu, prin prisma avantajului pe care și l-a creat devreme, a avut posibilitatea să facă un altfel de joc, să aștepte, iar acest lucru a scăzut din vizibilitatea sa în plan ofensiv, mai ales în ceea ce îl privește pe Mbappe care a fost privat de rolul de protagonist. A fost genul de pasivitate activă care nu are nimic de-a face cu jocul Marocului de exemplu, iar asta a contribuit din plin la un spectacol fotbalistic agreabil. Fiecare sfert de finală din Qatar 2022 a avut special, însă Anglia – Franța a fost duelul care a oferit fotbalul cel mai bun.

Un lucru ar fi totuși de obiectat la adresa Franței, iar asta nu din dorința de a-i găsi nod în papură ci datorită nivelul uriaș al așteptărilor. Cei care mi-au citit cronica după meciul Franța – Polonia își amintesc, poate, că mă declarasem surprins de faptul că Brazilia încă era văzută drepre principală favorită la câștigarea trofeului. Personal aș fi mizat pe Franța pentru că mi se păruse mai solidă în toate compartimentele, având și o defensivă de nestrăpuns în afara unui atac magnific. Astăzi însă am constatat că și această echipă are puncte slabe, iar călcâiul lui Ahile este postul de fundaș stânga ocupat de Theo Hernandez după accidentarea fratelui său, Lucas. Anglia a profitat din plin de această vulnerabilitate și astfel și-a făcut loc într-un meci pe care Franța îl începuse foarte solid, lăsând impresia că nu vor fi culoare spre poarta lui Lloris.

Într-un început echilibrat de meci, ambele echipe au avut minute de control al balonului dar Anglia s-a văzut limitată în a-l plimba între fundași, fiindcă Franța a stat bine cu toată echipa în propria jumătate. Franța a părut într-adevăr o echipă și nu o colecție de vedete, lucru care avea să devină evident de-a lungul meciului prin modul în care jucători precum Mbappe sau Dembele, altfel recunoscuți prin egoism la echipa de club, au fost dispuși acum să paseze simplu și eficient. A fost unul din motivele pentru care pentru Anglia a părut să se ridice un Everest în față în momentul în care a primit gol în minutul 17 la șutul fabulos al lui Tchouameni, dar și cu concursul lui Jordan Pickford care a plecat cu o fracțiune de secundă întârziere spre minge.

În afară de scorul defavorabil, englezii au avut de luptat și cu un sentiment de injustiție. Faza golului lui Tchouameni a pornit de la un fault nesancționat asupra lui Saka, iar acesta a fost doar primul moment în care englezii s-au simțit vânați de arbitrul brazilian, ceea ce le-a sporit sentimentul de nervozitate.

Și totuși, cu Bukayo Saka decis să fie în acest meci mai exploziv decât Dembele și mai rapid decât Mbappe și cu Harry Kane peste tot, Anglia a găsit soluții. Kane a fost implicat în toate fazele importante până la pauză: o apariție în fața porții unde a fost blocat la timp de Lloris, o solicitare de penalty la un alt fault evident trecut inițial cu vederea și asupra căruia VAR-ul nu a putut interveni pentru că se petrecuse puțin în afara careului, apoi un șut bun din afara careului blocat și el cu o paradă spectaculoasă de colegul de la Tottenham, Hugo Lloris.

Pauza doar a dat celor două echipe timp de respire, dar meciul s-a reluat în același mod, cu Anglia la construcție și răspuzătoare de ocazii. Bellingham a trimis un superb șut fără preluare scos de sub transversală de Lloris, la cornerul subsecvent portarul a ieșit greșit pe sub minge dar a avut noroc cu reluarea neinspirată a lui Maguire, iar în minutul 52 Anglia a primit în sfârșit penalty, obținut de mult prea rapidul Saka după un un-doi cu Bellingham. Harry Kane a executat impecabil și meciul a redevenit egal.

Timp de 20 de minute după golul de 1-1, meciul putea fi al oricui. O rară desincronizare în apărarea Angliei i-a oferit lui Rabiot posibilitatea unui șut periculos scos cu greu de Pickford, Maguire a șters bara cu o lovitură de cap după o fază fixă, Saka a fost incomodat de Hernandez în momentul șutului la o teleportare în fața porții la o centrare a lui Shaw, iar Giroud a ratat o ocazie antologică de la câțiva metri de poartă când i-a permis lui Pickford parada meciului. Doar că la faza următoare s-a revanșat și a marcat cu capul la o centrare impecabilă a lui Griezmann din banda stângă.

Everestul s-a ridicat din nou în fața Angliei și totuși a apărut încă o dată o șansă de a-l escalada. Anglia a mai primit penalty după un brânci evident al lui Hernandez pe care doar arbitrul nu l-a văzut dar la care a intervenit VAR-ul. Kane a mai așezat o dată mingea pe punctul cu var, dar de această dată a trimis-o departe de poartă. Recordul său la penalty-uri? 17/21 la națională și 30/34 pentru Tottenham în Premier League. Acum nu a fost să fie.

Acesta a fost momentul care a decis meciul. Anglia a mai beneficiat dincolo de cele 8 minute de prelungiri de o lovitură liberă din marginea careului, dar nu a avut inspirația Olandei și Rashford a trimis direct peste poartă. Astfel s-a terminat visul Angliei, cu jucătorii prăbușiți pe gazon și cu fruntea în palme într-un evident moment de disperare și regret că frumoasa lor aventură în Qatar 2022 s-a terminat prea devreme. De acum încep întrebările referitoare la continuitatea lui Gareth Southgate pe banca tehnică, pentru care EURO 2024 ar fi al patrulea turneu în această funcție.

Franța a fost din nou letală. Altfel decât în meciurile precedente pe care le controlase, însă din nou învingătoare. Pentru ea urmează meciul cu Maroc, probabil unul la fel de greu ca cel cu Anglia, dar în care pornește totuși cu o șansă mai bună decât Spania și Portugalia pentru că are mai mulți jucători capabili să rezolve prin acțiuni personale problema zidului de nepătruns al formației africane.