A fost nevoie de 33 de ani pentru ca ideea lui Henri Delaunay de a organiza un turneu continental pe naţiuni să fie pusă în practică. La Congresul UEFA din anul 1957, la deja 2 ani de la trecerea în nefiinţă a francezului, se stabileau detaliile organizatorice, 16 fiind numărul minim de selecţionate participante.

Chiar dacă naţiuni precum Germania de Vest, Italia sau Anglia nu au fost convinse de iniţiativă, preliminariile Euro 1960, sub denumirea oficială de Cupa Europei pe Naţiuni, au regăsit la start 17 echipe. Pentru a se trece la sistemul eliminatoriu în dublă manşă a fost nevoie de un tur preliminar, disputat între naţionalele Irlandei şi Cehoslovaciei, cei din urmă având câştig de cauză.

Cu toate acestea, primul gol al preliminariilor a fost marcat într-o partidă ce ţinea de primul tur, aceasta disputându-se în toamna anului 1958, faţă de primăvara anului 1959, când avusese loc întâlnirea din turul preliminar. Pe data de 28 septembrie, la Moscova, în faţa a 100.000 de spectatori, Anatoli Ilyin deschidea în minutul 4 scorul pentru Uniunea Sovietică, în meciul pe care aceasta avea să-l câştige în faţa Ungariei cu scorul de 3-1. Sovieticii s-au calificat în sferturi, aşa cum avea să o facă şi România, după o dublă dramatică împotriva Turciei.

Dacă Franţa, Iugoslavia şi Cehoslovacia şi-au obţinut calificarea prin mijloace fotbalistice, eliminând Austria, Portugalia, respectiv România, Uniunea Sovietică a profitat de imixtiunea politică a regimului Franco, Spania refuzând să-i întâlnească pe sovietici. Gazdă a turneului final al EURO 1960 a fost aleasă Franţa, partidele urmând a se disputa pe stadioanele Parc des Princes din Paris şi Stade Velodrome din Marseille.

Pe 6 iulie 1960, la orele 20:00, la Paris, în faţa a peste 26.000 de spectatori, a avut loc prima partidă de deschidere a unui Campionat European de Fotbal. Franţa şi Iugoslavia au oferit un spectacol extraordinar, cu răsturnări de scor şi cu nu mai puţin de 9 goluri marcate, record al turneului final ce încă nu a fost depăşit. Din nefericire pentru gazde, Iugoslavia a reuşit să controleze finalul, partida terminându-se cu scorul de 5-4 în favoarea balcanicilor în contextul în care, în minutul 75, Franţa conducea cu 4-2.

Pe aceeaşi dată, la Marseille, Uniunea Sovietică înlătura orice dubiu cu privire la oportunitatea prezenţei ei la turneul final, învingând fără drept de apel Cehoslovacia, cu scorul de 3-0. Tot stadionul din Marseille a găzduit şi finala mică a Euro 1960, cehoslovacii învingînd cu 2-0 o naţională a Franţei deziluzionată, sentiment transmis şi din tribunele în care s-au regăsit doar puţin peste 9.000 de spectatori.

Finala Campionatului European de Fotbal 1960 s-a disputat la Paris, pe 10 iulie. Aşa cum o făcuse şi în semifinale, Iugoslavia a deschis scorul, dar deznodământul partidei nu i-a mai fost favorabil şi de această dată. Uniunea Sovietică a reuşit să egaleze în repriza secundă şi astfel meciul a mers în prelungiri, acolo unde Viktor Ponedelnik a înscris golul de 2-1 ce le aducea sovieticilor primul titlu european din istorie.

Istoria Campionatului European de Fotbal