EURO 1972

Preliminariile Campionatului European de Fotbal 1972 s-au desfăşurat în sistemul folosit şi la ediţia precedentă, şi anume o fază a grupelor, urmată de sferturile de finală. Anglia, Uniunea Sovietică, Italia, Iugoslavia şi Germania de Vest au terminat grupele neînvinse, Belgia, Ungaria şi România fiind celelalte selecţionate calificate mai departe. Dintre ţările participante la ediţiile anterioare Franţa, Spania şi Cehoslovacia nu au reuşit să se califice.

Cea care a depăşit mai titrata naţională a Cehoslovaciei a fost România, la golaveraj, dar sferturile au adus tricolorilor un nou adversar puternic, Ungaria. După ce ambele partide s-au terminat la egalitate, calificarea la Euro 1972 s-a decis printr-un al treilea meci, disputat la Belgrad. Maghiarii au câştigat cu 2-1 şi România a ratat o mare şansă de a participa pentru prima oară la un turneu final continental.

Uniunea Sovietică s-a calificat în dauna Iugoslaviei, ajungând la a patra participare consecutivă la turneul final, în timp ce Germania de Vest s-a dovedit prea puternică pentru Anglia. Campioana europeană în exerciţiu, Italia, a fost eliminată de Belgia, care avea să devină gazdă a Euro 1972. Asta nu a fost însă de ajuns pentru ca belgienii să poată depăşi o echipă germană în care se regăseau Franz Beckenbauer şi Gerd Müller. Germania de Vest a câştigat cu 2-1 semifinala disputată la Antwerp, urmând a întâlni în finala mare Uniunea Sovietică. Aceasta învinsese la Bruxelles Ungaria, cu scorul de 1-0, într-un duel al unor selecţionate valoroase, dar îmbătrânite.

Gazdele au câştigat finala mică, terminând pe a treia poziţie a podiumului. În finala mare, disputată pe 18 iunie pe stadionul Heysel din Bruxelles, Germania a câştigat titlul european din postura de debutantă la un turneu final continental. Asta nu i-a împiedicat însă să controleze partida de la un capăt la celălalt, scorul final de 3-0 reflectând pe deplin neputinţa Uniunii Sovietice în faţa unui mecanism perfect funcţional. Era, de asemenea, o predare de ştafetă, germanii preluând, pentru anii ce urmau, rolul dominant pe care îl avuseseră sovieticii până atunci.

Un aspect istoric interesant e că în finala Campionatului European de Fotbal nu s-a mai înregistrat o diferenţă atât de mare de scor timp de 40 de ani, recordul fiind depăşit de-abia în finala Euro 2012.