EURO 1976

Preliminariile Euro 1976 au fost ultimele pentru care s-a folosit sistemul de grupe şi de sferturi de finală. De asemenea, a fost ultimul Campionat European de Fotbal pentru care echipa gazdă a fost nevoită să se califice.

Prima etapă a preliminariilor a adus câteva surprize. Cehoslovacia, învinsă în primul meci de către Anglia, a câştigat grupa, având un parcurs aproape perfect după acel eşec. Acelaşi lucru l-a făcut şi Ţara Galilor, înfrângerea din primul meci împotriva Austriei neîmpiedicându-i pe galezi să câştige celelalte cinci partide rămase şi să elimine Ungaria. Iugoslavia nu a întâmpinat probleme în faţa Irlandei de Nord, Norvegiei şi Suediei. Spania s-a calificat din grupa României, ambele terminând neînvinse, diferenţa fiind că românii au avut o singură victorie şi nu mai puţin de cinci rezultate de egalitate. Olanda lui Cruijff a lăsat acasă Polonia şi Italia, Uniunea Sovietică câştigându-şi greu grupa, aşa cum a făcut-o şi Belgia, în dauna Franţei. Germania de Vest s-a calificat, dar nu a învins în niciunul din cele două meciuri ocupanta locului secund, Grecia.

Dacă în sferturi Ţara Galilor nu a mai putut produce surpriza în faţa Iugoslaviei, acest lucru l-a realizat Cehoslovacia prin eliminarea Uniunii Sovietice. Germania a eliminat Spania după o dublă echilibrată, neputându-se spune acelaşi lucru şi despre al patrulea sfert de finală în care Olanda a depăşit Belgia cu scorul general de 7-1.

Gazdă pentru a cincea ediţie a Campionatului European de Fotbal, ultima cu patru participante, a fost Iugoslavia. La Zagreb s-a disputat semifinala dintre Olanda şi Cehoslovacia, Iugoslavia întâlnind Germania la Belgrad. Gazdele turneului au fost aproape de finala mare, dar nu au reuşit să păstreze avantajul de două goluri pe care îl aveau după prima repriză. Germania a egalat până la final, pentru ca în prelungiri să mai înscrie de două ori şi să se califice mai departe. De prelungiri au avut nevoie şi cehoslovacii, unde aceştia au înscris tot două goluri, după ce la finalul timpului regulamentar scorul fusese 1-1.

Finala mică a însemnat un nou rezultat de 2-2 pentru Iugoslavia, dar nici de această dată prelungirile nu le-au fost favorabile, Olanda înscriind golul victoriei în minutul 107. Finala mare a respectat şablonul competiţiei. Cehoslovacia a condus Germania de Vest cu 2-0, dar germanii au egalat când mai era un minut din timpul regulamentar, meciul mergând astfel în prelungiri. Cum niciuna din echipe nu a înscris, campioana s-a decis la loviturile de departajare. Acestea aveau să producă un moment istoric, şi anume execuţia lui Panenka, incredibilă pentru acele timpuri. Hoeness ratase pentru Germania de Vest iar un eventual gol al cehoslovacului aducea titlul. Panenka nu a ratat şansa, dar a făcut-o printr-un procedeu ce azi se regăseşte în vocabularul comentatorilor români ca „scăriţă” iar în cel al comentatorilor străini pur şi simplu ca „Panenka”.