Preliminariile Campionatului European de Fotbal 1992 s-au desfăşurat într-o perioadă încărcată de tulburări politice. Gazdă a turneului final a fost aleasă Suedia, în dauna Spaniei, unde urma însă să aibă loc Olimpiada de vară din 1992. Calificările s-au desfăşurat după acelaşi sistem de şapte grupe utilizat până atunci.
Dacă la start s-au înscris 34 de selecţionate, unificarea Germaniei a însemnat scăderea numărului la 33. Coincidenţă sau nu, atât Germania de Vest cât şi Republica Democrată Germană făceau parte din aceeaşi grupă, astfel că programul meciurilor nu a fost afectat prea mult iar noua selecţionată nu a ratat şansa de a se califica.
Uniunea Sovietică a participat la preliminarii cu această titulatură şi a câştigat o grupă în care s-a mai aflat şi Italia, dar destrămarea ei după încheierea preliminariilor a făcut ca, la turneul final, numele folosit să fie Comunitatea Statelor Independente.
Cea mai afectată participantă la preliminarii a fost însă Iugoslavia. Câştigătoare a grupei în faţa Danemarcei, ea nu a putut participa la turneul final al Euro 1992 din cauza sancţiunilor impuse de ONU în urma războiului civil ce cuprinsese ţara. După ce oferise surpriza preliminariilor prin victoria debuntantei selecţionate a Insulelor Feroe în faţa Austriei, grupa aceasta crea o nouă premisă pentru neprevăzut, prin trimiterea la turneul final a danezilor.
Celelalte calificate au fost Anglia, Olanda, Scoţia şi Franţa. România ar fi putut fi în locul scoţienilor dacă nu ar fi scos doar un rezultat de egalitate în ultimul meci al grupei împotriva Bulgariei. Franţa a fost singura naţională cu un parcurs perfect, cele opt victorii din opt meciuri plasându-i pe cocoşii galici printre favoritele la titlul continental.
Turneul final al Euro 1992, disputat pe stadioane din patru oraşe suedeze, avea să fie însă puţin previzibil. Francezii păreau atinşi de noroc atunci când au primit ca adversare de grupă Anglia, selecţionata gazdă şi Danemarca, care avusese la dispoziţie doar două săptămâni de pregătire. Suedia a profitat însă de statutul său de gazdă şi a câştigat grupa, învingând Danemarca şi Anglia după ce în meciul de debut terminase la egalitate cu Franţa. Oarecum neconvingători până atunci, danezii au făcut primul pas spre o realizare istorică învingând în ultima etapă, într-un meci decisiv, selecţionata franceză, calificându-se în semifinale.
Cealaltă grupă nu a adus surprize, câştigătoarea Euro 1988, Olanda, terminând pe primul loc. Comunitatea Statelor Independente a resimţit şocul politic, clasându-se pe ultima poziţie, celălalt loc în semifinale fiind obţinut de către Germania unificată. Aici germanii au întâlnit selecţionata gazdă, controlând partida, chiar dacă scorul de 3-2 în favoarea lor transmite ideea de echilibru.
Semifinala dintre Danemarca şi Olanda nu a fost mai puţin darnică în ceea ce priveşte golurile. Danezii au condus în două rânduri şi au fost aproape de a se califica după timpul regulamentar. Frank Rijkaard a egalat însă în minutul 86, ducând meciul în prelungiri. Rezistând cu greu asalturilor olandeze, Danemarca şi-a găsit eroul la loviturile de departajare. Portarul Peter Schmeichel a blocat execuţia lui Marco van Basten şi, cum coechipierii săi au transformat toate loviturile, danezii s-au calificat în finală.
Cu o Germanie încrezătoare şi dominantă, Danemarca nu a avut decât opţiunea unui joc pe contraatac şi speranţa că defensiva va face faţă. Schmeichel nu şi-a ieşit din rol nici în ultimul act. Portarul danez a blocat toate încercările germanilor, iar contrele au funcţionat. John Jensen, în prima repriză, şi Kim Vilfort, în cea de-a doua, au marcat golurile prin care Danemarca realiza cea mai mare performanţă din istoria sa fotbalistică.
EURO 1992 în cifre
- 8Echipe la turneul final
- 15Meciuri jucate
- 32Goluri marcate
- 2.13Goluri pe meci
- 32Echipe înscrise în preliminarii
- XRomânia nu s-a calificat la turneul final EURO 1992