Forţată de creşterea numărului de echipe naţionale în urma separării Uniunii Sovietice, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, UEFA a luat decizia de a aduce modificări radicale Campionatului European de Fotbal. Numărul de locuri la turneul final s-a dublat, urmând ca echipei gazdă să i se alăture 15 selecţionate calificate în urma preliminariilor, în care 47 de echipe erau împărţite în opt grupe. Câştigătoarele grupelor şi cele mai bune şase clasate pe locul secund se calificau direct, celelalte două rămase disputând un meci de baraj pe teren neutru. Sistemul de punctaj a fost de asemenea modificat, începând cu faza preliminariilor victoria valorând trei puncte în loc de două.
Cele mai multe grupe preliminare ale Euro 1996 au fost dominate de către două echipe, diferenţa faţă de locul al treilea fiind substanţială. România a depăşit Franţa pentru a se califica pentru a doua oară la un turneu final, Spania reuşind acelaşi lucru, alături de campioana în exerciţiu Danemarca. Elveţia a mers mai departe împreună cu Turcia, Croaţia şi Italia au fost despărţite doar de golaveraj. Germania, Bulgaria, Rusia şi Scoţia au completat lista calificatelor direct. Barajul s-a disputat între locurile doi ale celor mai echilibrate grupe, şi anume între Irlanda şi Olanda. Olandezii au învins, alăturându-se câştigătoarelor celor două grupe, Cehia şi Portugalia.
Campionatul European de Fotbal 1996 a fost găzduit de opt stadioane engleze şi, în ciuda faptului că meciurile s-au disputat rareori cu casa plină, acest turneu final se situează pe locul secund în ceea ce priveşte numărul total de spectatori, fiind depăşit doar de Euro 2012. Creşterea numărului de echipe a însemnat pe lângă organizarea a patru grupe şi introducerea sferturilor de finală.
Anglia şi-a câştigat entuziasmant grupa, trezind speranţele suporterilor într-un nou titlu obţinut pe teren propriu, după cel mondial din 1966. Franţa, Germania şi Portugalia i-au urmat exemplu, fiecare din cele patru acumulând la final şapte puncte. România a avut o prestaţie nesatisfăcătoare, pierzând toate cele trei partide, asemenea Turciei. Faza eliminatorie a Campionatului European de Fotbal 1996 a fost una săracă în goluri, cele şapte partide aducând doar nouă reuşite. Cinci meciuri s-au terminat, după timpul regulamentar, la egalitate, patru fiind decise după loviturile de departajare, finala încheindu-se în prelungiri.
Întâmplarea face ca singurele echipe care au reuşit să câştige în sferturile de finală în timpul regulamentar, Cehia şi Germania, să fie şi finalistele turneului, după ce acestea învinseseră în semifinale Franţa, respectiv Anglia. Reeditare a finalei Campionatului European de Fotbal 1976, întâlnirea dintre cehi şi germani a părut a merge din nou, după douăzeci de ani, spre loviturile de departajare. Oliver Bierhoff a fost însă omul decisiv pentru Germania, marcând în minutul 95 al partidei de pe Wembley primul gol de aur din istoria competiţiei. Germania devenea campioană europeană pentru a treia oară în istorie, având până atunci în palmares cinci finale disputate.
