După ce Euro 2004 s-a disputat într-o singură ţară, UEFA a ales ca pentru ediţia din 2008 a Campionatului European de Fotbal să fie din nou două gazde, şi anume Austria şi Elveţia. Pentru prima oară în istorie grupele preliminare nu au mai fost numite folosind cifre, ci litere. O altă modificare a constituit-o renunţarea la baraj, urmând ca primele două clasate din cele şapte grupe să se califice direct la turneul final.

Grecia şi-a respectat titlul câştigat în Portugalia în 2004 şi a reuşit cel mai mare număr de victorii dintre toate participantele la preliminarii. Din grupa grecilor s-a mai calificat Turcia, care a depăşit de puţin Norvegia. De altfel, cu două excepţii, lupta pentru locul secund a fost strânsă. Polonia şi Portugalia au eliminat Serbia; Italia şi Franţa au terminat în faţa Scoţiei; Croaţia a câştigat uşor grupa din care Rusia a lăsat acasă Anglia. Victoria din meciul direct i-a asigurat României calificarea înaintea Olandei, Bulgaria acumulând cu un punct mai puţin decât batavii. Dacă Spania şi Suedia nu au întâmpinat dificultăţi, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul Poloniei şi Portugaliei, grupă în care patru selecţionate au terminat într-un interval de doar patru puncte.

Turneul final al Euro 2004 i-a adus României o grupă infernală, adversare fiind Olanda, Italia şi Franţa. Cu o naţională batavă care nu a întâmpinat probleme şi era calificată după primele două partide, tricolorii ar fi putut profita de jocul rezultatelor şi astfel să meargă şi ei în faza eliminatorie. Acest lucru nu s-a întâmplat, România neputând ieşi din registrul defensiv pentru a obţine victoria ce era obligatorie. Dacă Austriei şi Elveţiei nu le-a fost suficient statutul de gazdă pentru a trece de grupe, Croaţia, Olanda şi Spania au fost premiantele primei faze, având un procentaj de succes de 100%. Asta a contat prea puţin în sferturile de finală, acolo unde ocupantele locurilor secunde au făcut legea.

Germania, Turcia şi Rusia au eliminat Portugalia, Croaţia şi Olanda, Spania fiind singura câştigătoare de grupă calificată mai departe, după o partidă dificilă împotriva Italiei. Ibericii începeau să culeagă primele roade ale unei generaţii pline de talent. Cu Xavi Hernández şi Andrés Iniesta coloană vertebrală a jocului şi cu nişte atacanţi precum David Villa şi Fernando Torres în plină formă, Spania a surclasat fără probleme Rusia în semifinale.

Finala de pe 29 iunie a Campionatului European de Fotbal 2008, disputată la Viena, punea faţă în faţă o Spanie dezinvoltă şi o Germanie care trăise dramatic în meciurile împotriva Portugaliei şi Turciei. Asta s-a văzut şi în modul de desfăşurare al partidei, Jens Lehmann, portarul de 38 de ani al nemţilor, fiind testat adeseori. Singurul gol al partidei a fost marcat de Torres, iar Spania termina o secetă de 24 de ani, redevenind campioană europeană pentru a doua oară în istorie. Urma să se dovedească a fi doar începutul unei perioade fantastice pentru fotbalul spaniol.

Istoria Campionatului European de Fotbal