Ghana – Uruguay 0-2. Poliță plătită: Ghana blochează accesul Uruguayului în optimile de finală ale Mondialului

Cât de repede plătește fotbalul polițele! Luis Suarez era marele dușman al Ghanei de la precedentul duel direct, petrecut în 2010 în sferturile de finală ale Campionatului Mondial. Pentru cei care nu își amintesc, în prelungirile acelui meci, la scorul de 1-1, Suarez a scos cu mâna de pe linia porții o minge trimisă cu capul de Dominic Adiyiah, iar la penalty-uri Uruguay s-a calificat cu 4-2 în semifinale. Suarez a văzut cartonașul roșu, dar a explodat de fericire în momentul în care Asamoah Gyan a ratat penalty-ul decisiv.

În mod firesc, Suarez a fost despre acel moment în avancronica meciului din Qatar 2022. Putea alege un răspuns diplomatic, dar nu stă în firea lui să evite aroganța sau o stare conflictuală. „Nu eu am ratat penalty”, a fost răspunsul său, apărându-și astfel gestul care, altfel, a fost cel care își ținuse propria națională în meci.

12 ani mai târziu, finalul de meci împotriva Ghanei l-a prins pe Luis Suarez în lacrimi pe banca Uruguayului, deși contribuise în mod decisiv la ambele goluri ale naționalei sale. Nu a fost suficient, pentru că sud-americanii ar mai avut nevoie de încă unu pentru a contrabalansa scorul din celălalt meci al grupei și nu l-au putut obține în fața dârzei defensive africane, pentru care scorul deja nu mai conta. Ambele avuseseră șanse de calificare în acest meci și niciuna nu a făcut-o, iar Mondialul 2022 a produs încă o desfășurare dramatică de situație cum se întâmplase și cu o zi mai devreme în Grupa E. Uruguay rămâne în spatele Coreei din cauza numărului inferior de goluri marcate în condiții de egalitate de puncte și golaveraj și cu scor egal în meciul direct.

Din duelul Ghana – Uruguay, singura care depindea 100% de ea însăși era echipa africană, care cu o victorie era sigură de accesul în optimi. Teoretic i-ar fi fost de ajuns și un egal, cu condiția ca dincolo Coreea să nu învingă la mai mult de un gol diferență, ceea ce de altfel nu s-a întâmplat. Așadar două șanse din trei pentru ghanezi, care în această misiune au primit și ajutor în minutul 20 când au beneficiat de un penalty, însă portarul Rochet nu a plecat pe fentă și l-a privit în ochi până în ultima clipă pe executantul Andre Ayew, care s-a pierdut cu firea și a șutat telefonat, așa cum au fost multe lovituri de la unsprezece metri la acest Campionat Mondial.

Uruguay începuse meciul în posesie, pentru că în cazul său lucrurile erau mai complicate. Victoria nu îi garanta nimic, ci avea nevoie și de o diferență de scor pentru a trece în fața Coreei de Sud, echipă cu care începuse ziua la egalitate de puncte dar în dezavantaj de un gol la golaveraj. Și cum Uruguay rămăsese singura echipă fără gol marcat la acest Mondial, selecționerul Diego Alonso l-a titularizat în premieră pe Giorgian de Arrascaet, mijlocașul ofensiv al lui Flamengo care marcase cinci goluri în preliminariile din America de Sud.

Mișcare înțeleaptă, recompensată cu două goluri. La primul a fost nevoie de o greșeală în lanț a ghanezilor: o minge pierdută la centrul terenului și centrată din partea dreaptă a ajuns în mod surprinzător la Suarez după două lufturi succesive ale fundașilor africani, iar intervenția portarului Lawrence Ati-Zigi nu a făcut decât să schimbe numele marcatorului, fiindcă De Arrascaet a apărut singur în fața liniei porții de unde a reluat cu capul în plasă. Șase minute mai târziu Suarez a mai profitat o dată de zăpăceala ghanezilor și a trimis o minge peste defensivă pentru sosirea aceluiași De Arrascaet care a semnat scorul pauzei.

În acel moment Portugalia și Coreea de Sud erau la egalitate, iar acest lucru poate că a adus prea multă liniște Uruguayului. Cu Kamaldeen Sulemana și Osman Bukari pe teren în locul fraților Ayew a fost mult mai multă energie din partea Ghanei, întreruptă de o solicitare de penalty a sud-americanilor pentru un fault al lui Daniel Amartey asupra lui Darwin Nunez pe care centralul a refuzat-o după consultarea monitorului video unde a văzut și atingerea balonului. Într-un schimb de lovituri ca într-un meci de box Bukari a ratat de puțin întâlnirea cu mingea centrată la bara a doua de Sulemana, Pellestri a șutat pe lângă poartă, Ati-Zigi a apărat voleul lui Fede Valverde iar Kudus a șutat peste poartă.

În jurul minutul 80 Ghana a avut două mari ocazii. Antoine Semenyo a ratat de puțin poarta dintr-o poziție bună și Rochet a menținut rezultatul cu o intervenție bună în fața lui Kudus, iar Uruguay era încă pe locul 2 al grupei. Și atunci s-a produs murmur în tribune, fiindcă în meciul celălalt Coreea întorsese rezultatul, ceea ce făcea ca sud-americanii să mai aibă nevoie de un gol suplimentar.

Evident, finalul a fost dramatic. Au fost șapte minute diferență între finalul meciului Coreei și expirarea timpului suplimentar din acest, timp în care Ati-Zigi a avut o intervenție acrobatică la reluarea lui Edinson Cavani, care apoi a solicitat și un penalty. Uruguay a mai păstrat doar trei oameni în apărare și africanii ar fi putut profita dacă ar fi avut un strop de luciditate la jocul de pase, însă cei care au avut o ultimă ocazie au fost sud-americanii care au beneficiat de o lovitură liberă din apropierea careului de unde Nico de la Cruz a trimis peste zid, dar în brațele portarului.

Fluierul final a adus multe lacrimi. Pentru jucători precum Suarez, Cavani, Godin, Muslera sau Caceres este un final trist al participărilor la Campionatul Mondial și astfel finalul unei generații care în 2010 a ajuns până în semifinale. Este vremea unei noi generații care promite, a lui Valverde, Araujo sau Darwin Nunez, jucători la unele dintre cele mai importante echipe ale Europei. Pentru Ghana este o șansă ratată de a juca din nou în faza eliminatorie a unul Mondial, dar măcar mica satisfacție de a-și fi blocat cea mai mare rivală și de a-l fi trimis acasă pe Suarez, omul care îi blocase ei însăși în 2010 performanța de a fi devenit prima echipă africană ce atinge penultimul act al unui Campionat Mondial.