Interviul lui Lionel Messi pentru goal.com: “În ultimul an nu am fost fericit la Barcelona. Președintele m-a dus cu vorba”

Lionel Messi a acordat un interviu site-ului goal.com în care vorbește despre motivele care au dus la decizia sa de a se despărți și, ulterior, de a rămâne la FC Barcelona.

David Petre
4 septembrie 2020
Messi, în timpul interviului pentru goal.com
Messi, în timpul interviului pentru goal.com

Lionel Messi a acordat un interviu site-ului goal.com în care vorbește despre motivele care au dus la decizia sa de a se despărți și, ulterior, de a rămâne la FC Barcelona.

De ce ai așteptat atât până să rupi tăcerea?
În primul rând pentru că înfrângerea de la Lisabona a fost foarte dură. Știam că avem un adversar dificil, dar nu că am putea termina în felul acela, lăsând o imagine atât de proastă despre club și barcelonism. Am suferit, nu mi-a ars de nimic. A fost nevoie să treacă puțin timp până să ies ca să clarific totul.

De ce ai spus Barcelonei că ai putea să pleci?
Am comunicat clubului și, mai ales, președintelui, că vreau să plec. Am mai spus asta de-a lungul anului. Am considerat că a venit momentul să mă dau la o parte. Am considerat că Barcelona are nevoie de jucători tineri, de sânge proaspăt și că etapa mea aici s-a încheiat, simțind totodată mare tristețe fiindcă întotdeauna am spus că vreau să îmi închei cariera aici. A fost un an foarte dificil, am suferit mult la antrenamente, în meciuri și în vestiar. Totul m-a afectat și a venit momentul în care am simțit nevoia de noi provocări, în altă parte. Nu a fost ceva determinat strict de rezultatul meciului cu Bayern, ci era un lucru care mă preocupa de multă vreme. Am spus acest lucru președintelui, iar el a spus întotdeauna că la finalul sezonului pot alege dacă să plec sau să rămân. În cele din urmă nu și-a ținut cuvântul.

Te-ai simțit singur?
Nu, singur nu. Alături de mine au fost oamenii dintotdeauna. Este suficient și mă întărește. Dar m-am simțit rănit de lucrurile pe care le-am auzit sau pe care le-am citit în ziare, îndoindu-se de barcelonismul meu și spunând lucruri pe care nu le meritam. M-a ajutat să văd caracterul oamenilor. Lumea fotbalului de azi este dură fiindcă sunt mulți oameni falși. Tot ce s-a întâmplat în ultima vreme m-a ajutat să îmi reconsider părerea despre anumiți oameni pe care îi respectam. M-a durut când a fost pusă sub semnul întrebării dragostea mea pentru club. Indiferent dacă rămân sau plec, dragostea mea pentru Barcelona nu se va schimba niciodată.

S-au spus multe. Despre bani, despre “prietenii lui Messi”. Ce te-a durut cel mai mult după 20 de ani în tricoul Barcelonei?
Câte puțin din toate, despre “prietenii lui Messi” și despre bani… Întotdeauna am pus clubul mai presus de orice. Mi s-au oferit numeroase ocazii să plec de aici. Banii? Puteam să plec și să câștig mult mai mulți bani decât la Barcelona, dar mereu am spus că aceasta este casa mea fiindcă asta am simțit și asta simt. Mai bine decât aici este greu să găsesc în altă parte. Dar am ajuns în punctul în care simt că am nevoie de noi obiective și de lucruri noi.

În definitiv este greu să renunți la 20 de ani, la o viață întreagă, la familia care este în Barcelona, la orașul acesta… Pare că, până la urmă, aceste lucruri cântăresc cel mai greu în luarea unei decizii… Înțeleg că rămâi la Barcelona, nu? Ești încă aici…
Bineînțeles că a fost o decizie dificilă. Nu este doar urmare a meciului cu Bayern, ci a multor lucruri. Întotdeauna am spus că vreau să îmi închei cariera aici și să stau aici. Însă am vrut să fiu parte a unui proiect câștigător și să câștigăm titluri pentru a duce mai departe legenda Barcelonei la nivel de trofee. Și adevărul este că de mult timp nu există un proiect coerent, doar se fac mutări pentru a acoperi niște găuri și se așteaptă ca lucrurile să meargă de la sine. Cum am mai spus, întodeauna m-am gândit la binele familiei mele și al clubului.

Cum a fost când ai spus familiei că te gândești să pleci?
Când le-am spus soției și copiilor, a fost o dramă în toată regula. Toți au început să plângă, copiii nu au vrut să plece din Barcelona și nici să își schimbe școala. Personal vreau să concurez la cel mai înalt nivel, să câștig titluri, să mă lupt pentru câștigarea Champions League. Poți să câștigi sau poți să pierzi pentru că e greu să câștigi mereu, dar trebuie să te poți bate cu șanse. Măcar să concurezi de la egal la egal și să nu lași să se întâmple ceea ce s-a întâmplat la Roma, la Liverpool sau la Lisabona. Toate aceste lucruri m-au făcut să iau o anumită decizie pe care nu o voi duce la bun sfârșit. Ne întoarcem la principii… Am crezut că sunt liber să îmi decid viitorul, președintele a spus întotdeauna că la finalul sezonului pot alege ce este mai bine pentru mine, dar acum spune că dacă nu am anunțat acest lucru până pe 10 iunie nu mai este valabil, deși pe 10 iunie eram încă implicați în lupta pentru campionat din cauza acestui virus care a bulversat programul. Acesta este motivul pentru care voi continua aici. Rămân aici fiindcă președintele spune că singurul mod de a pleca este prin achitarea clauzei de 700 de milioane de euro, ceea ce este imposibil, iar alternativa ar fi să mergem în instanță. Eu nu mă voi judeca niciodată cu FC Barcelona fiindcă este clubul pe care îl iubesc și care mi-a dat totul de când am venit, este clubul vieții mele. Barça mi-a dat totul, eu i-am dat totul și niciodată nu mi-a trecut prin cap că aș putea să părăsesc Barcelona în urma unui proces.

Asta te-a durut cel mai mult, faptul că unii cred că ai putea face rău clubului? Sunt mulți ani de când aperi culorile acestui club și de când ai și banderola de căpitan. Te doare că există îndoieli în ceea ce privește barcelonismul tău?
Mă doare faptul că se publică multe lucruri împotriva mea și, mai ales, multe lucruri neadevărate. Sau că aș putea da în judecată clubul ca să îmi fie mie bine. Niciodată nu aș face așa ceva. Repet, am vrut să plec și era dreptul meu să o fac fiindcă era stipulat în contractul meu că puteam pleca liber la finalul sezonului. Și nu s-a pus problema că “plec și gata”, ci “plec și mă doare”. Am vrut să plec fiindcă mi-am dorit să fiu fericit în ultimii mei ani ca fotbalist. În ultimul an nu am fost fericit aici.

Este vital să fii fericit. Ești un învingător înnăscut. Aceasta este o echipă obișnuită să se lupte pentru trofee, iar în ultimele sezoane nu a concurat cu succes în Europa. Rămâi și vei fi în continuare liderul echipei, dar ceva trebuie să se schimbe și la nivel sportiv, nu?
Rămân la Barcelona și atitudinea mea pe teren nu se va schimba pentru că am vrut să plec. Voi da totul. Întotdeauna mi-am dorit să câștig, sunt foarte competitiv și nu îmi place să pierd. Întotdeuna mi-am dorit ce este mai bine pentru club, pentru vestiar și pentru mine. Am spus la momentul potrivit că nu suntem pregătiți pentru Liga Campionilor. Adevărul este că acum nu știu ce se va întâmpla. A venit un antrenor nou cu o idee nouă. Este un lucru bun, dar trebuie să vedem cum răspunde echipa și dacă vom fi sau nu competitivi. Ce pot eu să spun este că rămân și că voi da totul.

Care a fost primul lucru pe care l-ai simțit când ai văzut că sunt oameni care spun că vrei să pleci de la Barcelona pentru că nu îți pasă de club? Furie?
Am simțit multă durere să văd că mi se pune la îndoială barcelonismul în timp ce eu sunt atât de recunoscător acestui club. Iubesc Barcelona și nu cred că aș fi mai bun în altă parte, însă cred că am dreptul să decid eu pentru mine însumi. Voiam să caut alte provocări, iar apoi m-aș fi putut întoarce fiindcă aici am totul. Copiii mei au crescut aici și aceasta este casa lor. Nu a existat o rea intenție în decizia mea de a pleca. Aveam nevoie de asta, și clubul avea nevoie de asta, era bine pentru toți.

Familia este, pentru tine, cel mai important lucru în viață. Ce reacție au avut în tot acest timp? Ce te-au întrebat? Au urmărit știrile la televizor?
A fost o perioada dificilă pentru toată lumea. A fost clar ce îmi doresc eu, mi-am asumat acest lucru și am spus-o. Soția mea, cu toată strângerea de inimă, mi-a stat alături și m-a susținut…

… Dar “capul familiei” este Mateo…
[Râde] … Da, Mateo încă e mic și nu înțelege ce înseamnă să te muți și să trăiești în altă parte câțiva ani. Thiago este mai mare. A văzut câte ceva la televizor și a întrebat. N-a vrut să audă de o posibilă plecare, de faptul că ar trebui să meargă la o școală nouă și să își facă prieteni noi. A plâns și mi-a spus să nu plecăm. A fost într-adevăr dificil și e normal. E greu să iei o decizie.

Sunt două lucruri fundamentale pe care oamenii le așteptau. Că rămâi la Barcelona și că vei continua să fii liderul echipei. Un mesaj optimist pentru fani în ceea ce privește viitorul?
Același ca întotdeauna. Voi da totul, vom da totul pentru a lupta pentru toate titlurile și sper că vom avea ce să dedicăm oamenilor cărora le-a fost greu în toată această perioadă. Personal am avut un an dificil, dar aș fi ipocrit să mă plâng de asta când atâția oameni au fost afectați de pandemie, și-au pierdut apropiații sau locurile de muncă. Sper să fiu la cel mai înalt nivel și să pot dedica victorii celor care au fost alături de noi și celor care au avut de suferit.

Faimosul fax… S-a vorbit mult despre faptul că Messi este prost sfătuit și că a fost prost sfătuit să trimită prin fax dorința sa de a părăsi Barcelona. De ce ai apelat la fax? Ce ai vrut să demonstrezi? Care a fost intenția ta?
Faxul a fost modul de a face lucrurile într-un mod oficial. De-a lungul anului i-am spus președintelui că vreau să plec, că a sosit momentul să caut noi provocări în carieră. El a răspuns mereu “Vedem noi, nu, asta și asta”, dar în definitiv nu s-a întâmplat niciodată nimic. Cu alte cuvinte m-a dus cu vorba. Trimiterea faxului a fost un mod de a oficializa dorința mea de a pleca și de a nu face uz de anul opțional din contract. Nu am vrut să se nască un scandal sau să mă lupt cu clubul, ci să fac oficial faptul că am decis…

Dacă nu ai fi trimis faxul, poate nimeni nu ar fi ascultat și totul ar fi fost dat uitării…
Categoric. Dacă nu trimit un document oficial nu se întâmplă nimic, intru automat în anul opțional din contract. Ceea ce spun ei este că nu am făcut acest lucru înainte de 10 iunie, dar, repet, eram în plin sezon competițional și nu era momentul. În discuții președintele a spus mereu că “decizi când se termină sezonul”, fără să pună vreo dată limită. În consecință am oficializat decizia mea la finalul sezonului fiindcă asta îmi doream, nu pentru a intra într-o dispută cu clubul.