Japonia – Croația 1-1. Dominik Livakovic apără trei penalty-uri și își duce echipa în sferturile Campionatului Mondial

Prea fusese mult dezmăț ofensiv în primele patru optimi de finală de la Campionatul Mondial 2022, iar Japonia și Croația au pus lucrurile în ordine într-un meci cu multă prevedere și puține realizări, între o echipă pentru care spiritul combativ nu a fost suficient pentru a compensa lipsa dotărilor tehnice avansate și alta peste care anii au trecut ireversibil. Japonia – Croația era singurul meci din primul tur eliminatoriu în care nu apărea o echipă vedetă, iar acest lucru s-a reflectat și pe teren într-un joc de uzură care a părut că vrea se încheie prin minutul 70 dar pe care regulamentul l-a prelungit cu încă aproape o oră. La 37 de ani Luka Modric nu a putut duce meciul până la final și aventura sa la Cupa Mondială s-ar fi putut termina odată cu înlocuirea din minutul 99, dar niponii i-au oferit șansa să apară și în sferturile de finală după ce au executat foarte slab trei dintre loviturile de departajare și și-au semnat astfel propria sentință.

Rețeta subțire a meciului s-a văzut și în tribune, unde au rămas multe locuri libere chiar dacă organizatorii au anunțat cu fast 42.523 de locuri ocupate din cele 44.325. În realitate au fost mult mai puține, pentru că în afară de sufletiștii suporteri ai celor două echipe mânați de dragoste necondițională nu puteau fi așteptări ca oamenii să se calce în picioare să vadă un astfel de duel, mai ales fără posibilitatea să bea o bere rece în tribună. Din păcate cei care au spus „pas” nu au fost contraziși de fapte.

Croația marcase în grupă doar împotriva Canadei și în plus era pusă în gardă de jocul energic al Japoniei care tocmai răpusese două forțe europene, așa că nu s-a aruncat înainte. Îmi place să cred că a fost vorba de tactică și nu de impotență, dar Croația a preferat să stea la cutie și să gestioneze meciul prin prisma experienței dată de veterani în loc să implice în mod nesăbuit într-o luptă pe contre din care probabil ar fi ieșit șifonată. Astfel se face că Japonia a avut inițiativa, iar până la cabine a și concretizat-o pe tabelă după o lovitură de colț încheiată cu golul lui Daizen Maeda, după ce liniile trase de tehnologia video au fost din nou de partea niponilor iar offside-ul a fost evitat pentru aceiași câțiva microni care le și validaseră golul din meciul cu Spania.

Mijlocul Kovacic – Brozovic – Modric produsese puțin în prima repriză, dar Croația nu a avut nevoie de el pentru a reveni în joc. A fost suficientă o pasă lungă a lui Lovren pentru lovitura de cap a lui Perisic, care cu 10 goluri a devenit cel mai bun marcator al acestei țări la turneele finale, depășindu-l în această ierarhie pe Davor Suker.

Lovitura de cap fusese de la distanță și probabil că portarul japonez ar fi trebuit să facă mai mult. S-a revanșat însă la șutul de la distanță al lui Modric pe care l-a scos din transversală, iar la poarta cealaltă Livakovic a avut o intervenție pe măsură la execuția lui Endo. Meciul s-a îndreptat în mod previzibil spre prelungiri, teritoriu familiar pentru Croația pentru care acesta a fost al șaptelea meci din ultimele opt jucate la un turneu final care merge în overtime (excepție finala din 2018 cu Franța), iar de acolo la penalty-uri.

Aici a intrat în scenă Dominik Livakovic, care a devenit doar al treilea portar care apără trei astfel de execuții într-un meci de la Cupa Mondială după portughezul Ricardo în 2006 și croatul Subasic în 2018. Takumi Minamino, Kaoru Mitoma și Maya Yoshida au fost japonezii care nu l-au putut învinge pe goalkeeperul lui Dominik Livakovic. Marko Livaja a trimis și el în bară dar a contat foarte puțin pentru că Nikola Vlasic, Marcelo Brozovic și Mario Pasalic au transformat cu siguranță și au asigurat astfel locul Croației într-un sfert de finală cu Brazilia sau Coreea de Sud.

Pentru Japonia drumul la Campionatul Mondial se oprește pentru a patra oară în optimi, fază pe care nu a depășit-o niciodată, dar vom rămâne din partea ei cu amintirea victoriilor cu Germania și Spania și a fotbalului său cutezător care indică progres față de edițiile anterioare dar care are încă nevoie de cizelare.