Pe urmele primului transfer al lui Bruno Fernandes în fotbalul profesionist

Mauro Borghetti este fostul conducător al departamentului de juniori al clubului Novara şi cel care, împreună cu Javier Ribalta, l-a urmărit şi adus pe Bruno Fernandes de la Boavista acum 8 ani.
Am mers să îl vedem într-o sâmbătă, într-un meci pentru Boavista U19. Avea vârsta potrivită şi un cost potenţial corect, de aproximativ 40.000 euro. Era un pic peste bugetul nostru şi, chiar dacă acum pare o sumă infimă pentru nivelul la care a ajuns, pentru noi reprezenta o investiţie importantă pentru un jucător necunoscut, aşa cum era pe atunci. Ne-am asumat însă acest risc.

Fernandes a plecat după doar un an, Udinese plătind în vara următoare 5 milioane de euro, sumă de transfer ce a rămas record în istoria clubului Novara. Borghetti vorbeşte despre un Bruno care impresiona atât prin atitudine cât şi prin calitatea fotbalistică.

Ce anume v-a impresionat?
În acel meci nu a făcut ceva deosebit, dar a arătat bune calităţi tehnice şi viziune. Mai mult, avea o personalitate puternică, ceea ce îl evidenţiază şi acum, când joacă la cel mai înalt nivel. Din câte ştiu, eram singurul club dornic să-l cumpere la acel moment şi a acceptat imediat oferta noastră.

Când a durat procesul de acomodare?
A mers la echipa noastră U19 şi locuia în centrul nostru tehnic, Novarello. A jucat în amicalele din presezon şi în sezonul U19, dar a impresionat şi în afara terenului de joc.

Cum aşa?
Muncea din greu, s-a apucat să înveţe italiană imediat, s-a alăturat grupului şi a fost primit cu braţele deschise pentru că era capabil să creeze legături cu toţi coechipierii. Avea relaţii excelente cu toţi cei de la Novarello. Uneori îl vizitau mama şi prietena şi se vedea că nu e o persoană superficială. Celebritatea nu l-a schimbat.

Fernandes a debutat pentru Novara U19 în octombrie 2012, împotriva lui Livorno, înscriind în meciul câştigat cu 2-1.
La început era un pic îngrijorat pentru că nu fusese legitimat şi nu ştia când poate începe să joace. După câteva luni a ajuns la prima echipă. Giacomo Gattuso, antrenorul de la U19, fusese promovat în octombrie pentru a-l înlocui pe Attilio Tesser, concediat de la echipa mare. Giacomo l-a luat aproape imediat cu el pe Bruno, dar când s-a întors la U19, după numirea lui Alfredo Aglietti ca principal, portughezul nu l-a mai urmat. În următoarele luni Fernandes înscria 4 goluri în Serie B, primele din cariera lui de profesionist, chiar dacă juca pe un post de mijlocaş tradiţional.

Ce juca, mai exact?
Juca la mijloc, în principal ca mezzala (mijlocaş central lateral), dar în anumite situaţii mai aproape de atacanţi. Avea mari calităţi pentru mijlocul terenului. Acum e mai degrabă un mijlocaş ofensiv, dar are calităţile pentru a juca pe orice post de la mijloc.

Avea slăbiciuni?
Calităţile sale sunt în principal tehnice şi mentale. Cu siguranţă a lucrat la partea fizică, singura care era sub medie. Nu mă refer la partea atletică, pentru că tot timpul a avut rezistenţă şi capacitate aerobă. Vorbesc despre structura sa fizică. Avea 18 ani în sezonul petrecut la Novara, acum structura sa fizică s-a îmbunătăţit.

Vă surprinde la ce nivel a ajuns?
Cariera lui a fost tot timpul ascendentă. Sincer, ce a devenit Bruno Fernandes acum e un pic surprinzător pentru mine. Ştiam că nu e un fotbalist oarecare, dar vorbim de unul care joacă la unul din cele mai mari cluburi din lume, cu rezultate deosebite. Avea potenţialul de a reuşi, dar sunt un pic surprins să văd unde a ajuns.

Mai ţineţi legătura? Ce i-aţi spune astăzi?
Îi scriu uneori, rugându-l să transmită mesaje către cei care joacă acum la Novarello, şi niciodată nu refuză, tot timpul este disponibil pentru cei alături de care a fost aici. Uneori îi trimit mesaje după meciurile în care înscrie sau joacă bine. Astăzi i-aş spune să nu piardă niciodată modestia care îl caracterizează şi care a ieşit tot timpul în evidenţă. Asta l-a făcut să fie un mare campion.