Remember: Juve – Fiorentina, decembrie ’94

Pe banca tehnica a Fiorentinei era Claudio Ranieri, aflat acum la conducerea lui Juventus. Pe cea a lui Juve era Marcello Lippi, aflat acum la conducerea Scuadrei Azzurra. Pe teren, in tricoul bianconero, se aflau personaje de calibrul lui Gianluca Vialli si Angelo Di Livio, pe langa un pusti care avea tot viitorul in fata si care inca incanta pe stadioanele din intreaga lume, un „anume” Alex Del Piero.

Era 4 decembrie 1994. Pe Stadio Delle Alpi din Torino Juventus si Fiorentina jucau o partida care a ramas in memoria tifosilor bianconeri datorita splendidei reveniri a baietilor lui Lippi, care, condusi la un moment dat la doua goluri diferenta, au reusit o incredibila rasturnare de scor si au pastrat in final cele trei puncte. La mai putin de trei zile de o noua intalnire directa cu toscanii, protagonistii de atunci isi amintesc de acel memorabil meci in cadrul emisiunii „Permette Signora”, transmisa la miezul noptii pe Sky Sport 1. Claudio Marchisio, in acea epoca, pe teren nu putea fi, avand doar opt ani. Dar, ca un devotat suporter al lui Juve, era prezent in tribuna impreuna cu familia. De asemenea si el pastreaza amintiri din acea zi cu adevarat speciala:

VIALLI

Gianluca Vialli a fost cel care a deschis drumul revenirii: a marcat golul de 1-2 si pe cel al egalarii, pentru ca apoi sa exulte impreuna cu Alessandro Del Piero cand viitorul capitan a inscris ceea ce avea sa fie golul victoriei: ”Acel meci a insemnat primul pas spre castigarea campionatului – isi aminteste fostul atacant bianconero – Sa fii condus cu doi la zero intr-o astfel de partida importanta si intr-un moment crucial al sezonului, apoi sa recuperezi in doar cateva minute. Va puteti imagina starea de extaz de dupa partida, bucuria, motivatia, convingerea ca suntem o echipa capabila de performante maxime. Aceia sunt stimulentii adevarati, mai mult decat orice sedinta de antrenament sau pregatire psihologica, cand castigi o partida intr-un astfel de mod pastrezi acel sentiment de implinire pentru totdeauna, iti da o motivatie cu atat mai mare. Noi ne propusesem sa castigam scudetto, ne gandisem la asta inca de la prima etapa a sezonului, dar aveam nevoie de confirmari in teren si in acea partida le-am regasit.”

Del Piero de astazi este conducatorul Vialli de altadata ?” Nu pot sa spun eu asta, dar daca cineva afirma acest lucru nu pot decat sa fiu fericit, mi-ar face placere ca suporterii sa isi aminteasca de mine in acest fel, ar fi o onoare sa aud sau sa citesc o astfel de comparatie„.

Amintirile lui Vialli despre golul din acel meci al lui Del Piero: „A fost o fantastica lovitura… Nu, a fost un gol fantastic datorita coordonarii, datorita curajului de a incerca o astfel de executie dificila. Trebuie spus ca nu a lovit mingea chiar foarte bine, a fost clasica miscare cand jucatorul loveste prima data mingea cu tibia apoi cu glezna, iar mingea capata inaltime si se duce la incheietura barelor. Dar asta ramane intre noi, nu spunem la nimeni – glumeste Vialli – Cel mai important lucru este ca mingea a ajuns in poarta si datorita lui am castigat meciul„.

Exista caracteristici comune intre Juve de astazi si cel de atunci ? „Cred ca Juventus din ultimii doi ani are acea calitate despre care se vorbeste si pe care eu o consider adevarata, anume face parte din adn-ul acestei echipe, dorinta de victorie, de a nu renunta niciodata, capacitatea de a obtine intotdeauna maximul fructificand propriile posibilitati. As spune ca acel Juventus era la fel ca cel care a continuat cu Lippi, apoi cu Capello, pana la Juve de azi. Anumite calitati fac parte din repertoriul echipei bianconero.”

DI LIVIO

Angelo Di Livio in acea zi era accidentat. Dar Juventus-ul lui Lippi era o colonie. La randul sau fostul jucator, supranumit de suporteri „Soldatino”, pastreaza o frumoasa amintire din acea dupa amiaza: „Eu am vazut meciul din tribuna, aveam o intindere musculara. Am fost foarte suparat ca nu am putut juca intr-un meci istoric al Juventus-ului meu ! Imi amintesc ca la golul lui Del Piero parca s-a daramat stadionul, a fost o reactie incredibila. Foarte putini ramasesera cei care inca mai credeau, dar noi nu ne-am pierdut niciodata speranta. Lui Juve de azi poate ca ii lipseste ceva, dar cu siguranta pastreaza aceeasi mentalitate, acelasi spirit de sacrificiu. Se aseamana cu echipa noastra prin amibitie, forta fizica, jocul compact din teren si unitatea lotului din afara terenului. Mi se pare un grup frumos. Del Piero ? Infinit. Acesta este primul cuvant care imi vine in minte. Pastreaza motivatia unui pusti. Dar stangul meu era mai bun ca al lui ! (ride)„. Di Livio din acest Juve? „As spune Nedved”.

MARCHISIO

In fine, memoriile lui Marchisio, care a trait meciul din tribuna impreuna cu familia: „Imi aduc aminte foarte bine, eram in tribuna centrala, randul trei. Tin minte ca eram la stadion impreuna cu toata familia, chiar si surioara mea. Nu voi uita niciodata acel meci pentru ca a fost o victorie incredibila in fata Fiorentinei, o rivala istorica a lui Juve. Era genul de partida la care nu trebuie sa lipsesti, dar deznodamantul a fost mai presus de imaginatie. Golul lui Del Piero, revenirea, totul a fost extraordinar. Apoi intr-un meci cu viola am jucat si eu peste cativa ani. In primul meci al sezonului, cand tocmai revenisem de la Olimpiada, stiam ca sunt multi mijlocasi de valoare ca Poulsen, Tiago, Sissoko, Cristiano Zanetti. Eram constient ca ar fi fost posibil sa joc foarte putin in acest sezon. Dar s-a intamplat sa avem probleme cu accidentarile, Sissoko a fost suspendat din campionatul precedent, lucru care mi-a oferit ocazia sa intru in teren. Am numai amintiri frumoase din intalnirile cu Fiorentina”. Cu ce a ramas Marchisio de la meciul din ’94? „Cu aceeasi dorinta de victorie: o aveam ca suporter, acum o am ca jucator, dorinta de a castiga pentru Juventus”.