Barcelona 2-1 Alavés. Întoarcere de rezultat cu dublă a lui Lewandowski după un gol primit în secunda 18

În mai multe rânduri, Xavi a fost auzit la conferintețele de presă post-meci spunând că „am câștigat o partidă pe care anul trecut am fi pierdut-o”. O spune în mod constructiv, mulțumit că echipa sa demonstrează spirit combativ și atitudine de câștigător, însă realitatea este că Barcelona se pune prea des, singură, în posturi incomode, iar apoi se chinuie teribil să iasă din ele. Cu Alavés a făcut-o din nou după ce a încasat gol în secunda 18, iar munca de revenire a fost plină de suferință, așa cum s-a întâmplat în toate meciurile din acest sezon în care a fost condusă.

Vestea proastă este scuze nu mai există, în condițiile în care Frenkie de Jong a rămas singurul jucător indisponibil pe motive medicale și tot restul lotului este valid, inclusiv cu titularizare pentru Pedri în linia de mijloc. Nici Pedri nu a adus plusul sperat la construcție, cel puțin nu în mod semnificativ, iar aparițiile sale importante au fost mai mult în plan defensiv, unde s-a remarcat prin câteva recuperări în situații dificile. În plus Xavi a epuizat și ultima „armă secretă”, folositea lui Joao Cancelo în banda stângă unde în mod teoretic ar trebui să aibă o conexiune preexistentă cu Joao Felix de la echipa națională. În timpul în care cei doi au coincis pe teren Barcelona a atacat preponderent pe aceată parte, însă fără ca acest lucru să îi deranjeze în mod vizibil pe cei de la Alavés.

Vestea bună este că Robert Lewandowski s-a trezit din hibernare. Există opinii contradictorii în presa catalană despre randamentul polonezului: unii sunt de părerere că forma lui slabă nu are scuză, alții că vinovați sunt ceilalți care nu îi oferă mingi utile. În meciul cu Alavés a primit una de la Jules Koundé și a transformat-o în gol cu o lovitură de cap senzațională, iar după acest gol implicarea lui în meci a crescut prin apariția frecventă în jocul combinativ, lucru care a reliefat o dată în plus lipsa de chimie cu aripile, indiferent că a fost vorba de Felix în stânga, Yamal în dreapta sau, spre final, Raphinha. Lewa a mai marcat totuși o dată dintr-un penalty obținut de Ferran Torres și dubla sa a adus Barcelonei o victorie fără de care poziția lui Xavi sigur nu ar fi fost comodă pe perioada ferestrei FIFA, însă senzația este că formația catalană ajunge la această pauză cu limba scoasă, după o serie de meciuri în care rezultate au fost mult mai bune decât jocul prestat.

În mod asemănător cu ce se întâmplase la San Sebastian, Barça a avut mult noroc pentru a nu ajunge la pauză într-un deficit major. Nu doar că a primit gol în secunda 18 după ce ea însăși avusese lovitura de start, dar apoi a mai scăpat în mod miraculos la alte două situații uriașe ale oaspeților, ambele ratate de marcatorul golului, Samu Omorodion. Nu a răspuns decât printr-un șut al lui Lewandowski în portar și apoi printr-o execuție a lui Joao Felix din afara careului, așa că la pauză se putea intra cu 0-3, însă norocul este însă un bun aliat al lui Xavi în acest sezon și golul din primul minut a rămas singur al oaspeților, de unde și posibilitatea revenirii, pentru că de la un deficit mai mare este greu de imaginat că Barcelona de azi poate repeta miracolul din jocul cu Celta Vigo.

Spiritul formației blaugrana a fost mai bun după pauză, însă egalarea a venit oarecum întâmplător, dintr-un gol de autor: Kounde (fundaș dreapta în acest meci) a pus o centrare bună în careu, Lewandowski s-a înălțat imperial la vreo 12 metri de poartă și a șters mingea în mod perfect, făcând inutil plonjonul portarului oaspeților. La 1-1 pasele au început să curgă mai bine, însă un contraatac al lui Alavés (irosit altfel cu o centrare spre nimeni în fața porții) a scos în evidență cât de ușor poate fi plimbată mingea pe culoare corecte, spre deosebire de jocul poticnit al Barcelonei, în care uneori senzația este că jucătorii se interpun în mod nefericit în calea balonului în loc să îi favorizeze circulația. Atitudinea a fost totuși bună și, chiar dacă marile ocazii au lipsit (doar Lamine Yamal a trimis o minge pe centrul porții după o fază personală), senzația a fost că presiunea Barcelonei poate aduce într-un fel sau altul golul izbăvitor. S-a și întâmplat, dintr-un penalty scos de Ferran Torres, după ce Xavi făcuse și mutări de efectiv dar și tactice, trecându-l printre altele pe Joao Cancelo în partea dreaptă pentru a-i face loc în stânga lui Baldé.

A fost suficient pentru ca Barça să câștige cu 2-1, nu însă fără emoțiile specifice finalului, cu două ocazii decente ale oaspeților, fiindcă de la venirea lui Xavi arareori echipa a știut să țină în mod activ de rezultat în meciuri cu avantaj minim pe tabelă. Este o victorie cu care formația catalană revine la 2 puncte în spatele lui Real Madrid și la 4 în spatele liderului Girona, iar pauza FIFA vine la momentul potrivit ca un moment de respiro necesar fanilor obosiți de prestațiile fără vlagă ale echipei și cu speranța că peste 2 săptămâni, cu Frenkie de Jong în teren, jocul va căpăta ceva consistență.

La Alavés a apărat și Ianis Hagi în ultimul sfert al meciului, însă fără realizări deosebite într-o secvență a meciului în care echipa oaspete era mai concentrată pe faza defensivă.