

Barcelona - Almería 2-0 Gràcies per tot, Gerard Piqué!

Când Gerard Pique și-a anunțat în urmă cu două zile retragerea, au ieșit imediat la iveală lucurile pozitive care decurg din asta. De exemplu că, la nivel de joc, Barça "scapă" de una din poverile care de mai mulți ani fie o țin pe loc, fie, mai rău, o trag în jos (în definitiv nu a trecut suficient timp pentru a uita prestația lui Pique din meciul de acasă cu Inter, sinonimă cu un mare insucces pe plan european). Mai departe, la nivel de management, Barça "scapă" de unul din salariile mari care încă îi afectează sustenabilitatea financiară. Și, nu în ultimul rând, dispare din prim-plan unul din personajele de care este legată, în percepția colectivă, plecarea lui Messi. Este incorect să generalizezi în astfel de momente, însă senzația după câteva discuții cu fani ai Barcelonei este că primul sentiment la aflarea veștii retragerii lui Pique a fost de ușurare.
Vine însă momentul în care lucrurile chiar se întâmplă, emoția ia locul rațiunii, amintirile legate de "omul Pique" se estompează și se reaprind cele generate de "jucătorul Pique". De la golul de pe Santiago Bernabeu în celebrul 2-6, la palma larg deschisă în fața pubicului de pe Camp Nou, simbol al nu mai puțin celebrei manite reușite în fața lui Real Madrid. De la intervenția decisivă din finala cu ManUnited la demontarea plasei de la Berlin după al treilea trofeu Champions League cucerit cu Barça și al patrulea din palmaresul său. Sau ridicarea celor mai importante trofee din fotbalul la nivel de naționale, Cupa Mondială în 2010 și Campionatul European în 2012.
Momentul a fost în minutul 83 al meciului cu Almeria, în fața a 92.605 spectactori veniți pe Camp Nou să își ia la revedere de la o legendă. După Xavi și Iniesta, încă unul din artizanii succeselor fenomenale ale Barcelonei într-o decadă de poveste își încheie cariera, iar prezentul destul de tulbure al clubului mai stă agățat de acele vremuri doar prin prezența lui Sergio Busquets, el însuși pe picior de plecare. Dacă nu cumva Messi va reveni la vară pe Camp Nou, în câteva luni s-ar putea ca prezentul și "epoca de aur" a Barcelonei să rămână fără conexiune pe teren.
Cu Xavi pe bancă, încă mai există o legătură care se vrea organică prin fotbalul practicat. Ideile de bază sunt aceleași, însă exprimarea echipei de azi rămâne poticnită oricare ar fi unsprezecele de start folosit. Titularizarea lui Ferran Torres în meciul cu Almeria a produs mult mai multă activitate în atac decât în meciul de la Valencia, însă Barça lasă senzația de suferință chiar și atunci când are ocazii pe bandă rulantă, fiindcă ceva încă nu se leagă în jocul său. Dacă Xavi, Iniesta sau Messi s-ar fi putut descurca și legați la ochi să desfacă o apărare pasivă precum cea de azi a Almeriei, jucători precum Ferran sau Dembele par legați de mâini și de picioare când vine vorba să conlucreze pentru un gol. Elocventă a fost o fază din finalul primei reprize când cei doi au scăpat singuri cu portarul, Ferran s-a vrut altruist și a pasat pentru un gol facil al francezului, însă acesta a reușit să îl țintească pe portarul oaspeților cu aceeași "precizie" cu care Ronaldinho nimerea transversala într-un celebru video.
Nici Lewandowski nu a făcut notă aparte în acest joc al ratărilor. Din primul său penalty executat pentru FC Barcelona a lovit bara, doar a șaptea sa ratare de la punctul cu var din peste 60 de penalty-uri bătute în carieră la nivelul echipelor de club. Această execuție s-a produs chiar în debutul meciului iar polonezul nu a găsit resurse să treacă peste, făcând un joc slab chiar dacă nu se poate spune că s-a ascuns de minge. Un mic regret pentru public, care ceruse ca Pique să execute lovitura de departajare, lucru însă neagreat de strictul Xavi într-un meci pe puncte.
O contribuție decisivă în obținerea acestui penalty a avut Ferran Torres, care de altfel a fost protagonistul majorității ocaziilor Barcelonei în prima repriză însă fără lipici la gol, fie că mingea i-a fost respinsă de pe linia porții, fie că a tras în portar. Iar dacă atacul Barçei nu a fost productiv, decisiv a fost la poarta cealaltă Ter Stegen cu o intervenție decisivă la Ramazani, scăpat singur spre poartă în minutul 30. Astfel s-a ajuns cu 0-0 la pauză, un scor improbabil contra unei echipe care încasase gol în toate cele 12 meciuri jucate în acest sezon.
Apărarea andaluzilor nu a mai rezistat însă decât puține minute în partea a doua. O minge lungă a lui Busquets din apropierea propriului careu i-a deschis lui Dembele un spațiu larg, fundașii Almeríei s-au întrecut în pasivitate și l-au lăsat să își facă pașii, iar portarul Martinez nici măcar nu a mai reacționat la șutul bine plasat lângă bară. După vreo zece minute Dembele a avut șansa dublei după ce și-a mai înșirat o dată adversarii în careu driblându-l de două ori chiar și pe Martinez, însă parcă îmbătat de frumusețea propriei arte a uitat care era scopul și nu a apucat să și finalizeze.
Prima schimbare a lui Xavi a fost Ansu Fati în locul lui Ferran Torres și a avut efect imediat pe tabelă. Ca în majoritatea meciurilor anterioare Fati a apărut bine în fața porții și tot în mod obișnuit a irosit șansa finalizării, însă Frenkie de Jong a urmărit faza și a marcat cu un șut puternic din apropiere primul său gol pe Camp Nou din acest sezon. A fost confirmarea unui meci bun al mijlocașului olandez, care în prima repriză îl lăsase în două rânduri pe Torres singur cu portarul. Inutil.
Cu meciul rezolvat, Barça și-a putut vedea liniștită de momentul festiv al serii. Când a fost anuțată înlocuirea lui Gerard Pique cu Andreas Christensen, primul care l-a salutat pe fundașul catalan a fost chiar arbitrul întâlnirii, în ovațiile publicului care a oferit cea mai consistentă audiență a sezonului. Rând pe rând fiecare din coechipierii de pe teren l-a îmbrățișat pe Pique, iar apoi momentul emoționant al despărțirii a continuat și pe margine, cu jucătorii de pe banca de rezerve și apoi cu cei indisponibili, aflați în primul rând al tribunei. Singurul care a părut puțin mișcat de trăirea intensă a fost Xavi, care s-a rezumat la un salut scurt și a reintrat imediat în modul "alert" al urmăririi meciului, fiindcă treaba lui este să construiască pentru viitor, nu să privească spre ceea ce, deja, este istoria clubului FC Barcelona.
Fluierul final a consemnat a patra victorie consecutivă a Barcelonei în campionat, toate fără gol primit, după meciul de pe Bernabeu. Jucătorii blaugrana l-au mai sărbătorit o dată cum se cuvine pe cel care până azi a fost unul din căpitanii echipei, iar el însuși și-a luat la revedere de la fani, printre lacrimi. A promis să revină, iar atunci când o va face, îmbrăcat în costum și cu mintea setată pe modul "business", îi vom lua la puricat declarațiile și intențiile și poate ne vom îndoi de caracterul său care a generat diverse controverse. Până atunci însă vom aprecia ce a făcut pe teren, îi dorim tot binele și îi spunem "Gràcies per tot, Gerard Piqué!"
Statisticile meciului FC Barcelona - Almería 2-0
Barcelona
Almería
#. | Echipa | M | +/- | Pct |
---|---|---|---|---|
1. | ![]() | 23 | +29 | 50 |
2. | ![]() | 23 | +23 | 49 |
3. | ![]() | 23 | +39 | 48 |
4. | ![]() | 23 | +16 | 44 |
5. | ![]() | 23 | +12 | 40 |