Belgia – Canada 1-0. Eșec nemeritat pentru Canada la revenirea după 36 de ani la Cupa Mondială

Curajoasă în atac, neinspirată la finalizare și naivă în apărare – aceasta a fost Canada la revenirea după 36 de ani la Campionatul Mondial de Fotbal, o echipă cu un plan coerent și multă ambiție în execuție dar care în cele din urmă a fost învinsă de Belgia, o umbră a naționalei care încheia pe locul 3 acum 4 ani în Rusia.

Cei care au văzut măcar un meci al Canadei în preliminariile din zona Concacaf sunt probabil familiarizați cu stilul ofensiv al echipei, însă modul în care nord-americanii i-au luat pe sus pe belgieni a fost într-adevăr o surpriză plăcută. Cu un singur jucător în lot (Atiba Hutchinson, 39 de ani) care era născut în timpul singurei prezențe anterioare a nord-americanilor la Cupa Mondială, chiar și presa din propria țară aștepta din partea echipei, după cum scria cotidianul Edmonton Sun, „un comportament de invitat politicos și timid”, însă Canada nu a fost nici politicoasă și nici timidă, ci foarte combativă și pe deplin încrezătoare în talentul actualei generații care a readus-o la nivelul cel mai ridicat al fotbalului. Jocul direct a ajutat-o să ajungă repede la poarta adversă, iar agresivitatea în pressing nu le-a dat timp europenilor să așeze mingea și să îi pună în valoare pe Kevin de Bruyne și Eden Hazard, oamenii responsabili de construcție. Hazard cel puțin a și fost înlocuit după 60 de minute foarte șterse în care a avut o acuratețe de doar 76% a paselor și doar două driblinguri reușite, în timp ce KDB s-a arătat surprins la finalul jocului când a primit titlul de MVP al întâlnirii și a recunoscut că nici el și nici echipa sa nu au avut o evoluție bună.

„Nu știu de ce mi l-au dat mie, poate după nume”, a spus în interviul de la final mijlocașul lui Manchester City. „Nu am avut soluții, am începul meciul foarte proaste, am fost dominați de Canada și nu am găsit soluții să ieșim din pressingul lor. Nu am făcut un meci bun, nici noi ca echipă și nici eu personal”.

Cel care merita însă cu prisosință distincția de MVP a fost portarul Thibaut Courtois, omul căruia Belgia îi datorează debutul cu dreptul la acest turneu final în aceeași măsură în care Real Madrid îi datorează câștigarea trofeului Champions League sezonul trecut. Prima ieșire a rampă a goalkeeperului a fost în minutul 10 când Canada a primit un penalty după o minge atinsă cu mâna de Yannick Carasco și vedeta Alphonso Davies a fost avut șansa să marcheze primul gol al Canadei la o Cupă Mondială, însă Curtois a câștigat duelul nervilor, a ghicit colțul și a respins mingea, acesta fiind al cincilea său penalty apărat din 9 executate împotriva sa în 2022.

Pentru canadieni a fost o ocazie uriașă de a intra în avantaj, însă ratarea nu i-a făcut să își piardă capul și au continuat să joace așa cum o făcuseră în întreaga campanie de calificare, cu convingerea că pot învinge pe oricine. Au profitat de lentoarea echipei îmbătrânite a Belgiei și au deschis excelent jocul pe flancuri, mai ales în dreapta unde Richie Laryea a terorizat în permanență defensiva europenilor, Stephen Eustaquio a organizat impecabil jocul la mijloc, iar Jonathan David și Buchanan au fost mereu disponibili în careul advers, creând fază după fază ceva la poarta lui Courtois. A lipsit poate claritatea ultimei pase, mai ales din partea lui Alphonso Davies venit după o accidentare, iar esențială a fost și forma fantastică a portarului advers care a mai avut două intervenții importante. Canada a avut un impresionant număr de 21 de șuturi față de doar 9 ale Belgiei, 4-3 raportul șuturilor pe poartă și 3-1 la marile ocazii, însă faptul că nu a concretizat pe tabelă aceste cifre a pus-o în situația de a dărâma niște stastictici de ineficiență ce dăinuiau la Cupa Mondială din 1986.

În schimb, din punct de vedere defensiv, Canada a părut încă din start naivă. Prea implicată în jocul de atac nu a știut să condenseze spațiile pe fază ofensivă, iar Belgia ar fi putut să profite pe contraatac de extinsa suprafață liberă care i-a fost oferită cu generozitate dacă vreunul dintre Tielemans, De Bruyne sau Eden Hazard ar fi avut măcar un strop de inspirație. Dacă lor le-a lipsit, a avut-o în schimb a avut-o fundașul veteran Toby Alderweireld, care în minutul 44 a aruncat o minge lungă pentru Michy Batshuayi, targetman-ul Belgiei în lipsa lui Romelu Lukaku care nu poate reintra în circuitul echipei până cel puțin în al treilea meci din grupă. Grație reușitei atacantului lui Fenerbahce, Begia a intrat în avantaj la cabine, chiar dacă repriza sa a fost o dezamăgire din primul până în ultimul minut.

Acest lucru l-a sesizat și selecționerul Roberto Martinez care a făcut două schimbări încă de la pauză și a abordat partea secundă cu Onana și Meunier în locul lui Tielemans și Carrasco, reușind să aducă mai mult echilibru pe teren. Cifrele mai bune au fost și după pauză în dreptul Canadei (8-6 șuturi la poartă, 2-1 pe poartă), însă Belgia și-a păstrat avantajul până la final și și-a trecut astfel în cont trei puncte la debutul în Qatar 2022.

Pentru Canada, dezamăgirea a fost vizibilă la finalul meciului. „Sunt mândru de joc, dar trebuia să câștigăm trei puncte în primul meci din grupă. Am avut o mare șansă astăzi să fim pe primul loc în grupă, acesta era misiunea și am irosit-o. Trebuie însă să mergem mai departe și să ne facem treaba în meciul cu Croația. Le-am spus baieților că la [Olimpiada de la] Londra 2012 am pierdut primul meci [ca antrenor al naționalei feminine a Canadei] iar apoi am revenit și am ajuns la medalii. Dacă nu ne pierdem încrederea, avem o șansă”, a declarat în interviul de la final selecționerul John Herdman, după o ședință ad-hoc la centrul terenului imediat după încheierea partidei.