Olanda – Anglia 1-2. Cronica celei de-a doua semifinale de la EURO 2024: Ollie Watkins duce Anglia în a doua finală continentală consecutivă

Un penalty controversat, schimbări inspirate ale lui Southgate și Ollie Watkins eroul unei națiuni – povestea meciului Olanda – Anglia 1-2, a doua semifinală de la EURO 2024

După un întreg turneu în care multă lume (inclusiv noi) l-a criticat pe Gareth Southgate pentru conservatorismul dus la extrem și deciziile fricoase, trebuie să recunoaștem că selecționerul Angliei a dat dovadă de inspirație maximă când a făcut în minutul 81 dubla schimbare ce avea să îi câștige meciul: Cole Palmer a fost omul cu assistul iar Ollie Watkins cu finalizarea, exact la expirarea celor 90 de minute ale unui meci ce părea sortit să meargă spre prelungiri. Golul târziu a venit din doar al doilea șut spre poartă al englezilor în toată repriza secundă, însă el a încununat cea mai bună prestație a Angliei în întregul turneu, iar echipa pare că s-a trezit în cel mai bun moment din lunga-i hibernare și va juca duminică finala EURO 2024 contra Spaniei.

Față de prima semifinală se putea intui un joc cu mai multe spații pentru că Olanda de astăzi (mai ales fără Frenkie De Jong) nu este nici pe departe acea Olandă compactă din 2010, însă temerea era că Anglia va strica încă un joc prin posesia sa ternă și capacitatea redusă de a duce mingi în careul advers. Meciul a început însă într-un ritm bun și a fost ajutat și de golul marcat devreme de Xavi Simons după o recuperare din piciorul lui Declan Rice, o avansare de câțiva metri buni fără opoziție și un șut care l-a surprins prin forță pe Jordan Pickford, chiar dacă mingea putea fi salvată.

A fost pentru a treia oară când Anglia a fost condusă la turneul final din Germania, însă semnele de calm ale wingback-ului stânga Kieran Trippier au fost pe deplin justificate pentru că echipa a fost într-o bună dispoziție de joc, cu Kobee Mainoo argint viu la mijlocul terenului, Phil Foden în stârșit în versiunea care i-a adus titlul de cel mai bun jucător în ultimul sezon de Premier League, Bukayo Saka în zi dezechilibrantă pe postul de aripă dreapta (chiar dacă fără multă chimie cu ceilalți oameni din față), Kyle Walker ofensiv cum este de regulă la Manchester City, iar Harry Kane mai animat decât în meciurile precedente, apărut repede cu un șut bun de la distanță care a consemnat prima ocazie a englezilor.

Paradoxal însă, Anglia a egalat dintr-un penalty care probabil că în 9 ocazii din 10 nu ar fi determinat oprirea jocului într-un meci de Premier League. Din România spunem că la noi s-ar fi dat și probabil în multe alte campionate, însă știm capacitatea englezilor de a face notă discordantă cu restul Europei în chestiuni de arbitraj și tocmai de aceea faza cu pricina poate fi considerată ironică, fiind decisă în urma consultării de către centralul german Felix Zwayer a monitorului video după intervenția colegilor din camera VAR, procedură de care Premier League a fost aproape să se despartă în această vară.

„Din perspectiva unui fundaș, [acordarea acestui penalty] este o decizie rușinoasă în orice meci, dar cu atât mai mult într-unul atât de important. Fundașul intervine în mod natural pentru a bloca un șut. Nu este niciodată penalty și niciun jucător al Angliei nu îl pretinde”, a fost comentariul live al lui Gary Neville, confirmat imediat și de un tweet al lui Jamier Carragher care a folosit aceleași cuvinte, „niciodată penalty”. În sondajul inițiat imediat de SkySports UK cam două treimi dintre cei care au răspuns în primele cinci minute au opinat că mai degrabă nu a fost penalty, însă pe teren Harry Kane nu a refuzat decizia arbitrului ci a transformat cu o execuție imparabilă deși tânărul portar Bart Verbruggen a intuit bine colțul, iar prin acest gol a devenit cel mai bun marcator din Europa la turnee majore (EURO și Campionate Mondiale), depășindu-i în topul reușitelor pe Gerd Müller, Miroslav Klose, Antoine Griezmann și Kylian Mbappé.

Meciul a continuat într-un ritm alert, cu Anglia în mod evident în control și cu o mare ocazie a lui Phil Foden la cea mai bună acțiune a sa din tot turneul final, blocată însă de Dumfries cu un stop spectaculos exact pe linia porții, o intervenție prin care și-a răscumpărat pe deplin, dacă era nevoie, imperfecțiunea de la faza penalty-ului. Același Dumfries a fost important și în celălalt careu când a lovit transversala cu o bună lovitură de cap de lângă Bellingham la un corner, ocazie la care Foden a răspuns după două minute cu un șut cam din aceeași poziție din care Lamine Yamal marcase cu o seară mai devreme, însă execuția sa a lovit exteriorul barei și a ieșit în out de margine.

A fost momentul în care Komena a făcut o primă schimbare, obligat de situație să îl scoată pe Memphis Depay după o ușoară accidentare și să îl introducă pe Veerman, omul pe care într-unul din meciurile din grupă îl scosese în același moment al meciului pentru o evoluție slabă.

În partea a doua meciul a scăzut în intensitate. Olanda a fost echipa mai activă dar cu o singură ocazie clară la o fază fixă la care lui Van Dijk i s-a permis să reia cu piciorul din interiorul careului. Pe fondul scăderii de randament a lui Foden și cu Bellingham invizibil, Anglia a ajuns mult mai greu în apropierea careului advers, astfel că golul lui Saka din minutul 79 a părut să vină de nicăieri și nici nu a contat la ceva din cauza unui offside al lui Kyle Walker, autorul centrării decisive.

Southgate a mutat însă curajos și inspirat. Kane și Foden au părăsit terenul în minutul 81, iar noii intrați Cole Palmer și Ollie Watkins au conlucrat la faza golului decisiv în minutul 90, la două minute după ce Palmer fusese autorul primului șut spre poarta lui Verbruggen expediat de englezi din poziție regulamentară în întreaga repriză secundă. La 2-1 Anglia a făcut cel mai bun pressing al său în întreaga competiție și a împiedicat orice apariție periculoasă a batavilor la poarta lui Pickford, iar la fluierul final a sărbătorit cu mare fast prima sa calificare într-o finală de competiție majoră organizată în afara propriilor granițe.