Spania - Franța 2-1 Lamine Yamal trimite Spania în finala EURO 2024

Nu vom ști niciodată ce ar fi fost dacă Ousmane Dembele nu ar fi decis să activeze la începutul sezonului clauza care i-a permis să plece pe bani puțini de la FC Barcelona la Paris Saint-Germain, dar este de presupus că Lamine Yamal nu ar fi ajuns încă din 2024 o stea a fotbalului mondial, chiar dacă Xavi i-ar fi acordat minute în La Liga. Din punct de vedere financiar pierderea lui Dembele a fost un dezastru pentru clubul catalan, însă până la urmă s-a dovedit a fi unul din acele cazuri de "tot răul spre bine", pentru că a permis explozia copilului de 16 ani din Esplugues de Llobregat al cărui drum pare poleit cu aur.

Probabil că Xavi a fost oarecum obligat de împrejurările sportive și financiare să se bazeze pe acest wonderkid, însă nu același lucru se poate spune și despre selecționerul Luis de la Fuente care avea suficiente variante la echipa mare și totuși nu a întârziat nici măcar o zi înainte să îl convoace pe Lamine, care la vârsta sa ar fi trebuit în mod normal să participe la competițiile U-17 sau în cel mai bun caz U-19. Copilul a profitat însă din plin din șansa primită, a marcat încă de la primul meci (chiar mai repede decât la Barcelona), s-a remarcat rapid prin assist-urile "de om mare", ba chiar a ridicat stadionul în picioare la un amical cu Brazilia, cândva ea însăși echipa sinonimă cu spectacolul. Iar pe fondul jocului consistent, recordurile de precocitate au părut doar niște borne firești în ascensiunea tânărului care acum mai puțin de un an fusese subiectul unui articol în presa spaniolă cu tema "Lamine Yamal sau Yamine Lamal?" pentru a înlătura acest dubiu, firesc și el la acea vreme.

Pe 9 iulie 2024, nu doar că Lamine a preluat de la legendarul Pele recordul de a fi devenit cel mai tânăr marcator la un turneu final major (EURO sau Campionat Mondial), însă golul său din semifinala cu Franța va rămâne cu siguranță în istorie drept unul dintre cele mai frumoase de la Campionatul European, iar dacă ar fi fost în finală ar fi ajuns cu siguranță lângă legendarul voleu a lui Marco Van Basten de la EURO 88 în topul celebrității. Pentru Lamine a fost diamantul coroanei după un turneu deja fabulos în care este lider în clasamentul paselor decisive, iar pentru Spania a fost punctul de cotitură într-un meci care nu curgea în favoarea ei dar care avea să se încheie cu calificarea în finală.

Pentru Franța pare din ce în ce mai clar că Mondialul 2022 a cauzat traume. Inclusiv după meciul câștigat la penalty-uri cu Portugalia a fost amintită înfrângerea din urmă cu un an și jumătate în fața Argentinei, în sensul de lecție învățată. Pare că tot ce s-a întâmplat în acest interval a fost misiunea continuă de a betona și mai mult apărarea pentru a o face impenetrabilă, iar EURO 2024 părea un succes din acest punct de vedere pentru francezi, care primiseră în cinci meciuri un singur gol, și acela din penalty. Orice sistem este însă vulnerabil în fața unor elemente de geniu, șutul din minutul 21 al lui Lamine Yamal intră în această categorie, iar Spania a avut chiar două astfel de elemente imprevizibile pentru că Dani Olmo a avut și el partea sa de glorie după un dribling la fel de spectaculos în fața lui Tchouameni care a dus la întoarcerea de rezultat.

La EURO 2020 întrebasem retoric cum ar arăta Portugalia lui Cristiano Ronaldo dacă selecționetul de atunci (Fernando Santos) ar lăsa echipa să joace și nu ar irosi incredibilul potențial ofensiv pentru a juca pe contraatac. Aceeași întrebare trebuie pusă astăzi despre Franța, care pe întreagul parcurs la EURO 2024 s-a bazat atât de mult pe apărare și pe explozia lui Mbappe încât s-a trezit fără un plan de rezervă atunci când a fost obligată să atace fără să se poată bizui pe jucătorul său exponențial. Nimic din partea TGV-ului Dembele, nimic din partea creativului Griezmann, apariții mai degrabă testimoniale ale atacantului Olivier Giroud care probabil că avea alte năzuințe pentru ultimul său turneu major. Iar cu Mbappe mai mult într-un picior încă dinainte de accidentarea la nas din meciul cu Austria, împărțit între opiniile politice și mutarea în Madrid, Franța nu a jucat nimic la EURO 2024, este una din dezamăgirile turneului și sigur că mulți iubitori ai fotbalului s-au bucurat să o vadă plecată acasă după plictiseala cu care au fost tratați.

Totuși, chiar și în aceste condiții, echipa lui Didier Deschamps era favorită în meciul cu Spania, în primul rând tocmai datorită defensivei și a experienței în general, dar și pe fondul unor absențe importante în defensiva Spaniei, și așa compartimentul vulnerabil al acestei echipe. În lipsa lui Carvajal care își asumase un cartonaș roșu în sfertul cu Germania și fără Robin Le Normand în centru, două erau variantele lui Luis de la Fuente de a-și completa defensiva: Nacho fundaș dreapta și Dani Vivian în mijloc sau Nacho în mijloc și Jesus Navas în dreapta. Aceasta din urmă a fost alegerea selecționerului, aparent o sinucidere curată să pui un jucător de 38 de ani să se apere la Mbappe, iar realitatea a părut să confirme această teorie când noul jucător al lui Real Madrid a găsit spațiu în marginea careului pentru a-și face mingea cum a vrut pentru a o așeza pe fruntea lui Kolo Muani pentru golul de 1-0.

Acesta a fost primul (și avea să rămână singurul) gol din acțiune marcat de Franța la EURO 2024, însă destul pentru a o pune în situație de mare favorită la calificarea în finală. Tot ce avea de făcut era să se așeze în acea apărare atât de familiară și să replice pe contraatac în cele două flancuri unde nici Navas și nici Cucurella nu puteau oferi siguranță defensivă în duelurile cu Mbappe și Dembele. Aceeași strategie minimalistă care a mers în cinci meciuri atât cât a fost nevoie, dar care de această dată s-a dovedit falimentară pentru că nu a putut bloca execuțiile personale fabuloase, așa cum nu putuse să îl blocheze pe Messi în 2022.

Yamal a egalat în minutul 21 cu un șut fenomenal din afara careului cu toată opozia lui Mike Maignan care a plonjat corect, iar după alte patru minute Dani Olmo, omul care nu a dezamăgit niciodată la acest turneu, l-a obligat pe Kounde să respingă în propria poartă după ce Tchouameni a fost ușor depășit în dribling. La 2-1 trebuia să înceapă cu adevărat meciul, însă până la finalul primei reprize nu s-a mai jucat mare lucru pentru că Rodri și Fabian Ruiz au controlat mijlocul terenului în ciuda risipei de energie a lui Ngolo Kante, iar Spania a știut să temporizeze pentru a împiedica un joc pe contre.

Abia în minutul 53 au reușit francezii un prim șut spre poartă după golul de 2-1, dar primul care a schimbat a fost De la Fuente, obligat de situație după ce Jesus Navas a cedat la unul din sprinturile lângă Mbappe. Dani Vivian a intrat în centrul defensivei, dar schimbarea aproape că nu s-a văzut în economia jocului pentru că Franța a contat foarte puțin în atac în ciuda unei triple schimbări făcute de Deschamps imediat după minutul 60. Dintre noii intrați doar Barcola a adus într-adevăr un plus în exprimarea echipei, dar a fost nevoie de o suită de erori în apărarea ibericilor pentru ca Franța să aibă o primă ocazie importantă, abia în minutul 76, la un șut al lui Theo Hernandez peste poartă. L-a imitat Mbappe câteva minute mai târziu după ce și-a creat singur spațiu de șut în interiorul careului, însă acestea au fost singurele acțiuni clare ale Franței pe fondul unei dominări pe care Spania nu a refuzat-o, dar pe care a contracarat-o fără mari probleme prin retragerea tuturor jucătorilor, inclusiv a atacanților Lamal, Nico Williams și Morata în zona propriului careu.

Spania este prima finalistă de la EURO 2024 și acesta este amănuntul care se poate spune că a salvat competiția din Germania care începuse exploziv dar în care toate celelalte echipe mari (poate cu excepția Portugaliei) au oscilat între zgârcenie și oboseală. Indiferent dacă Anglia sau Olanda va fi cealaltă finalistă, avem de pe acum garanția că la Berlin pe 14 iulie se va juca și fotbal, lucru indubitabil cu Lamine Yamal, Nico Williams și Dani Olmo pe teren.