Anglia - Elveția 1-1 Englezii se impun la penalty-uri pentru doar a patra oară în întreaga lor istorie
Nu pare un lucru înțelept pentru englezi să se bazeze pe penalty-urile de departajare după ce în întreaga lor istorie nu câștigaseră decât de trei ori în acest mod, însă contra Elveției aceasta a fost singura șansă de a trece mai departe după o nouă evoluție ștearsă, în ciuda modificărilor "tactice" efectuate față de prima parte a competiției. Lucru rar, Anglia nu a avut emoții de această dată la penalty-uri după ce Elveția a ratat prin Manuel Akanji chiar prima execuție, iar Cole Palmer, Bellingham, Saka, Ivan Toney și Trent Alexander-Arnold au transformat impecabil și au asigurat promovarea în semifinalele competiției. O nouă calificare cu noroc, manifestat din plin și în acest meci, în care englezii au fost conduși cu 1-0 dar au egalat din unicul lor șut pe poartă în primele 90 de minute, apoi au supraviețuit în minutul 90+5 la o mare șansă a adversarilor care s-au încurcat între ei în momentul șutului decisiv și de încă două ori aproape de minutul 120 la o bară a lui Xherdan Shaqiri din corner și apoi un voleu prost executat de Silvan Widmer dintr-o poziție avantajoasă.
În preambulul meciului cu Elveția s-a vorbit mult despre schimbări în naționala Angliei, de această dată nu doar de către analiști care le solicitaseră și înainte fără ecou, ci chiar din interior. Însuși selecționerul Gareth Southgate a punctat necesitatea unei schimbări de sistem prin care să se câștige fluiditate în joc, iar concluziile trase de presă erau că Anglia va trece la un sistem 3-4-3 în care Saka va trece în banda stângă pentru a asigura un oarecare echilibru al echipei, Trippier în dreapta pentru a juca pe piciorul său de bază, iar Bellingham și Foden pe post de număr 10 în spatele lui Kane.
Din start jocul cu o linie de trei oameni pe fund a implicat riscuri pentru englezi, care nu mai folosiseră acest sistem din septembrie 2022, din campania dezastruoasă în Liga Națiunilor încheiată cu retrogradarea fără victorie din prima grupă valorică. Dacă totuși această așezare era așteptată, cu atât mai mult cu cât și Elveția juca la fel, spre stupefacția multor jurnaliști din Regat echipa a arătat altfel, Saka și Trippier păstrându-și partea pe care evoluaseră în toate celelalte meciuri, cu o poziție ceva mai apropiată de tușă pentru Saka în ideea de a crea mai mult spațiu de desfășurare pentru Foden, adus și el în drepta, în poziția care îi convine mai bine.
Ce a avut Anglia în plus față de alte meciuri a fost intensitate, însă pe faza defensivă toți jucătorii au avut ordine de retragere pentru a aglomera spațiile, inclusiv Harry Kane care a ajuns să facă o recuperare chiar în propriul careu. Și cum tranziția ofensive a fost deficitară, ce a rezultat a fost un meci lent și plictisitor de blocaj reciproc care a consemnat doar pentru doar a doua oară în întreaga istorie a Campionatului European o primă repriză fără vreun șut pe poartă.
De altfel întreaga primă parte a consemnat o singură situație de gol, chiar înainte de pauză. A creat-o Bukayo Saka, cel mai periculos om al Angliei, printr-o pătrundere până la linia de fund de unde a șters în ultima clipă mingea spre careul mic unde Mainoo a venit bine pentru reluare dar nu a putut depăși blocajul lui Xhaka. În rest o posesie ternă pentru englezi, sigură pentru propria defensivă dar fără posibilități reale de a produce ceva în atac în fața unei echipe a Elveției bine organizate.
Pe fondul acestui joc, ceea ce a surprins în repriza secundă a fost că s-a marcat de două ori. Elveția a deschis scorul cu o doză de șansă după ce o centrare a lui Ndoye printre picioarele lui Konsa a fost deviată de Stones exact cât era nevoie pentru a-i asigura lui Breel Embolo o reluare facilă de la câțiva metri de poartă. La 1-0 pentru Elveția s-a produs un moment bizar: trei jucători englezi erau pregătiți pe margine să intre pe teren, însă până la urmă au fost doar două schimbări deși inclusiv tabela arbitrului adițional indicase înlocuirea curajoasă a lui Jude Bellingham. Că a fost vorba de o eroare de comunicare sau de refuzul jucătorului lui Real Madrid de a părăsi terenul vom afla ulterior, însă cert este că el a rămas în joc până la sfârșit.
Anglia a avut șansă să egaleze destul de repede. Bukayo Saka a găsit spațiu de șut din afara careului și nu a ezitat, iar mingea trecută printre picioarele lui Granit Xhaka a lovit bara din dreapta lui Sommer și a intrat în poartă. A fost al patrulea meci din cele cinci de la EURO 2024 în care Anglia a marcat la primul său șut pe poartă, iar acesta avea să rămână singurul până la finalul primelor 90 de minute, în care emoții au mai fost doar la poarta lui Pickford.
În prelungiri cele două echipe și-au împărțit reprizele de dominație. Anglia a fost periculoasă în prima parte când Sommer a avut intervenții decisive la Declan Rice și Jude Bellingham, Elveția a răspuns în a doua printr-un corner executat de Shaqiri la încheietura barelor, un șut al lui Andouni din marginea careului și un voleu peste poartă al lui Widmer. Așa s-a ajuns la penalty-uri, unde Anglia are mai multe eliminări de la EURO sau Cupa Mondială decât orice altă echipă. Nu a fost cazul de această dată după ce Pickford l-a ghicit pe Akanji, iar colegii săi nu au avut vreo emoție în execuție, ducându-și echipa în a treia semifinală la ultimele patru competiții majore.
