Barcelona 2-4 Girona. Magia catalană a schimbat orașul

Barcelona – Girona a fost meciul cu cele mai multe șuturi din cele 15 etape disputate în actualul sezon în La Liga, lucru nu întâmplător între două echipe generoase în jocul de construcție, care nu se tem să aducă oameni mulți în atac indiferent de scor și care încearcă să păstreze o echipă scurtă în orice moment al jocului. Câștig de cauză a avut Girona, fiindcă defensiva sa a fost mai bine organizată decât cea a Barcelonei chiar dacă nu acesta este punctul forte al echipei lui Michel, dar mai ales pentru că traseele în jocul ofensiv sunt mai clare, iar demarcarea jucătorilor se face după tipare bine studiate, ce amintesc de obsesia fostului jucător Xavi Hernandez de a căuta întotdeuna spațiul liber.

În fața acestor caracteristici, Barcelona a fost mereu cu un pas în urmă. Putea cu un dram de noroc să scoată ceva din acest meci, dar nu ar fi fost drept în raport cu realitatea din teren. În timp ce la Girona multe secvențe de pase au funcționat ca unse, Barcelona a găsit mai mereu pe cineva care să îngâtuiască faze altfel promițătoare, create într-o viteză mai bună decât în multe ale meciuri ale sezonului. Lewandowski a mai arătat o dată în plus că în cazul său problema este lipsa de prospețime (sau, spus pe șleau, vârsta) și nu lipsa de moment a formei, Raphinha trăiește în propriul univers și chimia cu ceilalți membri ai atacului este la cote joase, lui Joao Felix nu i-a ieșit nimic chiar dacă a avut disponibilitatea de a continua pe aceeași linie din meciul cu Atletico, Gundogan este adeseori cu un pas în urma fazei, Pedri nu are nici el acel moment de strălucire care să facă diferența, Lamine Yamal nu reușește să se facă util în jocul combinativ, iar Kounde înregistrează eșec după eșec pe poziția de fundaș central, cea pe care și-o dorea cu ardoare când era folosit în dreapta. Sunt prea multe neajunsuri individuale care creează o problemă sistemică, mult prea mare pentru a avea sorți de izbândă în fața unei echipe care știe ce vrea și care pe drept a ajuns lider în La Liga după 15 etape.

Girona a venit în capitala provinciei cu trei fundași centrali și o organizare ceva mai conservatoare decât în alte meciuri, dar în cazul său este vorba într-adevăr de o linie de trei și nu de cinci, pentru că blocul unitar are ca sarcină principală atacul, nu apărarea. De altfel cifrele reflectă acest lucru, fiindcă Girona este echipa cu cele mai multe goluri marcate în La Liga (38), pe când cele primite (20) sunt la aceeași cotă ca formații precum Getafe (locul 9), Alavés (locul 12) sau Mallorca (locul 15). Și totuși lucrurile funcționează, chiar și în lipsă de pragmatism, prin organizare și disponibilitate în atac.

Pe terenul Barcelonei, Girona a avut nevoie de doar 12 minute să găsească breșa: culpabil a fost Christensen care nu a putut bloca o minge lungă a lui Yan Couto pentru Tsygankov, care a avut culoar liber de pătrundere, a scos în fața porții și Dobvyk a concretizat cu un șut care a mușcat interiorul barei.

Barça a reacționat cu energie și a obținut egalarea înainte de minutul 20. A marcat Lewandowski cu capul la o lovitură de colț, însă aceasta avea să fie unica apariție reușită a polonezului în acest meci, în ciuda disponibilității sale continue. Este de bun augur faptul că Victor Roque va ajunge la echipa blaugrana în câteva săptămâni, însă chiar și această venire trebuie privită cu precauție după ce Barcelona a așteptat cu sufletul la gură revenirile lui Pedri și Frenkie de Jong și totuși echipa nu livrează conform așteptărilor.

La 1-1 au fost ocazii la ambele porți, dar singurii care au convertit până la pauză au fost cei de la Girona. Miguel Gutiérrez a pătruns cu maiestuozitatea unui campion mondial de slalom prin apărarea blaugrana, Frenkie de Jong a ieșit prea târziu să îl întâmpine, iar șutul violent lângă prima bară nu i-a dat nicio șansă lui Inaki Pena.

Barcelona a căutat egalarea în partea a doua, dar i-a sclipit sclipirea în atac, iar apărarea a fost problematică de la un capăt la altul al reprizei, cu o secvență de joc în care fiecare apariție a Gironei în careu devenea un fior de gheață prin șira spinării. În cele din urmă nici nu a fost nevoie de ceva elaborat din partea oaspeților pentru a obține golul trei: degajare de portar, pivotare a lui Stuani lângă compatriotul Araujo și șut imparabil al noului intrat Valery, lăsat singur de luftul ultimului apărător, Kounde.

La intrarea în prelungiri, după două alte ocazii uriașe ale oaspeților, părea sigură direcția punctelor, însă meciul a mai avut multă viață în el. Gundogan a marcat pentru 2-3 cu un șut din întoarcere, iar la faza următoare Lewandowki a avut șansa uriașă a unei egalări nesperate când a fost găsit liber de o centrare din partea dreaptă dar a lovit mingea cu umărul în loc să o reia corect cu capul, genul de finalizare pe care am mai văzut-o în acest sezon și care pe Barça o costă puncte.

În loc de 3-3 a fost 2-4. Girona a mai apărut o dată în careu blaugrana, Savio a centrat cu latul peste fundași, iar Cristhian Stuani a șutat violent la colțul scurt, făcând inutil plonjonul lui Joao Cancelo, care a intrat cu tot cu minge în poartă. O fiesta pentru Girona, care profită de egalul 1-1 din meciul Betis – Real Madrid și revine pe primul loc în clasamentul La Liga, acum la șapte puncte de Barcelona.