Betis – Sevilla 1-1. Trei roșii directe, nouă galbene, un autogol și un gol de generic – povestea unui derby

Dacă arbitrii ar fi funcționari publici iar un astfel de meci s-ar fi jucat în România, centralul întâlnirii Betis – Sevilla, José María Sánchez Martínez (cel care îl enervase la culme pe președintele Barcelonei în El Clasico), ar fi putut cere spor de stress. Și l-ar fi meritat, pentru că a reușit să își ducă în mod admirabil treaba la bun sfârșit, reușind să rămână singura minte limpede într-un meci în care toți ceilalți au părut să își piardă capul și în care a acordat trei eliminări directe în faze distincte și alte nouă galbene, fără a-l pune la socoteală pe cel arătat antrenorului oaspeților, Jorge Sampaoli.

Estadio Estadio Benito Villamarín a fost un vulcan, iar atmosfera fierbinte din tribune s-a transmis repede pe teren. Sevilla a făcut 13 faulturi în prima repriză, dar totuși nu a fost nevoie de niciun fel de cartonaș până spre finalul ei, când fundașul lateral Gonzalo Montiel a făcut o deposedare la nivelul genunchiului lui Álex Moreno, iar galbenul acordat în primă fază a fost înlocuit de roșu după intervenția arbitrajului video.

Lal fel cum Montiel și-a pierdut capul pe teren, a făcut-o imediat și Sampaoli pe margine, într-un exemplu clar de lipsă de inspirație a unui antrenor. Rămăseseră doar două minute din prima repriză plus probabil vreo trei de prelungiri, însă tehnicianul nu a avut încredere că echipa sa poate proteja scorul alb fără să mute defensiv. L-a scos imediat pe vârful împins Rafa Mir pentru intrarea veteranului Navas, iar mutarea nu doar că l-a lăsat fără atacant dar a fost decisivă și pe tabelă contra echipei sale, mingea fiind degajată după doar câteva zeci de secunde de Gudelj chiar în noul intrat, de unde a intrat în propria poartă.

Era scenariul perfect pentru Betis și pentru fanii săi: 1-0 pe final de repriză și superioritate numerică pe teren contra rivalei tradiționale, aflate pe loc retrogradabil. Și totuși, deși timpul era înaintat, alb-verzii au reușit să se împuște singuri în picior până să se intre la cabine. Nabil Fekir a văzut și el roșu pentru un cot împlântat cam fără intenție în fața lui Papu Gómez, iar Borja Iglesias a căutat și el eliminarea într-o situație asemănătoare dar a scăpat cu fața curată și a avut timp să rateze o ocazie uriașă, singur cu portarul Bono.

Bono și-a mai salvat o dată echipa în startul părții secunde într-un duel cu Alex Moreno, însă senzația inițială că Betis va căuta să își amplifice avantajul a fost infirmată de nervozitatea excesivă a lui Borja Iglesias, care în minutul 49 i-a adus ce nu găsise înainte de pauză. Eliminarea directă a venit după o intrare dură pe glezna lui Joan Jordán, iar din situația perfectă Betis a ajuns repede în inferioritate numerică și a cedat inițiativa.

În mod previzibil, Sampaoli a intrat și el în acest joc al constrastelor și, după ce renunțase în finalul primei părți la atacant, a abordat ultima parte a întâlnirii cu doi. Evident, fața meciului s-a schimbat și ea. De la 53% la pauză posesia Sevillei a urcat la 73% în repriza secundă și până la urmă a picat și golul egalizator, însă nu dintr-o acțiune colectivă ci dintr-un șut de la mare distanță al lui Gudelj care probabil va fi inclus în genericele campionatului spaniol.

Gulelj putea obține chiar mai mult: următoarea sa torpilă a zdruncinat tranversala iar apoi Claudio Bravo a intervenit la o a treia mare ocazie a sârbului, însă derby-ul andaluz s-a terminat 1-1, rezultat cu care Betis rămâne în zona Champions League iar Sevilla scoate capul din zona retrogradării, dar care totuși nu mulțumește pe nimeni.