Elveția - Italia 2-0 Campioana europeană en-titre iese din optimi după un meci deplorabil

Mare trebuie să fie frustrarea în Albania și mai ales Croația după ce au văzut modul deplorabil în care s-a prezențat în optimile de finală Italia, echipa care s-a calificat de pe locul 2 din grupa lor. Campioana europeană en-titre părăsește rapid competiția fără ca măcar să fi emis vreo pretenție, învinsă de Elveția care atinge din nou sferturile de finală după ce o făcuse și în urmă cu trei ani când eliminase Franța la București, dar de această dată fără vreo emoție, la capătul unui meci pe care l-a controlat cap-coadă.

Casele de pariuri încă mizau pe Italia înainte de meciul cu Elveția, însă cu o echipă mult schimbată față de faza grupelor echipa de azi a Azzurrilor a semănat mult cu cea care a ratat de două ori la rând calificarea la Campionatul Mondial. Obligat de suspendarea lui Calafiori și de câteva probleme medicale, Spalletti a mizat din start pe Gianluca Mancini și Stephan El Shaarawy care nu jucaseră deloc în grupe și pe alți jucători cu minute puține precum Darmian sau Fagioli, iar Italia cu greu a ieșit din propria jumătate. Elveția a dominat clar mijlocul terenului și a ajuns cu ușurință în prejma careului advers și abia acolo a întâlnit o adevărată linie de baraj ceea ce a făcut ca ocaziile mari să fie puține în prima jumătate de oră, cu excepția unei mingi lungi care l-a lansat pe Breel Embolo singur spre poartă, dar incapabil să îl învingă pe Gigio Donnarumma, cel mai bun jucător al Italiei la turneul din Germania.

La acest nivel se întâmplă adesea ca astfel de ratări să fie pedepsite, însă Italia nu a fost capabilă să dea vreo replică iar Elveția a reușit o meritată dechidere de scor în minutul 37 când Freuler a apărut singur în interiorului careului și a avut timp de preluare și de o pregătire adecvată a șutului pentru a plasa mingea în dreapta lui Donnarumma. Era deja al nouălea șut la poartă al Elveției în timp ce Italia expediase unul singur, iar la pauză se putea intra chiar cu 2-0 dacă Donnarumma nu ar mai fi avut o intervenție decisivă în prelungiri când a respins în bară mingea excelent plasată de Rieder dintr-o lovitură liberă din poziție laterală.

Spalletti a făcut o modificare în startul reprizei secunde prin introducerea lui Mattia Zaccagni (erorul meciului cu Croația) în locul lui El Shaarawy care cu excepția unui cartonaș galben fusese inexistent, însă la doar 27 de secunde de la reluare Elveția a mai lovit o dată prin Vargas, urcat și el fără marcaj în suprafața de pedeapsă de unde a lobat elegant mingea peste uriașul Donnarumma, spre vinclu.

Marea șansă a Italiei de a intra în meci ar fi venit dintr-un cadou al Elveției la o minge întoarsă cu capul de Fabian Schar care și-a surprins portarul pe picior greșit, dar bara a împiedicat apariția azzurrilor pe tabelă. Abia în minutul 73 au reușit și ei primul și singurul șut pe poartă în acest meci iar la faza următoare au avut o mare ocazie prin Scamacca ce a nimerit și el bara cu un șut din apropiere, însă au fost situații izolate care nu au amenințat în vreun fel victoria facilă a Elveției, care până la final a gestionat cu mult calm situația și a reușit să termine meciul fără vreun cartonaș, lucru important în perspectiva meciurilor viitoare.

Tabloul oferise posibilitatea reeditării finalei din 2021 în sferturi iar acesta era unul din puținele dueluri explozive de pe această jumătate de tablou. Eliminarea Italiei ne privează de această variantă iar acum Anglia și Olanda rămân singurele nume cu pretenții pe drumul spre finală. Este o mare șansă pentru echipe mai puțin obișnuite cu fazele superioare ale turneelor majore, iar Elveția, Austria sau, de ce nu, România au posibilitatea unor rare performanțe. Lecția presată de Elveția în prima optime de finală (și pe care Albania sau Croația sigur o regretă acum) este că numele mare al adversarului nu justifică întotdeauna respectul excesiv, un fapt care ar putea să ne ajute și pe noi în duelul nostru de peste patru zile cu Olanda.