Ajuns la 76 de ani, John Toshack va fi omagiat pe 13 septembrie pe Anoeta din San Sebastian înaintea meciului dintre Real Sociedad și Real Madrid, două din cele trei echipe pe care le-a antrenat în Spania și cu care a câștigat trofee în anii 80, 90 și la începutul anilor 2000. Este încă pe locul 2 în topul celor mai multe mediuri conduse pe banca formației basce (386), la a debutat exact în urmă cu 40 de ani, motiv pentru jurnaliștii cotidianului AS să îi ia un interviu pe care îl redăm în continuare.
Sâmbătă, 13 septembrie, veți deveni unul dintre protagoniștii meciului dintre Real Sociedad și Real Madrid, când veți primi insigna de aur și briliante a clubului txuri-urdin. V-ați imaginat vreodată un astfel de omagiu?
Toshack: Nu te aștepți niciodată la așa ceva. Ar fi puțin "pretențios" să crezi că ți se va face o asemenea recunoaștere, dar mă face foarte fericit. Real Sociedad înseamnă foarte mult pentru mine.
Suporterii lui Real Sociedad nu v-au uitat, asta trebuie să vă ajungă la suflet.
Toshack: Cred că suntem foarte puțini cei care am câștigat trofee cu Real: Ormaetxea, Imanol și eu, care am câștigat Copa del Rey. Am câștigat la penalty-uri cu marele Luis Arconada. A un meci pe care toți suporterii lui Real Sociedad îl au întipărit în memorie.
Ați spune că acesta este cel mai frumos amintire din perioada petrecută la San Sebastián?
Toshack: Aș îndrăzni să spun că da. Au fost multe momente frumoase, dar acea zi a fost foarte specială pentru club și pentru oraș.
În plus, întâmplarea face ca duminică să se împlinească 40 de ani de la debutul dumneavoastră pe banca vechiului Atocha.
Toshack: Doamne, 40 de ani… incredibil. Eram foarte tânăr când am ajuns prima dată la Real… (râde). Pe atunci nu existau transferuri, jucau doar fotbaliști formați la club. Era mai greu atunci.
Cum vedeți Real Sociedad de acum, care are și jucători aduși din afară?
Toshack: E eterna dezbatere. Situația economică are și ea un rol. Ce nu ar trebui să se întâmple este să se abandoneze munca de la academie și înlocuită cu transferuri. Real este un club care creează jucători. Cum aproape în fiecare an rămâne descoperit un post sau altul, e normal să te gândești la un străin, dar repet: fără a-i neglija pe tinerii din academie.
Oricum, academia se află într-o stare bună. Echipa a doua joacă în Segunda División, singura filială aflată în acest sezon în această categorie.
Toshack: Asta este foarte important pentru Real datorită filosofiei sale. Diferența dintre a juca în Segunda și în Segunda B este mare, iar dacă Real poate menține echipa a doua în Segunda, asta poate ajuta mult la creșterea jucătorilor din academie.
Meciul de sâmbăta viitoare va fi contra lui Real Madrid, o altă fostă echipă a dumneavoastră.
Toshack: Real Madrid, desigur, înseamnă mult pentru mine, deși am amintiri frumoase și de la Deportivo. Sunt aproape ca trei țări diferite: basci, galicieni și madrileni, dar păstrez amintiri frumoase din toate. La Depor a fost greu să ajung după Arsenio. Adevărul e că am avut destul de mult noroc ca antrenor în Spania: am câștigat Cupa cu Real Sociedad; o Ligă și o Supercupă cu Real Madrid, și o altă Supercupă cu Deportivo. Nu mă pot plânge.
Cum vedeți acest sezon pentru Real Madrid împotriva unui Barcelone atât de puternice?
Toshack: Real Madrid e mereu sus. Când am ajuns prima dată acolo, câștigaseră patru Ligi, dar dacă vii și nu câștigi imediat, știi cine va fi arătat cu degetul. Am câștigat Liga cu 107 goluri, un record, și am pierdut doar un singur meci, chiar pe Camp Nou, împotriva Barcelonei lui Cruyff. Am rămas foarte mulțumit de acel sezon.
Aveți vreo favorită la titlu?
Toshack: De obicei e o luptă între amândouă, dar mai e câte o echipă care se poate băga și încurca socotelile, însă, de regulă, se consideră că doar Madrid sau Barcelona pot câștiga.
Au avut loc schimbări pe cele două bănci: Sergio Francisco în locul lui Imanol, și Xabi Alonso în locul lui Carlo Ancelotti.
Toshack: Xabi Alonso și Imanol au debutat cu mine ca jucători la Real. În cazul lui Xabi, pentru că tatăl său era antrenor, la masă se vorbea doar despre fotbal între tată, frate și el. Xabi a fost mereu un tip isteț și inteligent. După felul în care juca, nu mă miră că va ajunge și un mare antrenor. Dar echipa mea e Real [Sociedad]. Am petrecut acolo 10 ani în trei perioade diferite. Mai întâi patru ani, apoi trei, iar la final doi ani. Nu am niciun regret. Să trăiești în San Sebastián e un privilegiu. Și aproape e Zarautz, cu un teren bun de golf… aveam totul.
Încă nu cunoașteți „noul Anoeta”, stadionul fără piste, cu tribuna aproape de gazon.
Toshack: Încă nu. Am stat pe banca lui Anoeta de dinainte, cu piste; dar pentru mine Atocha era foarte special. Îmi amintesc cum stăteam pe bancă, iar suporterii îmi atingeau umărul din spate. Dacă echipa nu juca bine, îți arătau imediat. Îmi amintesc un Atocha plin, cu amintiri foarte frumoase și fără transferuri sau altceva. După felul în care am lucrat, mi-a prins bine să dau șanse tinerilor formați la club, care au putut să joace în LaLiga; dacă nu le-aș fi dat eu ocazia la Real, nu ar fi ajuns niciodată să joace în LaLiga.
Veți trăi multe emoții pe Anoeta săptămâna viitoare și multe amintiri vor reveni în minte.
Toshack: De obicei mă gândesc că una e să ți se întâmple așa ceva în orașul în care te-ai născut și ai crescut, alta e să fii galez din Cardiff și să vii într-un loc ca San Sebastián, unde oamenii sunt basci până în măduva oaselor. Adevărul e că sunt foarte mândru să mă gândesc că acești oameni au putut face așa ceva pentru cineva care nu era unul de-al lor. Un club care atâția ani nu a avut străini… Când m-am întors la Real, în a doua perioadă, a fost momentul când clubul a decis să aducă jucători străini. Le-am spus că voi continua să promovez tineri din academie și să încerc să-i fac să reușească, dar apoi a venit Barcelona și i-a luat pe Bakero, Rekarte și Txiki Begiristain, iar Arconada și Zamora se retrăseseră deja; era jumătate de echipă. Asta a fost scânteia pentru a trebui să aduci străini, dar doar trei. Îmi amintesc că am mers la Lisabona să-i aduc pe Oceano și Carlos Xavier, care apoi au devenit foarte iubiți la San Sebastián; următorul a fost Kodro, îți dai seama. Am mers la Mostar, în timpul războiului, și l-am scos de acolo cu o săptămână înainte să înceapă războiul. L-am adus, și ce transfer a fost! Am plătit 100 de milioane de pesetas pentru el (600.000 de euro)… și a plecat pe 600 de milioane! Mi se spunea: "60 de milioane, e mult!", dar apoi s-au scos 600 de milioane (3,5 milioane de euro).
John Benjamin Toshack… "bascul din Țara Galilor"
Toshack: De fiecare dată când mă întorc la San Sebastián, simt oamenii pe stradă că vor să vorbească cu mine. Am avut mult noroc în fotbal, dar să merg la Real a fost printre cele mai norocoase lucruri care mi s-au întâmplat. Până la urmă au fost trei perioade care au trecut foarte repede. Real este în top-ul meu personal, alături de Liverpool și Swansea.