Valencia 1-1 Barcelona Meci bun, dar al treilea la rând fără victorie pentru formația blaugrana

Meciul de la Valencia a fost al nouălea al sezonului fără victorie pentru FC Barcelona din cele 23 jucate, însă din toată această serie a oferit cea mai consistentă evoluție a formației blaugrana. Multe lucruri au fost făcute bine și echipa lui Xavi ar fi meritat să cucerească toate punctele, însă a fost teribilă la finalizare, o meteahnă veche dar care iese mai clar în evidență într-un derby, fiindcă orice meci pe Mestalla intră în această categorie indiferent de pozițiile în clasament. Partea bună în ceea ce privește echipa lui Xavi este că și-a creat ocaziile care au pus-o în postura de a rata și, deși Valencia a avut partea sa de contribuție la acest fapt pentru că a făcut un joc mult mai static decât Girona etapa trecută, Barcelona a avut momente bune de fotbal fluent și s-a văzut din nou încrede în jocul său, o bază bună pentru a reconstrui ceva în următoarea lună în care programul nu este o sperietoare.

Totuși, pentru a ajunge la aceste momente de fotbal bun, Barça a trebuit să treacă cu bine de fatidicele prime două minute ale unui meci. A fost foarte aproape să încaseze din nou gol la mai puțin de 90 de secunde de la fluierul de start, dar s-a opus Inaki Pena care a scos în corner un șut venit de la un jucător liber. Este deja o constantă periculoasă pentru Barcelona, genul de vulnerabilitate în sistem pe care chiar și un "hacker" fără multă experiență o poate exploata pentru a produce pagube majore. Câteva minute de presiune intensă în secvențele inițiale la poarta echipei lui Xavi îi pot ruina acesteia întreaga partidă, mai ales în deplasare, iar acesta este unul din motivele pentru care Barça de azi a devenit o echipă care nu mai sperie pe nimeni și chiar un adversar de preferat în competiții precum Liga Campionilor.

Dacă la Valencia a scăpat cu bine de primele două minute, nu înseamnă că Barcelona s-a trezit brusc la realitate. A avut nevoie de o jumătate de repriză că să se dezmeticească, timp în care s-a jucat pe contre, cu situații la ambele porți dar cu un plus de periculozitate la poarta blaugrana unde apărarea nu reușește să închidă bine spațiile, oricare ar fi permutările. Xavi l-a întors pe Cancelo în dreapta, Araujo și Kounde au jucat în mijloc iar Balde în stânga, însă nici retragerea mijlocașilor nu produce suficientă consistență, chiar dacă numerele sunt acolo. O inovație a lui Xavi a fost modul în care și-a ordonat pe verticală mijlocașii, pentru că Pedri a primit mai multe sarcini defensive iar Gundogan a jucat avansat, o situație care ar putea la un moment dat să producă și rezultate palpabile.

Jocul în ansamblu a fost agreabil, cu contribuția majoră a centralului care a fluierat destul de puțin, spre uimirea jucătorilor, mai ales ai Barcelonei, obișnuiți să primească fault la orice adiere de vânt. Vom reține numele acestui central, Miguel Ángel Ortiz, pentru că fotbalul ar fi mult mai frumos cu astfel de arbitri!

Pe fondul unui joc pe contre, Valencia a avut o posesie de 55% în prima jumătate a primei reprize și abia apoi a început să tureze constant și motorul blaugrana, care până până la pauză a întors acest raport în favoarea ei, ocaziile fiind și ele distribuite aproape uniform, cu 7-6 șuturi la poartă pentru Barcelona care a avut superioritate și în raportul mingilor cadrate, 3-2.

În schimb după pauză lucrurile au stat cu totul altfel. Barcelona a avut inițiativa din prima secundă și a dus posesia până spre 75%, lucru care de această dată, față de alte meciuri, a și însemnat ceva. Cu Frenkie de Jong foarte activ la inițierea fazelor, Raphinha în partea dreapta în sfârșit aproape de parametrii așteptați și Lewandowski foarte implicat în joc (deși total neinspirat), Barcelona și-a luat la fotbal adversarul, puțin surprins să constate că numărul de corpuri puse în spatele mingii nu este suficient pentru a asigura siguranță defensivă. Cam aceeași realitate pe care o trăise și Barcelona etapa trecută cu Girona.

Ocaziile au început să curgă la poarta lui Giorgi Mamardashvili, iar dacă ele nu pot fi incluse în categoria fazelor iminente de gol este doar din cauza jucătorilor blaugrana care în momentul finalizării sunt fie prea lenți, fie prea grăbiți, dar arareori sincronizați cu faza. Totuși perspective există, iar acest lucru a ieșit în evidență la faza golului de 0-1, poate cel mai bun reușit de Barcelona în acest sezon: un exterior fenomenal al lui Frenkie peste apărarea gazdelor l-a eliberat pe Raphinha, iar din fața porții goale Joao Felix a concretizat centrarea, uluit și el de cât de simplu poate fi fotbalul atunci când principiile sănătoase sunt executate corect.

La 0-1 Barcelona putea închide jocul, dar a fost suficient un singur moment de reverie pentru a strica totul: o minge pornită de la o deschidere în partea dreaptă (care avea să treacă cu polemică testul de offside al VAR-ului) a trecut prin careu de unde nimeni nu s-a grăbit să respingă, lui Hugo Guillamon i s-a oferit spațiu să danseze cu mingea la picior așa cu o făcuse Miguel Gutiérrez în urmă cu o săptămână, iar șutul de pe linia de 16 a fost o splendoare, direct în vinclu, fără vreo vină pentru Inaki Pena.

Scorul era incorect pentru realitatea din teren, iar Barcelona a avut ambiția să repare eroarea. O putea face Ferran Torres la prima sa fază de la intrarea pe teren în partea stângă în locul lui Felix, apoi Raphinha, venit și el din stânga într-un final în care Xavi a forțat cu patru atacanți odată cu introducerea lui Lamal în dreapta, însă Mamardashvili a apărat de fiecare dată în situație unu contra unu. Până la ultimul fluier Barça a alergat în mod activ după victoria pe care o merita, dar în cele din urmă nu a reușit să o obțină, fapt care o duce la trei insuccese consecutive în toate competițiile.

Următorul meci, ultimul din acest an ar trebui să fie totuși ușor pentru echipa lui Xavi, care joacă acasă cu lanterna roșie, Almeria. Apoi 2024 începe cu ultima etapă a turului, o deplasare la Las Palmas care pe teren propriu are o singură înfrângere și doar 4 goluri primite în cele 7 meciuri jucate până acum. Urmează un meci ușor de cupă, iar apoi deplasarea în Arabia Saudită pentru Supercupa Spaniei, cu meci cu Osasuna în semifinale.