Atletico 5-2 Real Madrid Capitala este rojiblanca

Seria lui Real Madrid de șapte victorii consecutive a fost curmată în mod brutal pe Metropolitano, unde echipa lui Xabi Alonso a încasat mai multe goluri decât în toate celelalte meciuri jucate în debutul de sezon. Nu existau indicii nici despre această înfrângere și cu atât mai puțin despre maniera contondentă în care ea s-a produs, dar pentru Real nu este un capăt de țară, ci mai degrabă un reality check pentru echipă aflată în reconstrucție și cu destule elemente noi, ce a scos la iveală vulnerabilități pe care adeversarii anteriori (cu excepția lui Olympique Marseille într-o mică măsură) nu avuseseră capacitatea să le evidențieze.

Mai mulți factori au coincis pentru un meci foarte slab al Albilor. Începând cu titularizarea poate neinspirată și sigur prematură a lui Bellingham, continuând cu fragilitatea liniei defensive atât la jocul pozițional pe flancuri dar mai ales la jocul aerian și încheind cu un deficit energic în raport cu un adversar pe care meciul anterior cu Rayo Vallecano pare să îi fi umplut cu încredere, Real Madrid a făcut un joc foarte șters în derby, lipsindu-i coerența colectivă chiar dacă la nivel individual au fost momente momente.

Vestea bună pentru Real Madrid este că și-a maximizat toate ocaziile, întotdeauna o virtute într-un derby adevărat. Vestea proastă este că a avut prea puține, pentru că Atletico a fost, pur și simplu, mai bună și a avut și un antrenor inspirat.

Titularizarea lui Sorloth în centrul atacului colchonero a fost văzută ca o surpriză, dar a fost una din cheile meciului. Fiecare centrare trimisă spre puternicul atacant norvegian a stârnit panică în careul lui Courtois, iar parteneriatul cu Julian Alvarez, un atacant cu un profil atât de diferit, a creat probleme de nerezolvat pentru apărarea lui Xabi Alonso, prea puțin pusă la treabă în debutul de sezon datorită unui pressing foarte bine executat de oamenii din față. Mult lăudați în debutul de sezon, Carreras și Huijsen au arătat lacune atât separat cât și împreună, contuzia suferită de Militao în chiar debutul meciului a fost o problemă în plus, iar înlocuirea sa forțată la pauză a creat o problemă și mai mare odată cu intrarea lui Asencio.

Pressingul lui Real a funcționat și în debutul meciului de pe Metropolitano, dar Atletico a deschis scorul în urma unei faze fixe la care Le Normand a urcat în careul advers și a reluat cu capul o centrare precisă a lui Giovanni Simeone. A fost un gol venit la capătul primul sfert de oră pe care alb-roșii îl controlaseră din toate punctele de vedere grație unui evident plus fizic, accentuat și de energia vulcanică transmisă din tribune.

Pe nicăieri până atunci, Real Madrid a marcat însă la chiar prima sa fază în care a sudat două reușite individuale de excepție (assistul de vizionar al lui Arda Guler cu finalizarea impecabilă a lui Mbappe), apoi a făcut-o și la a doua după un cadou oferit de Le Normand care a cedat o minge fără să fi fost presat. Vinicius a lucrat faza de contraatac și a scos mingea în centru, unde Guler a venit fără preluare și a întors rezultatul într-o demonstrație de eficiență ce ar trebui să dea fiori adversarilor.

Atletico nu a simțit însă fiorii: Julian Alvarez s-a prezentat în acest meci cu o bară dintr-un șut de la distanță, Lenglet a lovit în mod curios cu mâna o minge ce a sfârșit în poarta lui Courtois fără să conteze pe tabelă, iar în prelungiri Sorloth s-a desprins dintre Huijsen și Carreras și a pus capul la o centrare a lui Koke pentru a doua reușită personală a sezonului.

Probabil că meciul ar fi avut alte coordonate dacă Realul ar fi reușit să intre în avantaj la cabine, dar la 2-2 Atletico a avut toate elementele necesare pentru o a doua repriză de excepție, inclusiv norocul de a primi un penalty la un picior ridicat prea sus de Arda Guler în propria suprafață de pedeapsă. Alvarez a transformat deși șutul nu a fost grozav, apoi a recidivat dintr-o lovitură liberă ușor lateral stânga de unde și-a împlinit dubla în ciuda intervenției lui Courtois care a atins balonul.

La 4-2 Atletico a făcut pasul înapoi, dar Realul nu a găsit niciun culoare spre poarta lui Oblak deși a avut mingea la discreție. Nici măcar șuturi de la distanță nu au fost posibile, pentru că Atletico a funcțional ca o sistolă și diastolă în jurul propriei suprafețe de depeapsă. Real nu a reușit nici măcar o minge cadrată în repriza a doua, iar frustrarea și-a spus pe final cuvântul și l-a făcut chiar și pe constantul Valverde să piardă neglijent o minge la centrul terenului care a sfârșit pentru a cincea oară în poarta lui Courtois, trimisă acolo de Griezmann după un contraatac școală din pasa decisivă a lui Baena, care intrase pe teren în chiar faza anterioară.