Cum a schimbat Steven Gerrard fața lui Glasgow Rangers
Un sistem 4-3-3 agresiv, cu o mare implicare a fundașilor laterali și o defensivă bine organizată au făcut-o pe Rangers campioană în Scoția sub comanda lui Steven Gerrard.
O particularitate a conducerii tehnice a unuia din cele două cluburi „Old Firm” este că lucrezi cu un lot mai slab valoric decât cele din Premier League, însă cu un grad mult mai mare de așteptări. Jobul nu presupune să aduni 40 de puncte și să încasezi încă un an banii din drepturile tv (așteptările firești în Anglia pentru o echipă cu un lot valoric asemănător), ci să câștigi într-o manieră dominantă fiecare meci.
Indiferent de calitatea adversarului, aceasta nu este o sarcină ușoară pentru antrenor. Fotbalul ofensiv este o condiție și o necesitate pentru a câștiga titlul în Scoția.
Cifrele defensivei lui Gerrard la Rangers, obținute printr-un fotbal agresiv și dominant, sunt un exemplu relevant al succesului de a îndeplini această sarcină. În ultimele două sezoane dinaintea sosirii sale, Rangers terminase pe locul 3, cu 44 și apoi 50 de goluri primite. În primele două sezoane cu Gerrard pe bancă, încheiate ambele pe locul 2, Rangers și-a redus acest număr la 27, respectiv 19. Tot 19 a primit și viitoarea campioană Celtic, însă numărul mai mic de goluri marcate (doar 64) a costat-o pe Rangers implicarea în lupta pentru titlu.
Stabilitatea defensivă a atras însă atenția tuturor abia în sezonul titlului, 2020-2021. Rangers a primit doar 13 goluri în 38 de meciuri, reușind 26 de clean sheets. De asemenea, Rangers a deschis scorul în fiecare meci de campionat și a câștigat 32 dintre ele.
Un sistem 4-3-3
Dacă statisticile defensive se încadrează în normele foștilor săi antrenori Gerard Houllier și Rafa Benitez, totuși stilul de joc, atât în posesie cât și fără minge, par mai apropiate de fotbalul lui Jurgen Klopp. Gerrard a lucrat ca antrenor la echipa U-19 a lui Liverpool înainte să meargă în Scoția și a beneficiat în mod direct de conversațiile cu Klopp.
„Am ieșit din birou după o discuție cu el, iar când am ajuns pe terenul de antrenament aș fi vrut să mă întorc ca să vorbim în continuare”, spusese la un moment dat Gerrad.
Rangers a jucat ocazional cu doi mijlocași defensivi și a flirtat și cu un sistem cu cinci fundași, însă fotbalul cel mai bun l-a jucat în 4-3-3, cu Steven Davis unic mijlocaș defensiv și cu Scott Arfield și Glen Kamara de o parte și de alta, în poziții mai avansate.
4-3-3-ul lui Pep Guardiola folosește aripile cât mai aproape de linia de margine, în schimb Gerrard preferă desele intrări ale acestora spre centru, în maniera în care o fac Sadio Mane și Mo Salah. Ryan Kent, Ianis Hagi și Joe Aribo au ocupat acest rol încercând să exploateze cât mai bine spațiile dintre fundașii centrali adverși și fundașii laterali.
Kent a marcat 12 goluri și a dat 11 pase decisive în toate competițiile sezonul trecut, iar Kemar Roofe a marcat venind din dreapta în suportul vârfului Alfredo Morelos. Acest sistem i-a oferit lui Rangers șase jucători pentru contra-pressing și împiedică adversarul să construiască pe axul central, obligând-ul să scoată mingea la margine.
Fundașii laterali urcă mult și contribuie cu goluri și assist-uri
Așa cum este și cazul lui Liverpool, sistemul în care cele două aripi pătrund spre centru necesită fundași laterali foarte ofensivi. Din fericire pentru Gerrard, unul dintre cei mai talentați jucători ai lui Rangers este fundașul dreapta și totodată căpitanul James Tavarnier.
El și omologul său din stânga Borna Barisici, unul din jucătorii aduși de Gerrard în 2018, au numeroase incursiuni în bandă care îi oferă lui Rangers o formulă 2-3-5 pe faza de atac. Indiferent că o echipă pornește cu trei sau patru fundași, această formulă este folosită într-un fel sau altul pe faza de posesie de majoritatea echipelor de top.
Tavernier a marcat 12 goluri și a dat 9 pase decisive sezonul trecut și a fost numit jucătorul anului în Scoția, în timp ce Barisic pe celălalt flanc a contribuit cu șase assisturi. De asemenea, au ocupat primele două locuri în topul centrărilor.