Telegraph: este timpul ca United să se gândească la schimbarea lui Amorim
The Telegraph consideră că prestația lui ManUnited la Brentford ar trebui să reprezinte începutul sfârșitului pentru Amorim pe Old Trafford
Decizia lui Manchester United de a-l numi pe Amorim a venit într-un moment în care clubul avea nevoie disperată atât de claritate tactică, cât și de o viziune pe termen lung. Era post-Sir Alex Ferguson fusese caracterizată de o serie de numiri manageriale care nu au reușit să stabilească o identitate sustenabilă, mandatul lui Erik ten Hag evidențiind dificultatea clubului de a implementa o filozofie de joc coerentă, în ciuda investițiilor financiare semnificative. Disponibilitatea lui United de a plăti clauza de reziliere de 11 milioane de euro a lui Sporting CP a demonstrat convingerea lor că Amorim reprezenta soluția la anii de incertitudine tactică.
Reputația lui Amorim de inovator tactic l-a făcut o propunere atractivă pentru conducerea lui Manchester United, pe fondul lipsei de identitate sub antrenorii precedenți. La Sporting CP, Amorim demonstrase o abilitate de a crea echipe care jucau cu intensitate, organizare și un cadru tactic clar, care maximiza potențialul jucătorilor. Succesul său în fotbalul portughez, incluzând victorii memorabile în competițiile europene, sugera perspicacitate tactică și abilități de management al jucătorilor necesare pentru a gestiona presiunea de a antrena pe Old Trafford.
Angajamentul antrenorului portughez de a dezvolta o filozofie de joc distinctă reprezenta tot ceea ce îi lipsise lui United. Acolo unde numirile anterioare avuseseră adesea ca rezultat un fotbal pragmatic și reactiv, Amorim promitea un stil proactiv, ofensiv, care să readucă entuziasmul pe Old Trafford. Istoricul său în a îmbunătăți jucătorii individual, construind în același timp unități de echipă coezive, oferea speranța că lotul scump al lui United dar care nu performase pe măsură ar putea în sfârșit să-și atingă potențialul sub îndrumarea potrivită.
Elementul central al abordării lui Amorim este sistemul său de joc emblematic 3-4-3, dar care prezintă provocări semnificative de adaptare în contextul Premier League. Cadrul său tactic implică de obicei construcția jocului într-o așezare 1-3-4-3, creând superioritate numerică la mijlocul terenului și menținând în același timp lățimea jocului prin fundași laterali de bandă ofensivi (wing-backs). Acest sistem pune accent pe pressingul avansat pentru recuperarea rapidă a mingii, pe tranzițiile rapide spre atac și pe utilizarea triunghiurilor de pase pentru a destabiliza apărările adverse prin conceptul „al treilea om„.
Implementarea acestui sistem la Manchester United prezintă o mare provocare pentru că lotul moștenit, construit de-a lungul mai multor ani sub diferite filozofii tactice, nu include profilul specific de jucători necesari pentru a executa viziunea lui Amorim în mod eficient. Pozițiile de fundaș lateral de bandă necesită jucători cu o anduranță excepțională și disciplină tactică pentru a oferi atât stabilitate defensivă, cât și aport ofensiv, în timp ce fundașii centrali trebuie să fie confortabili jucând într-o linie de trei fundași și distribuind mingea sub presiune.
Numirea lui Amorim este un pariu al celor de la United, însă necesită compromisuri de o parte sau de alta. Își poate adapta tânărul antrenor stilul pentru a integra jucătorii din lot? Face United transferurile potrivite pentru ca antrenorul să își poată implementa, pe termen lung, sistmul dorit? Va exista răbdare pentru această tranziție?