În luna în care France Football va decerna pentru a 69-a oară Balonul de Aur, celebrul jurnalist Guillem Balague publică în publicația britanică FourFourTwo un amplu material construit în jurul unui interviu cu marele favorit, Ousmane Dembélé. Articolul prezintă drumul sinuos al internaționalului francez, plecat din țara natală să cucerească Europa după doar o jumătate de an petrecută la Rennes și ajuns pentru un transfer record la Barcelona după un singur an jucat în Germania.
Ajuns la maturitate, Dembélé privește în urmă spre greșelile pe care le-a făcut în perioada petrecută pe Camp Nou, marcată de aproape 800 de zile de inactivitate din cauza accidentărilor, pricipuite în primul rând de un stil de viață dezordonat, apoi spre pasul important făcut spre Paris Saint-Germain unde Luis Enrique a știut să îi maximizeze calitățile. Prezentăm în continuare traducerea amplului material, pe care, datorită dimensiunilor apreciabile, l-am împărțit în două articole diferite. Aceasta este prima parte.
La doar două sezoane după ce s-a întors în țara natală, Masour Ousmane Dembélé pare pregătit să fie încununat câștigător al Balonului de Aur din acest an, al șaselea fotbalist francez și, într-un fel, cel mai puțin așteptat laureat al celui mai prestigios premiu individual din fotbal. Dacă va primi distincția când aceasta va fi decernată la Théâtre du Châtelet din Paris pe 22 septembrie, Dembélé le va călca pe urme unor legende precum Raymond Kopa (1958), Michel Platini (1983, 1984, 1985), Jean-Pierre Papin (1991), Zinedine Zidane (1998) și Karim Benzema (2022).
Ar fi o recompensă meritată pentru campania 2024-25, în care Dembélé a jucat un rol decisiv pentru Paris Saint-Germain, reușind, în sfârșit, să își împlinească visul de a cuceri râvnita Liga Campionilor, la finalul unui sezon încununat cu o triplă istorică. Pentru fotbalistul de 28 de ani a fost cireașa de pe tort și totodată o recompensă după un drum lung și chinuit, presărat cu urcușuri și coborâșuri.
Statisticile sunt simple și impresionante, dar, ca de obicei, nu spun niciodată întreaga poveste. În sezonul trecut la PSG, incluzând Cupa Mondială a Cluburilor, Dembélé a înscris 35 de goluri în 53 de meciuri, doar cu cinci mai puține decât reușise într-un total de 185 de partide la fosta sa echipă, Barcelona.
Avea doar 20 de ani când a ajuns la Barcelona, în august 2017, imediat după plecarea lui Neymar la PSG pentru suma record de 22 de milioane de euro. Francezul a devenit la rândul său cel mai scump transfer din istoria clubului catalan, pentru 148 milioane de euro.
Ce ar fi putut merge prost? După cum avea să se vadă… totul. După două sezoane fără accidentări serioase la seniori, mai întâi la Rennes și apoi la Borussia Dortmund, au urmat șase ani în Catalonia marcați de nu mai puțin de 14 accidentări musculare și 784 de zile de indisponibilitate, la care s-au adăugat numeroase probleme în afara terenului.
Accidentările fac parte din fotbal, dar în primii ani ai lui Dembélé au circulat nenumărate povești despre stilul său de viață. Îngrijorări privind profesionalismul său - în special dieta și disciplina - au făcut ca, după cum relata presa, Barcelona să îi pună bucătari la dispoziție, în încercarea zadarnică de a-i îmbunătăți obiceiurile alimentare. S-a mai spus și că pasiunea lui pentru jocurile video până târziu în noapte îi afecta punctualitatea la antrenamente.
Mai târziu, jucătorul a recunoscut că nu înțelesese pe deplin exigențele fotbalului profesionist în acea etapă, dar a negat multe dintre povești ca fiind exagerate. Treptat și-a corectat obiceiurile, iar în ultimii doi ani la Barcelona numărul accidentărilor s-a redus la minimum, o fundație pentru ceea ce avea să arate la PSG.
În 2021, președintele Barcelonei, Joan Laporta, îl descria pe Dembélé ca fiind "mai bun decât Kylian Mbappé". O săptămână mai târziu, noul antrenor Xavi spunea că este un fotbalist care "dacă este folosit corect, poate fi cel mai bun din lume".
Două luni mai târziu, clubul, ajuns între timp într-o gravă situație financiară, i-a dat un ultimatum: să accepte un nou contract cu un salariu redus sau să plece. Dembélé a refuzat. Xavi, conștient de nevoia echipei de calitatea sa, l-a apărat și s-a opus poziției dure a conducerii. Dar, în cele din urmă, jucătorul a fost exclus din lot.
În Catalonia, nimeni nu voia să audă punctul de vedere al lui Dembélé. Până atunci devenise o țintă ușoară pentru presă și pentru suporteri. După o perioadă marcată de inconsistență și potențial neîmplinit, dar care a inclus și trei titluri de campion, două Cupe ale Regelui și două Supercupe ale Spaniei, soarta sa era pecetluită.
În vara lui 2023, internaționalul francez a fost cumpărat de PSG pentru doar 50 de milioane de euro. A părăsit Camp Nou fără ca cineva să-l fi înțeles sau cunoscut cu adevărat. Un mister după șase ani.
Omul pe care l-a înlocuit la PSG a fost Neymar, exact cum se întâmplase și la Barcelona cu șase ani înainte, însă de data aceasta lucrurile aveau să meargă mult mai bine decât în Catalonia.
Ousmane Dembélé avea doar 27 de apariții în prima ligă atunci când a debutat la echipa mare a Franței, în 2016, la 19 ani. Originar din Vernon, Normandia, la 80 km nord-vest de Paris, s-a născut dintr-un tată de origine maliană și o mamă crescută în Mauritania. A intrat la academia lui Rennes la 13 ani, după ce urcase toate treptele la juniorii din Évreux – iar la mai puțin de un an după debutul său în Ligue 1, la 18 ani, a venit și primul meci la națională.
Debutul lui Dembélé pentru Les Bleus, ca rezervă împotriva Italiei, a venit la scurt timp după transferul în Germania la Borussia Dortmund și, doar câteva luni mai târziu, a marcat primul său gol pentru Franța, într-un amical cu Anglia pe Stade de France. În vara lui 2018 a devenit campion mondial, evoluând în patru partide în echipa lui Didier Deschamps, deși a fost rezervă neutilizată în semifinală și finală, la doar 21 de ani.
Astăzi, jucătorul care poate pretinde pe bună dreptate că a fost cel mai bun din lume în ultima perioadă, exact așa cum prezisese Xavi, stă de vorbă în exclusivitate cu FourFourTwo într-un interviu rar față în față, pentru a explica de ce lucrurile au mers atât de bine pentru el de la revenirea în Ligue 1. Dembélé preferă să lase fotbalul să vorbească în locul lui, dar există momente când nevoia de a arăta adevărata persoană din spatele poveștilor învinge orice reticență.
Ce-i drept, discuția are loc la scurt timp după singurul moment cu adevărat dificil al anului său, când PSG nu doar că a fost învinsă, ci a fost desființată de Chelsea în finala Cupei Mondiale a Cluburilor, la New Jersey. A fost un rezultat atât de surprinzător încât părea aproape ireal, rezumat cel mai bine de celebrul meme cu Omul-Păianjen arătând spre Omul-Păianjen: două echipe aproape identice, confruntându-se între ele. Chelsea a făcut "un PSG" chiar împotriva PSG-ului, supunându-i prin pressing.
Cu mai puțin de două luni înainte, parizienii făcuseră exact același lucru cu Inter în finala Ligii Campionilor, zdrobindu-i pe nerazzurri cu 5-0, cea mai mare diferență de scor înregistrată vreodată în acest eveniment de gală, incluzând chiar și perioada Cupei Campionilor Europeni. Dembélé a reușit două pase decisive în acel meci, dar, esențial, s-a implicat la fel de mult în pressing ca și în faza ofensivă.
Antrenorul lui PSG, Luis Enrique, este văzut drept principalul arhitect al renașterii lui Dembélé, catapultându-l pe atacant în discuția globală pentru Balonul de Aur și alte trofee individuale. Făcând asta, managerul a devenit doar al doilea din istorie care reușește tripla campionat – cupă – Liga Campionilor cu două cluburi diferite, după Pep Guardiola.
Tehnicianul lui PSG obținuse și eventul intern chiar din primul său sezon la club, înainte ca transferul lui Kylian Mbappé la Real Madrid, mutare gândită, ironic, pentru a-i spori șansele superstarului plecat de a câștiga Liga Campionilor și Balonul de Aur, să deschidă drumul lui Dembélé spre statutul de lider al echipei.
"Am avut multă încredere din partea antrenorului", spune Dembélé pentru FourFourTwo. "Mi-a explicat de la începutul sezonului că trebuia să fiu un lider în această echipă, să fiu un exemplu, atât pentru jucătorii tineri, cât și pentru cei cu experiență."
Planul lui PSG era să câștige prin efort colectiv, dar noul lider din teren trebuia să își asume și rolul de marcator, nu doar să creeze ocazii sau să ridice standardele pentru ceilalți. De la toată lumea se aștepta o creștere a cifrelor personale, astfel încât plecarea lui Mbappé în La Liga să fie resimțită cât mai puțin.
"Adevărul este, și spus-o și eu de la începutul campaniei, că am vrut să marchez goluri, să dau pase decisive și să fiu decisiv pentru echipă", spune Dembélé. "Până la urmă, a fost un an foarte bun. Am avut și norocul să am coechipieri excepționali, care și-au ridicat nivelul în mod evident. Am făcut un sezon grozav, așa cum toată lumea a putut vedea".
Dembélé nu este zgârcit cu laudele pentru antrenor, cu care nu a coincis la Barcelona; Luis Enrique părăsise clubul în iunie 2017, cu doar două luni înainte ca Dembélé să fie transferat sub comanda lui Ernesto Valverde.
"Iubește fotbalul, trăiește pentru fotbal, caută mereu lucruri pe care să le îmbunătățească", spune Dembélé despre antrenorul său de la PSG. "Chiar și după finală, după ce am câștigat Liga Campionilor, după sezonul de succes pe care l-am avut, deși cred că a mers în vacanță, știu că se gândea deja la o altă tactică, pentru că știe că în acest sezon noi vom fi echipa de bătut."
Există ceva anume ce Luis Enrique i-a spus ca să îi deschidă ochii, fie personal, fie tactic, ajutându-l să atingă un nou nivel?
Luis Enrique mi-a spus la începutul sezonului să trag echipa în sus și să dau un exemplu pentru ceilalți
"Ceea ce mi-a spus, atunci când am vorbit cu el la începutul sezonului, a fost în principal să trag echipa în sus și să dau un exemplu pentru ceilalți, pentru că mi-a spus că sunt unul dintre jucătorii la care se uită toată lumea", explică Dembélé.
Mulți au crezut, inclusiv eu, că revenirea lui în formă a coincis cu momentul în care Luis Enrique i-ar fi spus să fie puțin mai proactiv, mai egoist atunci când îi apar ocazii, iar dacă ar face asta, golurile ar veni cu siguranță. Dembélé nu este de acord. "Nu", insistă el. "Nu mi-a spus să fiu egoist, dimpotrivă. Mi-a spus că atunci când ești în fața porții, dacă nu poți să șutezi și există cineva mai bine plasat, trebuie să pasezi. Așa vede el lucrurile și asta mi-a transmis. Mi-a repetat asta."
"Desigur, e bucuros că marchez goluri, pentru că un jucător ofensiv trebuie să înscrie.
Dar el vede lucrurile puțin diferit. Nu îmi cere să fiu egoist, ci să mă concentrez pe echipă, iar golurile vor veni în mod natural. Luis Enrique îmi oferă libertate totală pe teren, să schimb pozițiile cu colegii mei, să cobor mai jos, să rămân mai sus… iar structura se adaptează la toate acestea. Este ceva ce îmi place și la care m-am adaptat repede".
Un rol mai central
Unii s-au întrebat dacă succesul său recent se datorează parțial unei capacități nou descoperite de a se adapta la mai multe poziții, jucând mai des central și nu doar ca extremă, rol în care Dembélé începea aproape întotdeauna atunci când Mbappé era la PSG. Dembélé însuși nu vede lucrurile exact așa.
Întotdeauna am știut să mă adaptez la diferite poziții. La Stade Rennais am început ca număr 10 sau chiar uneori ca număr 9, într-un sistem 4-4-2
"Întotdeauna am știut să mă adaptez la diferite poziții. Nu uitați că atunci când am început la Stade Rennais, am jucat ca număr 10 sau chiar uneori ca număr 9, într-un sistem 4-4-2. Acestea sunt roluri pe care le-am cunoscut de la început și îmi place mult să joc central, pentru că de acolo poți să te duci în dreapta, în stânga sau să cobori spre centrul terenului. Era ceva ce îmi plăcea să fac la Rennes și Dortmund".
Lucrurile s-au schimbat la Barcelona, unde a fost folosit aproape exclusiv ca extremă. Totuși, și acolo a găsit o modalitate de a se adapta: "La Barça am jucat mai ales ca extremă, dar și aceea este o poziție care îmi place, așa că m-am adaptat repede", explică el.
Totuși, Dembélé se grăbește să sublinieze că succesul său de pe Parc des Princes nu ține doar de flexibilitatea sa pozițională, ci și de forța colectivă și inteligența jucătorilor din jurul său, precum și de disponibilitatea lor totală de a pune în practică ideile antrenorului pe teren.
"Sunt înconjurat de jucători care sunt cu adevărat inteligenți pe teren", spune el. "Și, urmând instrucțiunile antrenorului, reușim să ne conectăm ușor. Luați-l pe Fabian Ruiz, de exemplu: dacă eu cobor, el avansează puțin. Dacă mă mut la stânga sau la dreapta, el se ajustează corespunzător. Totul este foarte fluid. La fel și Achraf Hakimi, apare peste tot. Pur și simplu ne adaptăm constant unul la celălalt".
Pentru Dembélé, esența acestui stil nu constă doar în tactică sau mișcare, ci și în mentalitate. "Fotbalul se joacă mult la nivel mental", explică el. "Este vorba despre adaptarea rapidă la noi scheme și idei. Joc alături de jucători foarte inteligenți, care au îmbrățișat acest stil de joc și au adoptat viziunea lui Luis Enrique cu entuziasm".
Există însă un alt aspect pe care Luis Enrique îl impune, care îi poate face pe anumiți jucători să se simtă inconfortabil și îi poate îndepărta de cerințele sale exigente: modul său direct de a aborda orice și dorința ca fiecare jucător să lupte mereu pentru locul său în primul 11.
"Este un antrenor cu idei excelente și un simț tactic excepțional", spune Dembélé. "Este foarte sincer și nu are rețineri să spună ce trebuie spus jucătorilor. Mai presus de toate, ceea ce îmi place cel mai mult la el este că introduce multă competitivitate în echipă. Dacă vrei să joci în primul 11, trebuie să arăți asta în antrenamente și în meciuri. Asta îmi place cel mai mult la el".
Îi amintesc lui Dembélé că, în sezonul trecut, trei dintre cele patru semifinaliste din Liga Campionilor erau reprezentante exponențiale ale jocului pozițional, bazat pe posesie, jucat de PSG, și mă întreb dacă poate acesta a fost un alt motiv pentru succesul echipei.
"Este un sistem care avantajează jucătorii, pentru că înțelegi foarte repede, cu instrucțiunile detaliate pe care le primești, ce trebuie să faci în permanență și unde se află colegii tăi", spune el. "Ne ajută să creăm mișcări greu de anticipat. De asemenea, când ai mingea majoritatea timpului, ai șanse mai mari să câștigi… chiar dacă uneori ești expus".
"Este un stil de joc care îmi place foarte mult. Am jucat așa la Barcelona, Dortmund și chiar la Rennes. Aveam mingea și este un stil de joc care oferă siguranță, ai impresia că ai mai multe șanse să câștigi cu acest stil decât cu oricare altul. Este un stil de joc care îmi place. De fapt, tuturor de la Paris Saint-Germain le place".
Totuși, lucrurile nu merg întotdeauna conform planului, așa cum a constatat PSG când a pierdut cu 3-0 în finala Cupei Mondiale a Cluburilor în fața celor de la Chelsea. Francezul a ajutat PSG să ajungă în finală cu goluri-cheie împotriva lui Bayern Munchen și Real Madrid, după ce a ratat primele meciuri ale turneului din cauza unei accidentări. Cei de la Chelsea au un stil asemănător, pozițional, cu trei jucători în spate la inițierea fazei de atac", spune Dembélé. "Au și ei jucători excepționali, sunt o echipă foarte bună", adaugă el. "Au fost mai buni decât noi în acea finală și au meritat victoria. Da, au abordat jocul într-un mod asemănător cu noi, dar au făcut-o mai bine și asta ne-a costat în acea finală".