Simone Zaza, pe cale să întrerupă tradiţia nefastă a jucătorilor italieni la Valencia

Simone Zaza părea destinat să devină unul dintre mulţii jucători italieni care nu au confirmat în tricoul celor de la Valencia şi ale căror evoluţii dezamăgitoare au dus la despărţiri premature de clubul spaniol. Reacţia publicului exigent de pe stadionul Mestalla şi reproşurile publice primite din partea antrenorului Marcelino, după rezultatul de egalitate înregistrat în derby-ul local cu Levante, anunţau o perioadă mai puţin pozitivă pentru atacantul în vârstă de 26 de ani, care până cu puţin timp în urmă era inclus constant în lotul echipei naţionale a Italiei de către selecţionerul Gian Piero Ventura.

Şi totuşi, în decurs de doar câteva zile, lucrurile au căpătat o direcţie mult mai bună pentru fostul jucător al lui Juventus: mai întâi un hattrick contra celor de la Malaga, apoi un gol extrem de important marcat în minutul 85 al confruntării de pe Estadio Municipal de Anoeta, care a adus victoria pentru Valencia în duelul cu Real Sociedad şi a făcut ca echipa antrenată de Marcelino să ajungă pe poziţia a patra în clasamentul din Primera Division, după primele şase etape. În stagiunea anterioară, Simone Zaza a reuşit să înscrie de şase ori de-a lungul a 20 de apariţii pentru Valencia, un randament deloc impresionant. Însă odată cu noul sezon, vârful italian are deja cinci goluri în şase meciuri, o medie în mod cert mult mai aproape de valoarea lui Simone Zaza.

Dintre atacanţii italieni care au evoluat pe Mestalla în ultimii 20 ani, probabil singurul care a lăsat o amintire plăcută fanilor Valenciei a fost Marco Di Vaio (15 goluri în total, între partidele disputate în campionat şi cele din cupele europene). Mult mai puţin eficienţi au fost alţi jucători veniţi din Serie A, precum Bernardo Corradi şi Cristiano Lucarelli, care nu au reuşit nici pe departe să confirme evoluţiile bune din Italia. Francesco „Ciccio” Tavano a rămas la Valencia doar câteva luni, înainte de a fi cedat sub formă de împrumut la AS Roma, în perioada de transferuri din iarnă. La capitolul mijlocaşi, doar Stefano Fiore s-a făcut parţial remarcat în tricoul celor de la Valencia, însă fără a repeta evoluţiile încântătoare reuşite la Lazio în perioada 2001–2004. În ceea ce priveşte fundaşii, jucătorii de bandă Emiliano Moretti şi Amedeo Carboni sunt singurii care au rezistat o perioadă mai lungă de timp la clubul de pe Mestalla.

Cât despre antrenori, Claudio Ranieri a antrenat pe Valencia în două perioade (1997–1999, respectiv 2004–2005, reuşind să câştige Cupa Spaniei în stagiunea 1998–99), în timp ce experienţa lui Cesare Prandelli a durat extrem de puţin, după un început de sezon dezamăgitor.

Însă comunitatea valenciană nu este reprezentată din punct de vedere fotbalistic doar de Valencia, ci inclusiv de Villarreal şi Levante, cea din urmă echipă fiind antrenată un sezon de Gianni De Biasi, care i-a avut în lot pe Storari, Riganò, Tommasi, Cirillo, Volta, Acquafresca şi Giuseppe Rossi. „Pepito” Rossi a fost singurul cu performanţe mai importante în Primera Division, inclusiv alături de Villarreal, care în lotul actual are trei jucători italieni, Bonera, Soriano şi Nicola Sansone. Pe Madrigal a putut fi văzut şi Alessio Tacchinardi, care a ajuns în Spania după anii petrecuţi la Juventus. Similar cu situaţia lui Simone Zaza, care însă înainte de a ajunge la Valencia a avut parte şi de o experienţă complet nereuşită în Premier League, la West Ham United.