Falcao, James Rodriguez şi Kondogbia, în masterplanul financiar al celor de la AS Monaco
Modelul financiar al clubului AS Monaco, care investeşte masiv în tineri de perspectivă şi îi vinde ulterior pe sume exorbitante

Unii oameni sunt mari afacerişti, însă când vine vorba de fotbal nu-şi dovedesc perspicacitatea şi nu au nicio idee despre cum să investească banii.
Apoi, există alţii care sunt mari oameni de afaceri şi care îşi evidenţiază abilităţile corporative printr-o investiţie în lumea fotbalului. Dmitri Rybolovlev este unul dintre aceşti oameni.
Proprietarul celor de la AS Monaco clasat pe locul 156 în topul celor mai bogaţi oameni din lume cu o avere de 7,98 miliarde de euro, a cumpărat clubul pentru suma de 1 miliard de euro în decembrie 2011, atunci când echipa era clasată în ultimele trei locuri din a doua ligă franceză.
Începând de atunci, Monaco a promovat în prima ligă din Franţa şi a terminat pe locul secund acum două sezoane şi pe locul al treilea sezonul trecut, prinzând şi calificarea în Liga Campionilor.
Mai mult decât rezultatele, însă, este şi politica clubului ce merită credit. Fotbalul este un hobby pentru Rybolovlev. Îi place şi este pasionat de el. Chiar şi aşa, asta nu însemnă nimic. Cei 105 milioane de euro daţi pentru Radamel Falcao şi James Rodriguez în vara lui 2013 au fost banii de buzunar pentru cineva care a plătit 30 de milioane de euro pentru o baie cu aburi într-una din cabanele sale de schi din munţii Alpi.
Ar fi putut cu uşurinţă să cheltuiască sute de milioane de euro în fiecare an, iar o mulţime de oameni au astfel de aşteptări de la el. Dar şeful lui Monaco este foarte inteligent. A înţeles repede că fair-play-ul financiar i-ar putea cauza probleme atât lui, cât şi clubului său.
El a realizat că Monaco fiind Monaco, cu un interes scăzut pentru fotbal şi puţine venituri comerciale sau potenţial de sponsorizare, angajarea într-o luptă cu FFP ar fi o cauză pierdută.
Aşa că a schimbat politica clubului, uitând de marile nume şi de staruri. În schimb, a investit în jucători tineri, promiţători, oferindu-le posiblitatea de a improviza. El i-ar vinde de două ori mai scump faţă de preţul de achiziţie şi ar lua-o de la capăt.
„Este o politică perfectă pentru club, mult mai viabilă decât una bazată pe cheltuieli masive”, spunea Arsene Wenger înainte ca Arsenal să piardă în faţa celor de la Monaco în şaisprezecimi sezonul trecut.
Rybolovlev are oameni de încredere în jurul lui. Vadim Vasylev, CEO şi vicepreşedintele care a fost aici de la începutul erei ruse, este cel care se ocupă de viaţa de zi cu zi a clubului.
El negociază toate transferurile şi afacerile, dar întotdeauna cu acordul şefului. L-a adus pe Luis Campos în calitate de consiler sportiv, dar mai eficient în calitate de director tehnic. Portughezul este un prieten apropiat al super-agentului Jorge Mendes.
Este, de asemenea, un asistent minunat care lucrează din greu. A început să lucreze la club din anul 2013 şi este responsabil pentru sosirile lui Geoffrey Kondogbia, Anthony Martial, Aymen Abdennour, Bernardo Silva şi Fabinho.
Modelul economic al Monaco nu este unic, dar a fost incredibil de eficient. Până în această vară, l-au vândut pe Kondogbia (Inter Milano), Yannick Ferreira-Carrasco (Atletico Madrid) şi Lucas Ocampos (Marseille). Ocampos însă, la 21 de ani, nu se încadrează actualului model financiar ci a fost „de modă veche”, fiind cumărat de la River Plate 11 milioane de euro şi vândut apoi pentru „doar” 7,5 milioane de euro.
Dar celelalte două exemple sunt sugestive. Kondogbia, 22 ani, a fost luat de la Sevilla pentru suma de 20 de milioane de euro în august 2013. Două sezoane mai târziu, după debutul pentru Franţa şi startul în Liga Campionilor, a fost vândut pentru suma de 40 de milioane de euro.
Povestea lui Ferreira-Carrasco, 21 ani, este şi mai bună. A sosit la Monaco în 2010 la vârsta de 16 ani de la Genk, Belgia, ţara sa natală, pentru suma de 600.000 de euro. A fost un talent brut, dar unul foarte promiţător. Monaco l-a format şi i-a oferit primul contract de profesionist după ce l-a văzut jucând în Liga Campionilor pe când evolua în Belgia. A fost vândut pentru 20 de milioane de euro.
În privinţa lui Martial, 19 ani, a fost cumpărat pe 5 milioane de euro de la Lyon vara trecută şi deja valorează de cinci ori mai mult. Bernardo Silva, 20 de ani, era total necunoscut atunci când a fost împrumutat de la Benfica după ce a fost rezervă. Monaco l-a cumpărat definitiv în luna ianuarie pentru 15,75 milioane de euro. A strălucit în Liga Campionilor şi în prima ligă franceză, a fost star la Euro U-21 vara aceasta şi fără îndoială va fi în vizorul multor cluburi de elită în acest sezon.
Vara aceasta, metodele de recrutare ale cluburilor au urmărit această tendinţă. Dacă ai urmărit Cupa Mondială U-20 ai fi rămas uimit să afli că Adama Traore (Mali) a fost votat cel mai bun jucător al turneului.
Are 20 de prezenţe (10 starturi) în liga franceză pentru Lille sezonul trecut şi poate juca număr 10 sau număr 8. Monaco a plătit pentru el 12 milioane de euro. Deşi ar putea arăta ca un joc de noroc acum, în doi sau trei ani când un mare club din Europa va plăti 30 de milioane de euro pentru el, nu va mai părea la fel.
Stephan El Shaarawy, 22 de ani, este împrumutat de la AC Milan cu o opţiune de cumpărare. Dacă el poate sta şi dacă revine la forma din sezonul 2012-2013 (16 goluri în Serie A) aceasta ar putea fi o altă afacere bună.
Apoi, Monaco îl deţine pe mijlocaşul Thomas Lemar, care a evoluat pentru Franţa la U-21 şi a fost cumpărat de la Caen pentru suma de 4 milioane de euro.
Fares Bahlouli, 20 de ani, un număr 10 foarte talentat cumpărat de la Lyon pentru suma de 3,5 milioane de euro. Ivan Cavaleiro, 15 ani, recrutat pentru 15 milioane de euro de la Benfica si Helder Costa, 21 de ani, este împrumutat cu opţiune de cumpărare. Şi, în sfârşit, Guido Carrillo, 24 de ani, jucător argentinian sosit de la Estudiantes pentru a-l substitui pe Dimitar Berbatov, este un finalizator pur sânge care a costat 8,8 milioane de euro.
„Monaco a dat o lovitură de stat atunci când a semnat cu el”, a spus David Trezeguet, jucător care s-a format ca jucător în Franţa, la Monaco.
Cât de mult va reuşi să vândă în următorii doi ani?