Interviul lui Messi pentru SPORT: „Nu mi-a cerut nimeni să joc gratis pentru Barcelona”

„Messi vrea să se întoarcă la Barcelona”, a fost clickbait-ul la modă într-o bună parte a presei din România după interviul acordat de Lionel Messi cotidianului catalan SPORT la două luni de la transferul la Paris Saint-Germain. O speranță nefondată pentru nostalgici, un fake-news pentru superficiali, altfel doar o răstălmăcire grosolană a cuvintelor lui Messi care spusese de fapt că va reveni la un moment dat pentru a trăi în Barcelona și că i-ar plăcea să lucreze în viitor în cadrul clubului, eventual în postura de director sportiv. Puteți citi în continuare traducerea integrală a interviului în care Messi vorbește despre adaptarea la viața în Paris și la noua echipă, despre obiectivele pe Parc des Princes, despre ideea enunțată de președintele Laporta că ar fi putut juca gratis pe Camp Nou, dar și despre Mondialul din Qatar și despre emoțiile fotbalistice trăite în ultimul an. Înregistrarea video a interviului, în limba spaniolă, poate fi urmărită AICI sau AICI.

De la Barcelona la Paris, de pe Camp Nou pe Parc des Princes. O mare schimbare, nu?
Sincer, da. A fost o schimbare uriașă pe care, cum am spus-o și atunci, nu o întrevedeam. Acum lucrurile s-au mai așezat, mă simt bine, copiii sunt la școală, avem, mai mult sau mai puțin, o rutină zilnică. Suntem mulțumiți.

Au trecut două luni de când te-ai despărțit de Barcelona. Te-ai obișnuit cu ideea?
Chiar și în ziua de azi când văd meciurile retrăiesc tot felul de lucruri, îmi revin amintiri de pe Camp Nou, momente alături de fani… retrăiesc puțin tot ce a fost. Dar acum mă simt destul de liniștit și de integrat la noua echipă și sunt concentrat pe lucrurile pe care le am făcut aici, la nivel sportiv și familial, ne bucurăm de acest oraș, care este minunat în ciuda climei…

Cum au fost primele luni la PSG?
Nu am resimțit un șoc în vestiar pentru că sunt mulți jucători pe care îi știam deja, jucători care vorbesc spaniolă și care m-au ajutat ca adaptarea să fie mai rapidă. La nivel sportiv lucrurile sunt ușor diferite pentru că în fiecare lună au fost meciuri ale echipei naționale și nu am apucat să am multă continuitate aici. Nu apuc să fac multe lucruri și trebuie să plec iar, iar acest lucru îngreunează puțin intrarea în dinamica acestui club. Sunt de două luni aici dar nu am jucat prea multe meciuri în acest timp, încă sunt într-o perioadă de adaptare.

Care a fost cel mai dificil și cel mai bun moment în aceste două luni?
Momentele dificile au fost la început, când totul a fost în pripă. Sosirea aici, o lună și jumătate petrecute la hotel, o nouă școală pentru copii… Hotelul la care am stat era în centru, iar traficul era absolut infernal. Făceam o oră până la școala copiilor și o oră până la antrenament, copiii deja nu mai suportau să stea în hotel, asta a fost cel mai greu… În același timp am încercat să ne bucurăm de noua experiență, de oraș, să ne adaptăm la viața aici. Această parte a făcut ca lucrurile să fie mai simple.

Ți-ai impus deja obiective? Câștigarea campionatului, câștigarea Ligii Campionilor…?
Da, am venit aici cu multe iluzii. Așa cum am spus și la despărțirea de Barcelona, câtă vreme voi juca voi încerca mereu să câștig trofee. Decizia de a semna cu PSG a fost legată obiective îndrăznețe și am venit aici știind că este un lot puternic și dorința clubului de a crește și a câștiga Liga Campionilor.

Laporta a spus că a crezut că ai putea juca gratis. Ai fi acceptat dacă ți s-ar fi cerut asta?
După cum am explicat la plecare, am făcut tot posibilul pentru a rămâne. Niciodată nu mi s-a cerut să joc gratis. Mi s-a cerut să îmi reduc salariul cu 50% și am acceptat fără probleme. Eram dispuși să ajutăm clubul și mai mult, fiindcă obiectivul meu și al familiei era să rămânem în Barcelona. Nu mi s-a cerut să joc gratis, dar în același timp cred că aceste lucruri spuse de președinte nu își aveau rostul. M-a durut deoarece cred că nu era nevoie să spună asta. E ca și cum mi-a luat mingea și apoi nu și-a asumat responsabilitatea. Lumea poate să genereze tot felul de dubii acum și nu cred că merit asta.

Ai vorbit cu Laporta de atunci?
Nu.

Te vei întoarce la Barcelona când îți va expira contractul cu PSG peste doi ani?
Nu știu dacă mă voi întoarce când va expira actualul contract, dar ce știu aproape sigur este că ne vom întoarce să trăim în Barcelona și că viața noastră va fi acolo. Este ceea ce vrem și eu, și soția mea, și copiii… Nu știu dacă va fi la finele contractului cu PSG, dar ne vom întoarce în Barcelona.

Și la Barça?
Întotdeauna am spus că mi-aș dori să ajut clubul acolo unde voi fi util. Mi-ar plăcea să fiu director sportiv la un moment dat. Nu știu dacă se va întâmpla sau nu, dacă va fi la Barça sau nu, dacă va fi acest post sau altul… Dar dacă se va putea, mi-ar plăcea să mă întorc și să contribui, fiindcă este clubul pe care îl iubesc și îmi doresc să meargă în continuare bine și să fie unul dintre cele mai bune din lume.

Cum vezi Barcelona azi? Crezi că se poate bate la trofee în acest sezon?
Au un lot foarte bun și joacă bine. Văd meciurile când pot. Au apărut niște tineri foarte buni, cum este cazul lui Gavi. La nivel de echipă lucrurile stau bine, acum a revenit și Kun (interviul a fost luat înainte de problemele cardiace suferite în meciul cu Alaves), iar când va reintra și Dembele, dacă va reveni bine, va fi un salt. Barcelona se va bate mereu la titluri, chiar dacă nu întotdeauna le va câștiga.

Ții legătura cu jucători din lot?
Da, vorbesc des cu Kun Aguero, cu care nu am apucat să joc la Barça dar care este un bun prieten. Cu Busquets și Jordi Alba la fel.

Ai simțit sprijinul lor când ai plecat? Te-a dezamăgit cineva?
Dezamăgit nu, fiindcă îi cunosc foarte bine. Cei care mă așteptam să mă sprijine m-au sprijinit. A fost un șoc pentru toată lumea, dar am avut sprijinul lor în fiecare moment.

Ce îți lipsește cel mai mult din Barcelona și de la Barça?
Totul, pentru că au fost mulți ani trăiți acolo. Rutina de zi cu zi, vestiarul pe care îl știam atât de bine, antrenamentele, orașul, modul de viață… Când am ajuns aici s-a schimbat absolut tot: orașul, clubul, coechipierii, e normal să resimți toate aceste lucruri noi, dar suntem bine și fericiți.

Care este relația cu Neymar și Mbappe? Cum te-au primit?
Adevărul este că întregul vestiar este spectaculos, iar asta a făcut lucrurile mai ușoare. Cu Ney sunt bun prieten de mult timp și am păstrat legătura și după ce nu am mai jucat împreună. Cu Kylian a fost mai ciudat la început pentru că nu se știa dacă va rămâne sau nu la echipă. Acum ne cunoaștem mai bine, atât pe teren cât și în afară iar lucrurile merg în direcția bună. În vestiar este un grup foarte bun și echilibrat, totul merge bine.

Care trident este mai bun? MSN-ul de la Barça sau MNM-ul lui PSG?
Nu se pot compara, sunt foarte diferite. Luis [Suarez] este un alt fel de număr 9, cu alte caracteristici decât Mbappe. Kylian a jucat în ultimii ani în alte poziții și doar recent a fost folosit vârf împins. Luis este un atacat central „clasic”. Jocul lui Kylian este diferit, el caută mai mult combinațiile, se bazează pe viteză și exploatează altfel spațiile. Este greu să faci o comparație. Eu am avut șansa acelui trident fenomenal la Barcelona, iar acum sper că lucrurile vor fi și mai spectaculoase acum.

La nivel de club ce schimbări ai observat la PSG față de Barcelona?
Barcelona este unul dintre cele mai mari cluburi din lume, cu o istorie foarte bogată, iar PSG este una dintre cele mai bune echipe ai ultimilor ani, o referință în fotbalul mondial în ceea ce privește jucătorii pe care îi atrage. Diferențele sunt la nivelul istoriei, altfel, la nivel sportiv, PSG este deja la un nivel foarte înalt.

Cum vezi campionatul francez? Mai fizic?
Cum am mai spus, deși au trecut două luni, am jucat destul de puține meciuri. Este un campionat mai fizic, cu meciuri mai echilibrate și jocuri pe contre, cu mulți jucători puternici și rapizi. Este diferit la nivel fizic. În Spania toate echipele încearcă să joace, pasează mult și ai probleme dacă nu presezi bine. Aici se joacă mai mult pe contraatac. Principala diferență este la nivel fizic.

Pentru tine cum e mai convenabil?
Eu am jucat toată viața la Barcelona, unde aveam mingea aproape tot timpul, meci de meci. Aceasta era filozofia clubului. Acum mă adaptez unui alt fotbal, la un club cu alt stil de joc, într-un campionat nou. Nu este vorba despre a fi convenabil, încerc să mă adaptez rapid pentru a fi la cel mai înalt nivel și să ajut echipa.

În Champions ai început bine, cu trei goluri în trei partide. Este acesta principalul tău obiectiv?
Da, este și obiectivul meu și al clubului. Aici se încearcă de mulți ani câștigarea Champions League, iar echipa a fost foarte aproape acum doi ani. Suntem una din candidate, dar nu singura. Toată lumea vorbește despre PSG datorită lotului de jucători, dar sunt și alte echipe foarte bune care au mulți ani de când joacă împreună și se întăresc an de an, precum Manchester [United], City, Bayern, Liverpool, Atletico Madrid, Chelsea… Sunt multe echipe care au forța de câștiga Champions League. Și nu întotdeauna câștigă echipa cea mai bună, pentru că apar tot felul de detalii și circumstanțe. Orice se poate întâmpla, dar noi suntem una din candidate.

În meciul cu Leipzig ai suferit, dar s-a văzut prima explozie a lui Messi cu PSG în Champions…
Este greu, după cum am spus. Este o competiție foarte dificilă. Leipzig este un rival complicat care joacă foarte bine, foarte dinamic, puternic fizic, cu jucători foarte bine care au jucat mult timp împreună chiar dacă acum au schimbat antrenorul. Este o grupă dificilă pe care noi am început-o prost, iar adevărul e că era important să câștigăm cu City și Leipzig.

Cum este viața în Paris? Mult diferită față de Barcelona?
Da, este diferită. În Castelldefels ne-am învățat prost, totul era ușor și aproape. Duceam copiii la școală, mă întorceam acasă, mergeam la antrenament, apoi acasă la masă, apoi să iau copiii. Acum nu am timp să merg cu copiii și să ajung la antrenament. Mie personal îmi place să stau acasă, iar în Barcelona nu ieșeam atât de mult. Pentru copii și Antonella a fost o schimbare majoră pentru că acolo aveau mereu prietenii aproape și făceau multe lucruri. Întotdeauna era cineva pe la noi. Acum își fac prieteni noi și se adaptează la noul oraș, pentru ei această schimbare a fost mult mai dură.

Dureroasă?
Recunosc că da. A fost dureros anul trecut când am decis să plec. Am discutat atunci și până la urmă au înțeles. Acum totul a fost pe nepusă masă. Eram hotărâți să rămânem în Barcelona, toată lumea știa asta. În loc de asta, în doar o săptămână ne-am trezit cu toții într-un oraș nou. A fost greu pentru toată familia.

În decembrie 2022 este Campionatul Mondial. Ce așteptări ai?
Am ambiții mari pentru că venim după câștigarea Copei America pe care o căutam de mult timp și de care fuseseră, de multe ori aproape. După acest moment nivelul iluziilor este foarte ridicat, deși nu ne numărăm printre principalele favorite fiindcă sunt alte echipe mai bune. Suntem pe drumul cel bun, dinamica este foarte bună și la fel și atmosfera. Copa America ne-a ajutat mult să creștem.

În Qatar 2022 vei avea 35 de ani. Ce urmează? Te gândești la retragere.
Nu, chiar nu. După tot ce am trăit, acum iau zilele una câte una și anii unul câte unul. Nu știu ce va fi la Mondial și după Mondial. Nu mă gândesc la asta, mai este mult până atunci.

Crezi că poți câștiga al șaptelea Balon de Aur? Cine este favoritul?
Sincer, nici la asta nu mă gândesc. Pentru mine marea satisfacție a fost cea trăită la echipa națională. După toate încercările și toată lupta, faptul că am reușit să câștigăm a fost recompensa pentru tot efortul. Al șaptelea Balon de Aur ar fi o nebunie, dar nu ar fi o dezamăgire să nu îl câștig eu. Deja mi-am împlinit unul din marile obiective și sunt foarte fericit orice se va întâmpla.

Am văzut o imagine atipică: Messi plângând la despărțirea de Barça, pentru câștigarea Copei America, sărbătorind alături de suporteri… A fost perioada cea mai sensibilă din toată cariera ta?
Au fost momente foarte emoționante când am câștigat trofeul și apoi când am sărbătorit cu fanii din Argentina. Mi-am dorit întotdeauna să fiu în fața lor cu un trofeu. Trăisem acest lucru de multe ori la Barcelona, dar niciodată la echipa națională. Celălalt moment a însemnat plecarea de „acasă” după 20 de ani, iar asta nu e niciodată ușor. Era o schimbare uriașă pentru mine.

Cum ți-ar plăcea să rămâi în istorie?
Nu știu, pentru mine a fost important să fiu respectuos și modest și să lupt pentru obiectivele mele. S-a întâmplat de multe ori să nu le pot realiza și de fiecare dată am reușit să mă ridic și să încerc din nou. Am avut înfrângeri dureroase la Barcelona și mai ales la naționala Argentinei. Mesajul meu pentru copiii mei și pentru tinerii care mă urmăresc este să lupte pentru visurile lor, să muncească și să demonstreze că totul este posibil.

Este vreun record care te ambiționează în mod special?
Nu. Sunt recunoscător pentru toate recordurile pe care le-am obținut cu Barcelona și sper că într-o zi cineva le va depăși. Până în acea zi va fi fantastic să fiu parte din istoria clubului. La fel și la echipa națională, unde am dat totul pentru acele tricouri. Să rămân în memoria fanilor este cel mai frumos sentiment.

Ești la fel de fericit pe teren, cu balonul la picior?
Absolut. Dacă nu aș fi, nu aș mai juca la acest nivel în căutarea unor noi provocări și obiective.