Se anticipa un meci dificil pentru Real Madrid în Vallecas, unde Rayo Vallecano capătă niveluri superioare de energie în întâlnirile cu granzii, iar pronosticul a fost confirmat, echipa lui Xabi Alonso având probleme să se ridice la nivelul de intensitate impus de gazde. Meciul de Champions League cu Liverpool pare să-i fi stors de vlagă pe madrileni, pentru care pauza FIFA pare să vină într-un moment potrivit pentru a liniști apele, agitate în mod neașteptat de o săptămână fără gol marcat.
Madridul a avut în Vallecas cele două mari ocazii de gol ale meciului și un plus de tehnicitate în toate zonele terenului, dar i-a lipsit spiritul pentru a-și impune atu-urile în fața unei echipe a gazdelor la care stângăciile, nu puține, au fost acoperite de ambiția de a câștiga fiecare duel. Vinicius a fost singurul jucător de atac al Realului cu realizări notabile până când s-a stins și el spre finalul meciului, iar Arda Guler a contribuit cu câteva driblinguri demne de un lider al campionatului, dar portarul Batalla a câștigat duelul eficienței, aflându-se la locul potrivit de fiecare dată când a fost pus la treabă. Mbappé a avut o nouă după-amiază ștearsă, ca o continuare firească a jocului de pe Anfield, și a apărut doar cu un șut din unghi, care a trecut prin fața porții.
Singurele mari ocazii de gol ale Realului au apărut la jumătatea primei reprize, în faze consecutive. În minutul 22, între confunzii fundași ai lui Rayo a apărut Vinicius cu un plus de claritate și a șutat spre poartă din apropiere dar a fost blocat de Batalla, iar la următoarea acțiune Raul Asencio a trimis o bună lovitură de cap la care goalkeeperul nu a avut reacție, însă mingea s-a dus la o palmă de poartă. Au fost situațiile care au evidențiat superioritatea celor de la Real Madrid la nivel individual, însă spiritul de echipă a fost în tabăra cealaltă.
În schimb celor de la Rayo le-a lipsit tocmai calitatea individuală. Multe atingeri, poziționări curioase care au dus la aglomerări inutile în locul deschiderii spațiilor, precipitare în zona careului advers și decizii neinspirate, uneori egoiste, în puținele situații bune. Exemplu elocvent este un șut al lui Isi Palazón din apropierea centrului terenului în repriza a doua, într-o fază în care printr-un dribling bun trecuse printre doi adversari și deschisese bine o fază de contraatac, opțiune pe care a anulat-o singur prin decizia de a trage de departe la poartă.
Integralist, Andrei Rațiu a avut un meci energic, dar ineficient. A luat un cartonaș galben încă din minutul 15 pentru un fault din spate asupra lui Vinicius și a ajuns de câteva ori în zona careului advers, însă în majoritatea situațiilor nu a încheiat faza fericit. O singură dată a scos mingea bine în fața porții, în minutul 66, dar Alvaro Garcia nu a reluat decisiv spre poartă. Două minute mai târziu a fost o situație notabilă și la poarta cealaltă, la un șut în diagonală al lui Valverde din afara careului, dar Batalla a fost din nou la post.
Condiționat de jocul mai energic al celor de la Rayo în prima oră, Madridul a dominat clar doar ultima parte a meciului, însă nu s-a ales decât cu câteva faze fixe la care puternicii fundași centrali nu au fost puși în valoare. S-a terminat 0-0, al doilea meci la rând pentru Real Madrid fără gol marcat, după ce înscrisese în toate cele 14 meciuri precedente ale sezonului.
Rayo Vallecano
Real Madrid