Ruptura Messi – Barcelona, o surpriză îmbrăcată în coincidențe dubioase, într-un moment neașteptat

Analiză a situației de la FC Barcelona și a contextului în fotbalul spaniol în momentul producerii rupturii dintre Messi și gruparea catalană.

Lionel Messi, FC Barcelona
6 august 2021

Multe erau problemele de rezolvat pentru președintele Joan Laporta la FC Barcelona în această vară, însă prelungirea contractului lui Leo Messi nu părea a fi una dintre ele decât prin prisma dificultății respectării regulilor financiare impuse de ligă. După agitația din urmă cu un an, păread că fanii blaugrana vor fi scutiți de noi emoții în legătură cu continuitatea starului de pe Camp Nou care lăsase să se înțeleagă că nu pleacă nicăieri și că banii nu sunt (pentru el) o problemă, iar adevăratele bătăi de cap erau “doar” datoria imensă moștenită de la conducerea precedentă, reducerea salariilor supradimensionate ale jucătorilor și echilibrarea unui lot în care există prea mulți jucători de atac, unii dintre ei cumpărați pe sume exorbitante care nu au fost justificate prin prestațiile din teren. În aceste condiții a căzut ca o bombă știrea că Messi nu va continua la FC Barcelona, care a stârnit imediat o reacție emoțională pe întreg globul, cu tot ce poate atrage după sine o astfel de emoție: propovăduirea sfârșitului unei ere, un val de ură la adresa “vinovaților”, tristețe și lacrimi pentru cei care au găsit bucurie în ultimii 15 ani urmărind evoluțiile acestui imens jucător, mii de pagini scrise și mii de ore de dezbateri în studiourile emisiunilor de știri, totul bazat pe un comunicat de trei paragrafe oferit de club, într-un moment neașteptat și scos oarecum din context. Se cade așadar să facem o analiză a situației, punctând elementele pe care le știm în încercarea de a completa cât mai mult din acest complex puzzle.

Situația financiară de la FC Barcelona

Ce știm sigur este că lucrurile stau rău, dar nu știm exact cât de rău. Avem frânturi de informație din presă privind nivelul datoriei, masa salarială, câteva soluții pe termen lung (de exemplu refinanțarea sau vânzarea “numelui stadionului”), dar probabil că doar Laporta și restul conducerii știu exact cum stau lucrurile, ce se poate și ce nu se poate. Din acest punct de vedere ar avea sens să credem că întâlnirea de ieri dintre Laporta și Messi a fost una în care președintele a spus “am încercat, dar este imposibil”, ceea ce ar lăsa să se înțeleagă că nu ar exista absolut nicio speranță în această speță. Surprind însă câteva lucruri:

  • circumstațele: îi întrerupi omului vacanța doar pentru a-i da o veste proastă care, teoretic, ar mai fi putut suporta câteva zile de amânare până venea el singur acasă?
  • iuțeala cu care Barcelona a publicat comunicatul pe site-ul oficial; normal ar fi fost, în lipsa unui conflict, ca cele două părți să își acorde un termen pentru a ieși în presă cu o declarație comună;
  • reacția imediată a presei locale, la care voi face referire ceva mai încolo.

Un lucru pe care îl știm de la începutul verii este că Barcelona nu și-ar permite nimic la capitolul “veniri”, incluzând aici și prelungirea lui Messi, fără a fi rezolvat în prealabil mai multe aspecte financiare. Între timp președintele Laporta a anunțat că noii veniți pot fi înscriși, fără însă a se fi rezolvat mare lucru în ceea ce privește plecările (cel puțin nu cele cu un serios impact financiar) și fără a fi finalizat renegocierea salarială. De ce totuși clubul ar prefera să îi înscrie pe Memphis, Aguero, Emerson și Eric Garcia în loc să prioritizeze prelungirea contractului celui care doar prin vânzarea de tricouri îi asigură un bun procent din venituri? Este adevărat ca s-a vorbit de la începutul verii despre necesitatea eliberării a 200 de milioane de euro din masa salarială, din care s-a scăpat doar de vreo 30 după cedările lui Trincao, Tobido, Firpo, Alena și Matheus, dar trebuie specificat faptul că limita salarială nu este fixă, ci poate fi modificată prin diverse mijloace. Ar fi dat închis Barcelona definitiv această pistă cu o lună înaintea încheierii perioadei de transferuri?

Momentul

Lucrurile s-au petrecut pe 5 august, în condițiile în care în presă apăruse 13 august drept dată la care Barcelona spera să încheie negocierile privind salariile. În plus, au apărut diverse ipoteze în ultima perioadă că Dembele, Griezmann și Coutinho ar rămâne cu toții la club, lucru ilogic și din punct de vedere sportiv, dar mai ales financiar. Că Barcelona are dificultăți să se despartă de jucători scumpi care au și salarii foarte mari este un lucru sigur, însă nici nu te poți da bătut cu o lună rămasă până la încheierea perioadei de transferuri. În mod normal ar fi trebuit căutate soluții până în ultima zi, deci ne putem gândi că la mijloc sunt alte lucruri, mai exact un tertip din partea Barcelonei pentru a forța mâna președintelui ligii, Javier Tebas, să accepte compromisuri în ceea ce privește fair play-ul salarial.

Această ipoteză a fost susținută într-o intervenție la Digisport și de Gică Craioveanu, care refuză să considere speța închisă până când Messi nu va fi îmbrăcat tricoul altei echipe. Trebuie făcută aici și o observație de ordin mediatic. Atât din comunicatul scurt al clubului FC Barcelona cât și în articole apărute rapid în ambele ziare sportive din Catalunya, Mundo Deportivo și SPORT, se desprinde ideea că Messi a ieșit bulversat de la negocieri și că părțile erau deja puse de acord asupra condițiilor, însă vinovată este Liga, în frunte cu președintele său, Javier Tebas.

Contractul dintre ligă și CVC

Comunicatul privind plecarea lui Messi de la Barcelona a venit la finalul zilei în care Liga din Spania a anunțat cu surle și trâmbițe încheierea unui parteneriat cu fondul de investiții CVC prin care 2.7 miliarde de euro ar urma să intre imediat în fotbalul spaniol, din care aproximativ 270 de milioane la FC Barcelona. Prima reacție a fost că acesta era amănuntul prin care Laporta urma să îi înregistreze și pe noii veniți, dar și să prelungească înțelerea cu Messi. Numai că, doar câteva ori mai târziu, a apărut în presă faptul că Real Madrid și chiar Barcelona se opun acestui contract care, aparent, l-ar fi ajutat mai mult pe Javier Tebas decât cluburile și fotbalul.

Nu trebuie uitat faptul că Barcelona și Real Madrid sunt în conflict deschis cu Tebas pe subiectul Superligii, un proiect pe care cele două cluburi spaniole împreună cu Juventus încă nu îl consideră mort. Lucrurile se pare că sunt ceva mai complicate decât la prima vedere. Din ce scrie presa iberică, CVC a fost foarte aproape de a investi în Serie A, până când tocmai Juventus a fost clubul care a blocat înțelegerea, fiind ulterior acuzat de trădare de către alte cluburi din Italia care s-au trezit lipsite de un aport substanțial de capital de către cineva care își vedea propriul interes pe calea Superligii.

Ceea ce este simplu de dedus de aici este că este vorba de foarte mulți bani, însă de unde vin și cum pot fi folosiți sunt amănuntele care scindează lumea fotbalului. Întelegerea cu CVC îi asigură lui Tebas imagine și putere prin intermediul celor mici, cu alte cuvinte este o mișcare ce ar putea fi catalogată drept “populistă” și ar diminua aparent impactul major pe care plecarea lui Messi l-ar avea asupra campionatului și chiar al finanțelor Spaniei. Liga a rămas deja fără două simboluri după plecările lui Cristiano Ronaldo și Sergio Ramos, Messi este singurul rămas să cultive la nivel global popularitatea acestui campionat, iar exodul său ar presupune probabil scăderea încasărilor din drepturile de televizare. Tebas avea nevoie de Messi și practic era oarecum obligat să facă anumite concesii Barcelonei, însă odată cu înțelegerea cu CVC își poate juca și el mâna de pe o poziție de forță, fiindcă cluburile primesc oricum o injecție imediată de capital.

Pe de altă parte giganți precum Barcelona sau Real Madrid au depășit de mult sfera fotbalului și, oricât de cinic ar suna, la nivel de conducere este mai importantă dezvoltarea părții de business prin înrolarea într-un proiect de genul Superligii decât prelungirea cu câțiva ani a contractului unui jucător, fie el și Leo Messi. Nu trebuie omis faptul că Laporta este de profesie avocat, uns așadar cu toate alifiile când vine vorba de “regulile jocului”, iar pe masă sunt sume exorbitante aduse de jucători lipsiți de scrupule precum La Liga, UEFA, Superliga (susținută tacit de FIFA) sau marile cluburi.

Chiar și fără să fi fost conflictul preexistent în legătură cu Superliga, contractul dintre Liga spaniolă și CVC nu poate fi pe placul cluburilor FC Barcelona și Real Madrid. Prin acest contract CVC va încasa pe termen lung (40 de ani) 10% din drepturile de televizare ale campionatului, ceea ce s-ar putea traduce prin amanetarea viitorului pentru un mult mai mic câștig imediat. O mare parte din banii încasați ar merge spre investiții în infrastructură iar acest lucru ar fi o adevărată gură de oxigen pentru toate cluburile de rang secund, însă un risc inacceptabil și până la urmă pierderi financiare pe termen lung pentru granzii cu un model propriu de business. Ce contează însă în Adunarea Generală a Ligii este numărul de voturi, indiciile sunt că majoritatea cluburilor sunt de acord cu acest contract, iar Barcelona și Real Madrid vor fi obligate să se supună acestei majorități, de unde și nevoia de a-și găsi propriile argumente de forță pentru a face cu CVC ce a făcut Juventus în Italia.

Factorul Florentino Perez

Că Florentino este un personaj cu o uriașă influență este un lucru arhicunoscut, deci nu surprinde că numele său a apărut în discuție după anunțul rupturii dintre Barcelona și Messi. Oarecum îndreptățit, fiind aparent Real Madrid ar da o dublă lovitură: pe de o parte ar scăpa de cel mai aprig adversar iar acest lucru ar duce probabil la o reconstrucție pe termen lung a Barcelonei, iar pe de altă parte și l-ar apropia pe Mbappe în cazul probabil în care Messi ar ajunge la PSG.

Această presupunere nu a venit doar din hate-ul suporterilor celor două cluburi rivale, ci din reacția Madridului care a denunțat imediat contractul dintre Ligă și CVC. Blochezi contractul, blochezi Barcelona. Însă puține ore mai târziu a apărut și varianta (argumentată valid) că nici Barcelonei nu îi este pe plac acest contract. Cu alte cuvinte suspiciunile inițiale au fost o altă reacție emoțională, când de fapt Barcelona și Real ar fi din nou de aceeași parte în această bătălie, fără a uita însă vorba cu dracul și cu puntea. O dată în plus ne dăm seama că suntem prinși în vâltoarea unor evenimente despre care avem doar frânturi de informație.

Presupusele nemulțumiri ale lui Messi

Evident, aici ne lansăm pe orbita speculațiilor apărute în presa catalană, care se bat cap în cap cu alte informații, și care, în principiu, merg în două direcții: lipsa unui proiect sportiv competitiv și transferul lui Cristian Romero.

Dacă Messi ar fi considerat că proiectul sportiv este necompetitiv, nu am fi ajuns în august cu el așteptând prelungirea contractului cu Barcelona. Situația financiară era cunoscută, deci se știa că nu vor fi transferuri spectaculoase gen Haaland, Kane, Mbappe sau Lewandowski. În plus Barcelona, cu toate găurile și căutările, a avut momente bune spre foarte bune în ultimul sezon, faptul că s-a bătut până spre final la titlu și că a dat o replică bună lui PSG nu pot fi trecute cu vederea în ceea ce privește competitivitatea, iar jucători precum Pedri, De Jong, Memphis sau Ansu Fati reprezintă un nucleu menit să producă entuziasm. Este evident că echipe precum PSG, Manchester United, Chelsea sau Manchester City arată astăzi mai bine în lupta pentru Champions League, dar nici Messi nu este înconjurat de jucători de nivelul Ligii 1 din România și nici nu avea motive să spere în transferuri mai bune decât cele făcute până acum.

Ideea lansată de presă privind transferul lui Cristian Romero ridică și ea semne de întrebare, fiindcă se bazează pe vechea ipoteză că Messi face legea la FC Barcelona, că este acel tartore care dictează și transferurile, și numirea antrenorilor și schimbările dintr-un meci. El însuși a negat într-un mod credibil acest lucru și nici impresia din afară nu ne duce în acestă direcție. Să presupunem însă că ar fi adevărat. Ar avea sens să credem că dintre toți jucătorii de valoare din lume Messi și-ar condiționa o prelungire mitică de contract de transferul unui fundaș central de 23 de ani, supraevaluat financiar într-un moment în care se știa că Barcelona nu își permite transferuri? Și, chiar dacă și această ipoteză ar sta în picioare, s-ar fi grăbit Romero să semneze la început de august cu Tottenham când știa că Messi îl dorește alături de el pe Camp Nou?

Sunt mai multe întrebări decât răspunsuri legate de ruptura dintre FC Barcelona și Messi, însă probabil că ar trebui avută puțină răbdare pentru a vedea desfășurarea ulterioară a evenimentelor înainte de a trage concluzii pe marginea unui subiect departe de a fi încheiat.