Analiză The Telegraph: renașterea lui Arsenal după startul dezastruos de sezon

După trei înfrângeri consecutive fără gol marcat în startul sezonului de Premier League, Arsenal a legat opt meciuri consecutive în campionat (plus alte două în EFL Cup) fără înfrângere și a ajuns pe locul 5 al clasamentului, moment pentru jurnaliștii de la Telegraph să facă o analiză a factorilor care i-au permis lui Arteta să schimbe atât de rapid fața echipei.

O echipă închegată… în sfârșit

Este relevant pentru startul haotic de sezon al lui Arsenal faptul că Arteta a făcut 15 schimbări în unsprezecele de start în primele 4 meciuri. Problemele de efectiv l-au obligat pe antrenor să pună împreună jucători nefamiliari și nu s-a putut găsi echilibru nici în atac, nici în apărare.

Elocvent pentru nivelul problemei este meciul cu Manchester City, pierdut de Arsenal cu 5-0. Cei șase jucători defensivi folosiți în acea partidă, încluzându-l pe portar, au fost Bernd Leno, Cedric Soares, Calum Chambers, Rob Holding, Sead Kolasinac și Kieran Tierney. Dintre aceștia șase, doar unul (Tierney) a rămas în echipă și la meciul următor, cel cu Norwich de pe teren propriu. Niciunul din ceilalți cinci nu a mai prins vreun meci ca titular de atunci.

La fel și în atac. În meciul de deschidere cu Brentford, în lipsa lui Pierre-Emerick Aubameyang și Alexandre Lacazette, Arteta a fost obligat să îi includă în echipa de start pe Folarin Balogun și Gabriel Martinelli. Ambii au prins foarte puține minute de atunci.

În mod contrastant, în ultimele două luni echipa a fost foarte închegată. Arteta a făcut în medie 1.2 schimbări în unsprezecele de start de la un meci la altul după prima pauză FIFA (cea din luna septembrie), față de cinci schimbări pe meci în debutul campionatului.

Fundași de valoare

Ben White și Gabriel Magalhaes, de departe cuplul de fundași centrali preferat de Arteta, au fost folosiți prima oară împreună în meciul din septembrie cu Norwich. Nu este o coincidență faptul că acel meci marchează și startul seriei fără înfrângere pe care Arsenal încă o traversează, fiindcă ambii jucători au avut evoluții fantastice în centrul apărării.

White și Gabriel sunt două transferuri cerute de Arteta și doi jucători care au fost aduși special pentru a juca împreună. Între ei este un excelent echilibru: Gabriel este dominant în jocul aerian, în timp ce White are viteza și anticipația pentru a respinge totul din jurul lui. În cele opt meciuri de campionat jucate împreună de cei doi, Arsenal a primit doar patru goluri, față de nouă goluri primite în primele trei partide ale sezonului.

Este o echipă fundamenal schimbată de atunci, în care Takehiro Tomiyasu și Aaron Ramsdale au avut de asemenea un impact uriaș pe posturile de fundaș lateral și în poartă. Tomiyasu aduce o soliditate defensivă care face din Arsenal un bloc mult mai solid, în timp ce Ramsdale a fost probabil cel mai bun portar din Premier League în ultimele opt săptămâni.

Toți acești jucători beneficiază în mod evident de faptul că joacă foarte mult timp împreună, iar împreună pot forma baza pe care Arsenal să construiască pe viitor. Atât de sudat a fost blocul format din White, Gabriel și White, încât aproape că a trecut neobservată absența lui Tierney pe postul de fundaș stânga, unde tânărul Nuno Tavares a jucat aproape la perfecție în ultimele trei meciuri.

Noile transferuri se adaptează rapid

Când Arsenal a investit masiv astă-vară, a fost acceptat faptul că noii jucători vor avea nevoie de ceva timp pentru a se adapta la noul club și la cerințele lui Arteta. Toți cei șase fotbaliști transferați erau de cel mult 23 de ani, iar strategia comunicată de club se referea la un proiect pe termen lung.

În aceste condiții a fost un mare boost pentru Arsenal că toți acești șase jucători s-au adaptat atât de repede. White crește de la meci la meci și a fost excepțional în ultimele etape. Tomiyasu pare să aibă toate caracteristicile pentru jocul fizic din Premier League. Ramsdale abia dacă a comis vreo eroare. Tavares a depășit așteptările. Sambi Lokonga pare concentrat și sigur la centrul terenului, chiar și fără Thomas Partey lângă el.

În mod curios, jucătorul care a părut cel mai puțin confortabil a fost Martin Odegaard, care petrecuse la Londra și a doua jumătate a sezonului anterior, dar chiar și el a produs momente importante, jucând excelent în victoria cu Tottenham și marcând un spectaculos gol al victoriei cu Burnley.

Vor fi și momente de cădere ale acestor jucători, așa cum se întâmplă întotdeauna în cazul echipelor tinere, dar în acest moment nu poate fi contrazis faptul că aceste noi fețe sunt într-un punct mai bun decât era de așteptat la începutul sezonului. Campania de transferuri din vară, privită cu scepticism de unii, pare o reușită.

Liderul Aubameyang

Deasupra tuturor este Aubameyang, căpitanul și atacantul echipei. La 32 de ani este unul din puținii veterani rămași la echipă, iar anul acesta și-a asumat rolul de lider mai energic ca oricând.

Șapte goluri marcate în 11 meciuri reprezintă o zestre impresionantă, dar cu adevărat important este rolul lui Aubameyang în întregul joc. Face pressing cu o intensitate care nu a mai fost văzută la el în tricoul lui Arsenal, iar combinațiile (mai ales cu Smith Rowe) au fost adeseori devastatoare.

„Nu l-am mai văzut pe Auba să transmită atâta energie”, a recunoscut și Arteta luna trecută în legătură cu capacitatea de travaliu și apetența defensivă a căpitanului său.

Pressingul lui Aubameyang dă tonul pentru toată echipa. Smith Rowe și Bukayo Saka au beneficiat amândoi de jocul mai puțin egoist al căpitanului, iar același lucru se poate spune și despre Alexandre Lacazette în câteva meciuri. Dintr-un marcator pur-sânge, Aubameyang a devenit un atacant complet. Rolul său în centrul atacului, mai mult decât venind din stânga, i-a permis și lui Smith Rowe să crească pe postul de interior în care este atât de periculos. Smith Rowe a marcat deja cinci goluri și a oferit două pase decisive, iar aceste cifre nu ar fi fost posibile fără travaliul lui Aubameyang în fața sa.