The Telegraph: Cum și-a permis Arsenal transferurile din această vară?

În vara anului 2007, Arsene Wenger spunea despre Arsenal că este „clubul care creează superstaruri, în loc să le cumpere”. Erau alte vremuri pentru Arsenal, într-o altă lume a fotbalului, dar 14 ani mai târziu acest club a decis să revină la politica de a investi în starurile viitorului decât să se bazeze pe jucătorii momentului.

Sosirile lui Martin Odegaard de la Real Madrid, Aaron Ramsdale de la Sheffield United și Takehiro Tomiyasu de la Bologna au dus achizițiile din această vară la 140 de milioane de lire sterline, iar toți cei șase jucători cumpărați au cel mult 23 de ani. Speranța este că Ben White, Albert Sambi Lakonga, Nuno Tavares, Odegaard, Ramsdale și Tomiyasu vor forma, alături de Kieran Tierney, Bukayo Saka și Emile Smith Rowe, nucleul unei echipe care va evolua pentru a da randament maxim în trei sau patru ani.

„Este un indicator clar al direcției în care mergem”, a spus Mikel Arteta. „Vârsta de 21-23 de ani a tuturor jucătorilor cumpărați este un indicator al acestui proiect”.

Volumul banilor investiți arată încrederea lui Arteta în noii veniți, mai cu seamă în cazul lui Ben White și Odegaard de la care se așteaptă să aducă un plus imediat în unsprezecele de start, dar totodată și încrederea conducerii în Arteta însuși. Pentru Arsenal, banii investiți în această vară nu sunt puțini. Ultimul raport financiar indica pierderi de aproape 50 de milioane de lire, în ultimul an s-au făcut numeroase disponibilizări în cadrul clubului, iar clasarea pe locul 8 în campionat înseamnă că în acest sezon nu vor veni bani din cupele europene. Și atunci de unde banii pentru transferurile din această vară?

În mare parte, este vorba de un aport substanțial din partea patronatului, Kroenke Sports & Entertainment. Josh Kroenke, fiul proprietarului Stan, anunțase răspicat după toată tevatura produsă de discuțiile despre Superligă că vor veni bani, același mesaj care fusese transmis staff-ului încă din primăvară.

Apoi, Arsenal a făcut un împrumut bancar spre finalul sezonului trecut pentru a restitui cele 120 de milioane de lire luate pentru o scurtă perioadă de la Banca Angliei pentru a gestiona impactul imediat al pandemiei. Conform surselor, se pare că o parte din acest împrumut a dus spre transferuri mai mulți bani decât ar fi fost posibil în mod normal.

Revenirea fanilor pe stadioane, implicit a încasărilor din bilete, a contribuit și ea la investiția în jucători. Au contat și cele 22 de milioane încasate pe Joe Willock după transferul la Newcastle, dar și economia făcută cu salariile lui Mesut Ozil, Shkodran Mustafi, David Luiz și Sokratis. Doar Ozil avea un salariu de 18 milioane de lire pe an, iar despărțirea de el nu a fost regretată nici de Arteta, dar nici de contabilii clubului.

În legătură cu transferurile din această vară, Arteta a spus că sunt menite să aducă mai multă „stabilitate” clubului. Citind printre rânduri și cunoscând situația financiară a clubului, întrebarea care se naște este dacă această campanie nu este echivalentul unui „engros”, o strategie de a face acum o investiție masivă în speranța că noile achiziții se vor dezvolta în grup, urmată apoi de mai puțină activitate pe piața transferurilor.

Timpul va spune dacă Arsenal va face în următoarele ferestre și alte achiziții de seamă, dar pentru moment certitudinea este că se are în vedere o strategie pe trei sau patru ani și nu pe termen scurt. Vara trecută s-a încercat ceva pe termen scurt cu Willian și se știe care au fost rezultatele. În ultimii ani, doar Manchester United și Manchester City au cheltuit mai mult decât Arsenal pe transferuri, deci nu este de mirare că Arteta și directorul tehnic Edu încearcă o nouă abordare.

Chelsea, pe de altă parte, este în cu totul altă situație. A avut banii pentru a-și asigura serviciile unui atacant world class precum Romelu Lukaku, dar acolo succesele atât la nivel de seniori cât și de juniori fac ca fluxul banilor să fie altul. De exemplu Marc Guehi a fost vândut la Palace pentru 20 de milioane de lire, în timp ce Arsenal nu a fost în stare să găsească o ofertă de un asemenea calibru pentru Eddie Nketiah.

Pe de altă parte, dincolo de interesul „tradițional” al lui Arsenal pentru tineri jucători, există acum și un element de „necesitate”. Fără competiții europene, clubul nu poate să se bată cu Chelsea, City, ManUnited sau Liverpool pe aceiași jucători, ci trebuie să își ajusteze strategia, să țintească ceva mai jos și să facă tot posibilul să maximizeze potențialul noii generații.

Este clar că acești tineri au nevoie de timp și de răbdare. Cât timp și câtă răbdare? Acestea sunt întrebări fără un răspuns clar și care vor face ca incertitudinea să mai planeze o vreme deasupra stadionului Emirates.