Borussia Dortmund 1-1 PSG Iz de finală, fotbal de poveste, două câștigătoare
Crăciunul a venit mai devreme pentru Luis Enrique, deși cadoul cel mai frumos împachetat a venit de la Milan, nu de la propria echipă. PSG și-a făcut doar jumătate de treabă la Dortmund unde a obținut doar un egal deși numai victoria îi garanta accesul în primăvara Champions League, la pachet cu câștigarea grupei, însă rezultatul din celălalt meci a fost favorabil campioanei Franței, pentru care s-a împlinit scenariul cel mai puțin probabil înainte de ultima etapă, acela de a merge mai departe de pe locul doi.
A fost un cadou și pentru cei care au văzut meciul fiindcă a fost o frumusețe de fotbal, o frenezie ofensivă între două echipe dispuse să atace dar care nu prea știu să se apere. De "vină" a fost și faptul că ambele aveau ceva pus în joc, nemții câștigarea grupei pentru care aveau nevoie de un egal, francezii câștigarea meciului pentru a fi siguri că merg mai departe, totuși în ultimele secvențe ale prelungirilor s-a activat rațiunea oaspeților, la ordinul expres de temporizare transmis de Enrique, în condițiile în care ambele echipe erau câștigătoare prin prisma rezultatului din meciul Newcastle - AC Milan. Un gol al nemților ar fi lăsat-o pe PSG în afara Ligii, un gol al francezilor ar fi costat-o pe Dortmund șefia grupei, așa că securea războiului a fost îngropată, chiar dacă mirosul de sânge încă era proaspăt.
De mare ajutor pentru Luis Enrique a fost posibilitatea de a-l titulariza după mai bine de o lună pe Warren Zaïre-Emery, puștiul care la 17 ani dictează mult din jocul combinativ al echipei de lângă La tour Eiffel. Poate că PSG nu arată încă ceea ce se așteaptă de la această echipă, însă nu poți să nu observi identitatea acestui nou proiect care are la mijlocul terenului o incredibil de creativă linie în care Zaïre-Emery joacă alături de Vitinha și Kang-in Lee. De altfel nici nu e normal să ceri luna de pe cer unui antrenor abia venit de câteva luni împreună cu o sumedenie de noi jucători după ce alții au eșuat având loturi de multe sute de milioane cu nume precum Messi și Neymar, dar semnele evoluției există, după cum avea să observe însuși tehnicianul la finalul meciului: "De 12 ani antrenez la cel mai înalt nivel și toate echipele mele au evoluat o dată cu trecerea timpului. Cred că în februarie vom fi undeva".
Din punct de vedere competițional acel "undeva" este tot în Champions League, unde PSG a avut nevoie de ajutor extern ca să rămână, pentru că singură nu a putut obține victoria ce îi asigura garanții. La asta a contribuit și norocul, care a jucat și în favoarea, și împotriva francezilor, după cum și nemții pot spune același lucru. Este singura explicație a faptului că la pauză s-a ajuns cu 0-0 după ocazii monumentale la ambele porți, mai clare totuși la cea a gazdelor unde Kylian Mbappe și-a văzut respinsă de către Nicklas Sule, cu o intervenție ce sfidează logica, o minge trimisă aparent sigur spre poarta goală după ce goalkeeperul fusese depășit. La scurt timp Bradley Barcola a lovit bara sub privirile disperate ale spectatorului Kobel, iar la poarta cealaltă Donnaruma a blocat un șut puternic dar nu tocmai bine direcționat al lui Marco Reus, doar una din ocaziile lui Dortmund, o risipitoare de ocazii prin excelență.
Pentru ca suspansul să fie maxim în această grupă demențială, deschiderea scorului a aparținut nemților. A făcut-o Adeyemi după o incursiune a lui Fullkrug, aducând-o pe PSG în situația de a fi, pentru o perioadă din meci, în afara primăverii Champions. Nu pentru mult timp, pentru că în celălat meci Milan a egalat-o pe Newcastle, iar aici Zaïre-Emery a semnat egalarea după o acțiune creată în stânga de Mbappe. PSG era din nou în grafic, dar fără siguranța de a avea soarta îi propriile mâini. A preluat-o pentru câteva clipe când Mbappe a marcat (venind acum din dreapta) cu un șut la colțul lung pe contraatac, dar golul nu a trecut testul VAR pentru o infimă poziție de offside.
PSG nu a mai marcat, în schimb dincolo Milan a obținut victoria care a făcut această remiză suficientă. Dortmund și PSG merg astfel braț la braț în optimile Champions League, o situație aparte de a avea două câștigătoare într-un meci cu atmosferă și tensiune de finală, dar cu un fotbal de poveste.
