Următorul material este traducerea integrală a articolului „The BookKeeper: Exploring the dizzying world of Barcelona’s finances, levers and debts”, scris de Chris Weatherspoon pentru The Athletic, unul dintre cele mai bune materiale publicate vreodată de acest prestigios organism.
Chris Weatherspoon este primul jurnalist al publicației The Athletic dedicat exclusiv finanțelor din fotbal. Chris este expert contabil autorizat și își folosește competențele profesionale, sub numele The BookKeeper, pentru a analiza mecanismele financiare din spatele jocului.
Vremurile grele pentru Barcelona, atât cât au fost ele, par să se apropie de final.
Sezonul trecut, echipa a cucerit un nou titlu de campioană în La Liga, al doilea în trei campanii, după trei ani fără trofee la începutul deceniului. De asemenea, a ajuns în semifinalele Ligii Campionilor pentru prima dată în șase sezoane. Deși deplasarea de duminica trecută pe terenul celor de la Real Madrid s-a încheiat cu o înfrângere, Barca câștigase patru „Clasico”-uri consecutive în toate competițiile. Sunt din nou o forță.
Așa cum se întâmplă adesea în fotbal, dificultățile Barcelonei de pe teren au mers mână în mână cu problemele din afara lui. Povestea din spatele cortinei, în ultimii ani, a fost amețitoare: una a costurilor și datoriilor în creștere, a trucurilor și manevrelor fără precedent în altă parte. A dat naștere chiar și unui nou termen în lexicul fotbalistic: palancas („pârghii”).
Aceste „pârghii” reprezintă o parte esențială a situației financiare a Barcelonei, chiar dacă unele dintre ele au fost „activate” cu ani în urmă. Ele au avut un impact de durată asupra finanțelor de pe Camp Nou, la fel ca și lucrările de renovare care continuă să împiedice echipa să joace meciuri pe celebrul său stadion.
A ține pasul cu finanțele Barcelonei în ultimii ani a fost aproape imposibil — echivalentul contabil al încercării de a învinge Hidra: rezolvi o tranzacție complicată și alte două apar imediat în locul ei. Giganții catalani au anunțat însă o „redresare economică și o eficiență operațională în toate domeniile” odată cu prezentarea bilanțului pe 2024-2025, în octombrie.
Ca întotdeauna, dincolo de declarațiile triumfaliste, realitatea este mai nuanțată. Poziția Barcelonei pare mai solidă decât în urmă cu doar câțiva ani și există un motiv pentru care cuvântul „redresare” este potrivit și un motiv pentru care acele pârghii au fost acționate.
Unde au lăsat aceste acțiuni clubul catalan este o întrebare complexă. Pentru a răspunde, trebuie să ne întoarcem la momentul care a adus finanțele unuia dintre cele mai bogate cluburi de fotbal din lume la un nivel atât de scăzut.
Pe 4 august 2017, Neymar, în vârstă de 25 de ani, zâmbea în fața camerelor pe marginea terenului de pe Parc des Princes, ținând în mână tricoul celor de la Paris Saint-Germain. După patru sezoane petrecute la Barcelona, atacantul brazilian semnase pentru o nouă aventură în capitala Franței. În schimbul plecării sale, Barca a încasat 222 de milioane de euro (195 de milioane de lire sterline / 259 de milioane de dolari la cursul actual), cea mai mare sumă plătită vreodată pentru un fotbalist.
Transferul lui Neymar părea să sublinieze încă o dată soliditatea financiară a fostului său club. La plecarea sa din Catalonia, lăsa în urmă o echipă care înregistrase șase ani consecutivi de profit, cu un raport salarii/venituri sub 60% și cu venituri în creștere constantă: o majorare de 164 de milioane de euro, adică 34%, în trei sezoane.
Cu venituri de 648 de milioane de euro, Barca avea al treilea cel mai mare buget din fotbalul mondial, la mai puțin de 30 de milioane de Real Madrid și Manchester United. Niciun alt club nu depășea pragul de 600 de milioane. Iar acum, pe lângă toate acestea, aveau și cea mai mare sumă de transfer din istorie.
Totuși, ceea ce a urmat vânzării lui Neymar nu a fost o perioadă de prosperitate, ci dimpotrivă.
Barcelona a încheiat din nou cu profit sezonul 2017-2018, dar mărimea acestuia, raportată la suma-record obținută, a fost modestă. Clubul a raportat un excedent brut de 20,1 milioane de euro, dar doar după ce a încasat peste 200 de milioane din vânzarea de jucători. Performanța operațională s-a prăbușit: de la un profit de 10,5 milioane în 2016-2017, la o pierdere de 176,8 milioane.
Barcelona nu avea să mai obțină un profit operațional până în sezonul trecut.
Acea scădere a fost determinată de un singur factor major: cheltuielile cu jucătorii.
În cele șapte sezoane anterioare verii lui 2017, cheltuielile combinate ale Barcelonei pentru salariile din fotbal și amortizarea transferurilor (costul anual rezultat din împărțirea sumei de transfer pe durata contractului jucătorului) au fost constant sub 60%, depășind această limită o singură dată (60,3% în 2014-2015). În 2017-2018, procentul a fost de 81,3%.
Înainte de a lua în calcul celelalte costuri de funcționare ale unui club de talia Barcelonei, 81 de cenți din fiecare euro erau consumați de salariile și taxele legate de jucători. Iar celelalte costuri erau (și au rămas) uriașe. Clubul a devenit foarte repede nesustenabil structural.
Departe de a folosi banii din transferul lui Neymar pentru investiții pe termen lung, i-au cheltuit imediat. Și chiar mai mult.
În anul plecării sale, Barcelona a plătit o sumă enormă de 347,4 milioane de euro pentru înregistrarea de jucători noi, în principal pentru transferuri. Philippe Coutinho și Ousmane Dembélé au sosit pentru peste 100 de milioane fiecare. În iulie 2019, același lucru s-a întâmplat cu Antoine Griezmann. Până la finalul sezonului 2019-2020, Barca cheltuise 960,3 milioane de euro pe transferuri (399 de milioane net) în doar trei sezoane. Între 2017 și 2019, cheltuielile lor totale pentru salarii și amortizare au crescut de la 367,4 milioane la 593,9 milioane. O creștere cu 226,6 milioane (62%).
Prelungirea contractului lui Lionel Messi
Transferurile scumpe au adus, în mod natural, și salarii mari, dar la acestea s-a adăugat și un alt eveniment major din acea perioadă: prelungirea contractului lui Lionel Messi.
Pe 25 noiembrie 2017, la câteva luni după vânzarea lui Neymar și între sosirile lui Dembélé și Coutinho, Messi a semnat un nou contract care îl lega de club până în vara lui 2021.
Anunțul oficial al Barcelonei a pus accentul pe noua clauză de reziliere de 700 de milioane de euro, dar nu a dezvăluit cât urma să coste efectiv serviciile lui Messi în următorii 43 de luni. Acest lucru avea să devină clar abia peste mai bine de trei ani, când ziarul spaniol El Mundo a obținut și a publicat detaliile contractului.
Cifrele erau uluitoare, mai ales raportat la situația financiară critică în care se afla clubul în acel moment. Contractul semnat la finalul lui 2017, cu aplicare retroactivă de la începutul acelui sezon, îi garanta lui Messi plăți salariale brute potențiale de 555,2 milioane de euro pe următorii patru ani.
Plățile salariale incluse în contractele argentinianului privind activitatea sportivă și drepturile de imagine însumau 288,6 milioane de euro, un bonus de reînnoire a contractului i-a adus 115,2 milioane de euro, iar un bonus de loialitate, acordat pentru rămânerea sa la club după februarie 2020, i-ar fi oferit alte 77,9 milioane de euro. Alte componente ale contractului erau legate de performanțe, astfel că nu toate au fost atinse, dar estimările arată că suma totală plătită efectiv lui Messi pe durata acelui contract s-a ridicat la aproximativ 515 milioane de euro.
Este o cifră enormă în sine, dar cu atât mai impresionantă în context. Între sezoanele 2017-2018 și 2020-2021, doar două cluburi, altele decât Barcelona, au cheltuit mai mult de atât pe întreaga lor masă salarială în patru ani. În afara celor de la Real Madrid și vecinilor de la Atletico, înainte de impozite, se estimează că Messi a câștigat mai mult decât totalul salariilor plătite întregului personal de la orice alt club spaniol. Masa salarială a Sevillei, a patra echipă spaniolă ca nivel al cheltuielilor în acea perioadă, a fost de 479,3 milioane de euro, cu 36 de milioane mai puțin decât salariul brut estimat al lui Messi.
Messi nu a primit efectiv toate sumele care i se cuveneau decât după ce a părăsit clubul, la finalul acelui contract, fiind unul dintre numeroșii jucători care au acceptat amânarea unor plăți considerabile pentru a atenua problemele financiare ale Barcelonei.
Pandemia Covid-19
Aceste amânări au apărut pe fondul celuilalt factor major care a lovit grav finanțele clubului: pandemia de Covid-19.
Puține afaceri din lume au rămas neafectate, dar în fotbal, cele mai bogate cluburi au resimțit cel mai rapid presiunea. Cu porțile stadioanelor închise, dar cu salarii uriașe de plătit, echipele s-au confruntat cu un dezechilibru uriaș.
În cazul Barcelonei, veniturile din zilele de meci au scăzut de la 174,9 milioane de euro în sezonul 2018-2019 la 23,7 milioane două sezoane mai târziu. Amânările de salarii acceptate de Messi și colegii săi au redus pentru moment masa salarială totală de la 541,9 milioane de euro la puțin sub 490 de milioane în fiecare dintre cele două sezoane cel mai puternic afectate de Covid-19, dar o scădere de 262 de milioane de euro a veniturilor totale a anulat aceste economii. Un raport de audit realizat de Deloitte în 2021 a constatat că 389 de milioane de euro din salariile jucătorilor fuseseră amânate, ceea ce subliniază cât de dificil le-a fost catalanilor să-și plătească datoriile în timpul pandemiei. Și, desigur, o amânare nu înseamnă că acele datorii nu trebuiau plătite mai târziu.
Acea explozie financiară, combinată cu cererea de transfer depusă de Messi în august 2020, a dus la depunerea mandatului președintelui Josep Maria Bartomeu, în octombrie același an, înainte ca acesta să fie forțat să plece prin moțiune de cenzură. În locul lui a revenit Joan Laporta, care mai condusese Barcelona între 2003 și 2010.
Citește și
Lionel Messi a acordat un interviu site-ului goal.com în care vorbește despre motivele care au dus la decizia sa de a se despărți și, ulterior, de a rămâne la FC Barcelona.
Laporta a revenit cu un plan de redresare a finanțelor clubului și a fost dornic să atribuie cât mai mult din vina pentru situația existentă fostei conduceri.
În sezonul 2020-2021, Barcelona a raportat o pierdere brută de 555,4 milioane de euro, de departe cel mai prost rezultat financiar din istoria oricărui club de fotbal.
Deși Laporta a pus pierderea uriașă pe seama „deficiențelor grave în modul în care fosta conducere a administrat clubul” și a numit acel exercițiu financiar „cel mai dezastruos din istoria Barcelonei”, pierderea respectivă a fost, parțial, o decizie strategică a noii administrații. Barca a ajustat în jos valoarea contabilă a jucătorilor cu 160,6 milioane de euro și a înregistrat încă 84,1 milioane pentru provizioane fiscale și litigii. Aceste costuri au fost aprobate de auditori, dar au permis totodată conducerii Laporta să pornească din 2021-2022 cu o „foaie de parcurs” mai curată.
Clubul a înregistrat într-adevăr profit în sezonul 2021-2022, primul complet din al doilea mandat al lui Laporta, dar cu o precizare importantă.
Bine ați venit în era… palancas
Într-o declarație prezentată unui tribunal al Curții de Arbitraj Sportiv (CAS) la sfârșitul anului 2024, Barcelona a afirmat că actualul consiliu director, odată numit după alegerea lui Laporta, „a recunoscut că valorificarea unor active non-sportive era cea mai eficientă (și practic singura) modalitate de a restabili capitalul propriu al clubului”. Totodată, clubul a susținut că scopul acestor acțiuni a fost „evitarea unui impact direct asupra membrilor clubului, menținând în același timp competitivitatea sportivă”.
Barca a încercat să atenueze nu doar problemele financiare generale, ci și presiunea exercitată de La Liga, a cărei regulă privind limita costului de lot (SCL — squad cost limit) le crea mari dificultăți. Regulamentul este conceput pentru a împiedica echipele să cheltuiască mai mult decât își pot permite și calculează limita prin scăderea cheltuielilor non-sportive din veniturile preconizate, restul reprezentând suma maximă alocată pentru salarii și transferuri într-un sezon. Esențial este faptul că regula SCL are caracter prospectiv: ea limitează înregistrarea de jucători pentru a preveni acumularea de datorii.
Până în iarna lui 2022, situația financiară a Barcelonei era atât de precară încât valoarea SCL era negativă (minus 144,4 milioane de euro). Evident, o astfel de cifră era imposibil de respectat, ceea ce, practic, însemna că nu puteau înregistra jucători noi și trebuiau să găsească venituri considerabile sau să reducă masiv costurile pentru a redresa balanța.
Nedorind să mărească taxele de membru pentru fani după pandemie și nici să își asume un dezavantaj sportiv, conducătorii au decis să vândă active pe termen lung pentru un câștig financiar imediat.
Dacă aceasta pare o mișcare riscantă, merită subliniat că Barcelona, asemenea Realului, are mai puține opțiuni decât alte cluburi de elită atunci când vine vorba de ieșirea din crize financiare. Real Madrid, de pildă, a vândut în 2022 o parte din drepturile de exploatare ale noului stadion Santiago Bernabéu, cedând un pachet de 20 de ani în schimbul a 360 de milioane de euro.
Statutul de cluburi deținute de membri și incapacitatea relativă de a injecta capital din surse externe le obligă pe ambele echipe să se mențină pe o linie financiară echilibrată. Iar pentru mare parte din primul sfert al secolului XXI, Barcelona a reușit asta. Între 2003 și 2019, clubul a înregistrat pierderi doar în două sezoane, acumulând profituri nete, înainte de taxe, de 228,8 milioane de euro.
Când tendința s-a inversat brusc, iar pandemia a accentuat presiunea, opțiunile de redresare au fost mult mai limitate decât, de exemplu, la PSG, unde finanțarea din partea proprietarilor între 2019 și 2024 a totalizat 671,4 milioane de euro. Sau la Manchester City și Chelsea, unde finanțarea masivă din partea acționarilor (și certitudinea că alte sume puteau fi injectate la nevoie) le-a permis celor două cluburi engleze să cheltuiască împreună 468 de milioane de euro pe transferuri în sezonul 2020-2021, în timp ce restul lumii fotbalistice încerca să supraviețuiască meciurilor disputate pe stadioane goale. Coincidență sau nu, City și Chelsea au jucat finala Ligii Campionilor în acel sezon.
Barcelona ar fi putut reduce drastic cheltuielile cu jucătorii, dar într-o epocă în care trebuie să concureze pe scena europeană cu cluburi susținute de miliardari și de resursele unor state, este de înțeles decizia de a alege calea scurtă a câștigurilor imediate, chiar dacă aceasta a fost preferată în detrimentul unei strategii pe termen lung.
Drepturile TV
Primul dintre aceste câștiguri a venit în iunie 2022, când Barcelona a anunțat vânzarea a 10% din drepturile de distribuție ale banilor proveniți din televiziunea La Liga pentru următorii 25 de ani. Cumpărătorul a fost Sixth Street, un grup american de investiții care a plătit 267,1 milioane de euro, revenind câteva săptămâni mai târziu pentru a cheltui încă 400,4 milioane de euro pe un suplimentar de 15% din aceleași drepturi.
În total, Barca a renunțat la 25% din veniturile interne din drepturile TV pentru următorul sfert de secol, în schimbul unui câștig imediat de 667,5 milioane de euro. Prima tranzacție cu Sixth Street a fost inclusă în exercițiul financiar 2021-2022, iar cea de-a doua în 2022-2023.
Această infuzie de numerar a ajutat la compensarea unui deficit operațional de aproape 200 de milioane de euro în sezonul următor. O clauză de răscumpărare, al cărei cost nu este cunoscut, permite Barcelonei să redobândească aceste drepturi înainte de expirarea perioadei de 25 de ani. Între timp însă, vânzarea a însemnat renunțarea la o parte semnificativă din veniturile anuale ale clubului.
Impactul se vede clar analizând veniturile din drepturile TV. Acestea au crescut cu 3% sezonul trecut, un efect secundar al parcursului până în semifinalele Ligii Campionilor. Totuși, sumele încasate din drepturile TV în sezonul 2024-2025 abia au revenit la nivelul din 2021-2022 — ultimul an în care Barca a beneficiat de întreaga sa cotă din veniturile La Liga.
De la începerea parteneriatului cu Sixth Street, Barcelona a cedat deja aproximativ 120 de milioane de euro din veniturile TV, adică 18% din suma primită inițial prin activarea „pârghiilor”. Chiar dacă valoarea drepturilor TV din La Liga ar rămâne constantă până la expirarea acordului, în 2047, banii cedați de Barca ar însuma 1 miliard de euro, cu 50% mai mult decât suma încasată la vânzarea din 2022. Practic, acordul echivalează cu un împrumut pe 25 de ani, cu o dobândă de 3,5%, iar asta doar în ipoteza (probabil nerealistă) că drepturile nu își cresc valoarea.
Citește și
Cotidianul SPORT prezintă culisele discuțiilor dintre Laporta și Tebas despre contractul cu CVC și cum s-a ajuns de aici la neprelungirea contractului lui Leo Messi, care era o simplă formalitate.
În concordanță cu refuzul de a sacrifica competitivitatea sportivă, Barcelona a cheltuit 162,9 milioane de euro în sezonul 2022-2023, cea mai mare sumă din fotbalul spaniol, în principal pentru transferurile lui Raphinha, Jules Koundé și Robert Lewandowski. Totuși, La Liga nu a acceptat ca întreaga sumă primită de la Sixth Street să fie contabilizată imediat, ceea ce a lăsat clubul într-o situație paradoxală: cheltuise masiv pe jucători pe care nu îi putea înregistra.
Barça Studios
Astfel, pe lângă a doua vânzare a drepturilor TV, acel sezon a adus încă două „pârghii”, ambele legate de Barça Studios. Aceasta era o entitate creată în mandatul lui Bartomeu pentru producția de conținut audiovizual și, până în 2022, devenise una dintre principalele ținte ale lui Laporta pentru a obține rapid lichidități.
Pe 29 iulie, Barcelona a vândut un pachet de 24,5% din Bridgeburg Invest, S.L. (o companie creată special pentru a facilita vânzarea parțială a Barca Studios) către Socios, o platformă bazată pe tehnologia blockchain. Tranzacția a adus 100 de milioane de euro, aceeași sumă fiind obținută 13 zile mai târziu de la Orpheus Media, o companie de producție în schimbul altor 24,5%.
Barca a înregistrat un câștig net de 192,9 milioane de euro din aceste două tranzacții, dar nu s-a oprit acolo. Deținând în continuare 51% din Bridgeburg, clubul a reclasificat entitatea drept asociată, nu subsidiară, ceea ce însemna că pierduse controlul direct asupra ei. În consecință, putea recunoaște deținerea ca profit contabil pe anul respectiv, fără a mai include rezultatele Bridgeburg în bilanțul consolidat al clubului.
Pentru această a treia „pârghie” nu s-a făcut (și nici nu urma să se facă) nicio plată efectivă, dar, după ce Barca vânduse 49% pentru 200 de milioane, a putut evalua restul de 51% la 208,2 milioane de euro.
Împreună cu cele două vânzări de acțiuni și cu cesionarea a 15% din drepturile TV, aceste diverse „pârghii” au generat un profit contabil de 801,5 milioane de euro doar în 2022-2023. În consecință, La Liga le-a majorat plafonul de cost al lotului (SCL) cu aceeași sumă. Era necesar: masa salarială a clubului a sărit la 625,7 milioane de euro, un record absolut și al treilea cel mai mare din istoria fotbalului european, creștere determinată în mare parte de plata cu retroactivă salariilor amânate în anii anteriori.
Poziția La Liga s-a schimbat din nou când s-a aflat că Barcelona primise efectiv doar 10 milioane de euro de la fiecare dintre Socios și Orpheus Media pentru acțiunile Bridgeburg. Cele două companii și-au vândut ulterior părți din participație către Libero Football Finance, o companie germană, și NIPA Capital, din Țările de Jos. Barcelona a intentat ulterior un proces împotriva Libero în instanțele germane pentru recuperarea plăților aferente acțiunilor respective.
Acele acorduri pentru Barca Studios au adus un plus de 401 milioane de euro la rezultatul financiar, dar o mare parte din aceste sume au fost ulterior anulate. În 2023-2024, clubul a înregistrat o depreciere de 135 de milioane de euro asupra sumelor datorate din cele două vânzări de câte 100 de milioane, recunoscând practic că acești bani nu vor mai fi încasați.
Controversa legată de Barca Studios a fost atât de mare încât Grant Thornton, fostul auditor al clubului, a emis o opinie calificată asupra conturilor Barcelonei pentru 2023-2024. Ce înseamnă asta? În termeni simpli, auditorii au refuzat să fie de acord cu evaluarea pe care Barca a făcut-o pentru participația sa în Barca Studios, prin intermediul Bridgeburg. Menționând neîncasarea banilor din vânzările de acțiuni, Grant Thornton a considerat că valoarea deținerii (rebotezată de club „Barça Vision”) era supraevaluată și necesita o ajustare negativă; Barcelona a refuzat, iar firma a semnalat că valoarea din registrele contabile era semnificativ inexactă. Barca nu a înregistrat acea depreciere în 2023-2024, dar a făcut-o ulterior, când a republicat cifrele anului respectiv în cele mai recente rapoarte financiare.
Între timp, Grant Thornton a fost înlocuit de noi auditori și, deși poate părea ciudat că Barcelona a acceptat o ajustare pe care o respinsese ferm cu un an înainte, trebuie reținut că regulile de control financiar ale La Liga privesc înainte, nu înapoi. Cu exercițiul 2023-2024 deja încheiat, impactul domestic al recunoașterii retroactive a unei pierderi de 86,1 milioane de euro (care a dus pierderea brută a anului la 204,5 milioane) a fost mai mic.
Víctor Font, care terminase pe locul al doilea în alegerile prezidențiale din 2021 și ar putea candida din nou, a invocat întârzierea în recunoașterea acestei pierderi ca dovadă a „lipsei de transparență” și a încercării conducerii de a ascunde pierderi față de membri.
Alte ajustări au urmat sezonul trecut. După anularea planului de listare la bursă a Barça Media (o nouă entitate destinată să coordoneze toate activitățile digitale și audiovizuale ale clubului, sub umbrela căreia se aflau Bridgeburg și Barça Vision), aceasta a fost fuzionată cu Barça Produccions, compania care deținea anterior participația Barcelonei în Bridgeburg.
Această fuziune a redus deținerea clubului în Barça Produccions de la 100% la 53,4%, iar conducerea comună a noii entități înseamnă că Barça Produccions nu mai poate fi inclusă în situațiile financiare consolidate ale grupului Barcelona. Evaluarea pierderii controlului, împreună cu o reevaluare generală a valorii Barça Produccions, a dus la înregistrarea unor ajustări negative de 65 de milioane de euro în conturile clubului pentru 2024-2025. Din totalul de 401,1 milioane recunoscut în 2022-2023 în legătură cu Barça Vision, 286,2 milioane au fost deja depreciate.
Locurile VIP pe Camp Nou
Acea lovitură puternică în contul de profit și pierdere al sezonului trecut a fost compensată de activarea unei noi „pârghii”.
Lucrările de renovare ale stadionului Camp Nou vor include, la finalizare, 9.600 de locuri VIP, care vor fi vândute la prețuri premium. În ianuarie acest an, clubul a încheiat vânzarea unor „licențe de scaun personal” (personal seat licence – PSL) pentru 475 dintre aceste locuri, fiecare valabilă până la 30 de ani.
Practic, clubul a vândut drepturile asupra acelor locuri pentru următoarele trei decenii unor cumpărători care pot alege fie să le folosească, fie să revândă drepturile respective altor persoane. Barcelona a renunțat la dreptul de utilizare în schimbul unui venit garantat. Până acum, cele 475 de licențe au generat 100 de milioane de euro pentru club.
Din acești 100 de milioane, Barca a putut înregistra 71,6 milioane ca venit pentru sezonul 2024-2025, restul de 28,4 milioane urmând să fie contabilizate în exercițiile viitoare (fără ca raportul financiar să detalieze criteriile acestei împărțiri).
Pentru a înțelege de ce lupta Barcelonei cu limita de cost impusă de La Liga continuă, este suficient să ne imaginăm care ar fi fost rezultatul brut înainte de taxe dacă veniturile din PSL nu ar fi fost incluse: o pierdere de 80 de milioane de euro. Este, de asemenea, motivul pentru care redeschiderea Camp Nou este atât de importantă. Dacă vor mai fi aplicate măsuri similare, rămâne de văzut.
În iunie 2022, Laporta a obținut aprobarea membrilor pentru a vinde până la 49,9% din Barça Licensing & Merchandising (BLM), subsidiara comercială a clubului. Vânzarea nu a avut încă loc, iar trezorierul clubului, Ferran Olive, a declarat luna trecută că BLM nu va fi cedată.
Motivul este ușor de înțeles: veniturile BLM au depășit pragul de 150 de milioane de euro sezonul trecut. Doar această filială comercială a generat mai mult decât veniturile totale ale oricărui alt club spaniol, cu excepția Real Madrid, Atletico, Sevilla și Real Sociedad.
Camp Nou
În prima săptămână din aprilie 2014, membrii clubului Barcelona, cunoscuți în Spania drept socios, au organizat un vot istoric.
Peste 27.000 dintre ei, reprezentând 72% din totalul participanților, au aprobat proiectul Nou Espai Barça, un plan amplu de modernizare și extindere a stadionului Camp Nou și a zonei din jurul său. Pe lângă stadionul de fotbal remodelat, urma să fie construit și un nou Palau Blaugrana, unde echipele de baschet, handbal, hochei și futsal ale clubului urmau să își desfășoare meciurile de acasă.
În total, aceste lucrări urmau să se desfășoare pe o perioadă de patru ani, între mai 2017 și martie 2021. Proiectul Espai Barça era estimat la 600 de milioane de euro, finanțate în trei moduri egale: 200 de milioane din vânzarea drepturilor de denumire ale noului Camp Nou, 200 de milioane din fluxul pozitiv de numerar al clubului și alți 200 de milioane printr-un împrumut bancar.
Aproape 12 ani mai târziu, proiectul este încă în derulare, iar costurile au explodat.
Bugetul inițial de 600 de milioane de euro a fost abandonat în 2021, odată cu revenirea lui Joan Laporta la președinție, într-un moment în care lucrările abia începuseră. Singura componentă finalizată era Estadi Johan Cruyff, un stadion cu 6.000 de locuri pentru echipa feminină, formația de a doua și echipa U19.
La sfârșitul acelui an, socios au fost chemați din nou la urne, aprobând planul de finanțare propus de Laporta cu o majoritate chiar mai mare decât în 2014.
Noul plafon de cheltuieli pentru proiect a fost stabilit la 1,5 miliarde de euro, de o dată și jumătate mai mare decât bugetul anterior. Lucrările la Camp Nou au fost evaluate acum la 900 de milioane (de peste două ori față de estimarea inițială de 420 de milioane), noul Palau Blaugrana la 420 de milioane (față de 90 de milioane anterior), iar fondurile pentru urbanism și amenajarea zonei au crescut de la 20 la 100 de milioane de euro.
Patru ani mai târziu, proiectul revizuit este și el în întârziere, iar costurile continuă să crească:
- 106 milioane cheltuite în 2022-23,
- încă 322 milioane un an mai târziu,
- alte 415 milioane sezonul trecut.
Până la 30 iunie 2025, Espai Barça a costat clubul 975 de milioane de euro în investiții. Iar cheltuielile sunt departe de a se fi încheiat.
Termenul final al lucrărilor este neclar. Camp Nou ar fi trebuit să fie finalizat în mare parte la începutul acestui sezon, însă Barcelona încă se luptă să-l redeschidă, chiar și cu o capacitate redusă. Primele două meciuri de acasă din La Liga au fost disputate pe micul Estadi Johan Cruyff, iar echipa a revenit apoi pe Estadi Olímpic Lluís Companys, arena provizorie care a găzduit Jocurile Olimpice din 1992.
Săptămâna trecută, clubul a anunțat o sesiune de antrenament cu public pe Camp Nou, cu maximum 23.000 de spectatori, ca parte a „procesului de redeschidere treptată a stadionului”.
Întârzierile au amplificat impactul financiar. Costurile proiectului Espai Barça se apropie de 1 miliard de euro, fără a include însă pierderile de venit cauzate de mutarea de pe Camp Nou. Asistența medie pe Lluís Companys este la jumătate față de cea de 83.498 pe Camp Nou din sezonul 2022-23, iar fiecare termen ratat întârzie revenirea la veniturile normale.
Clubul estimează că Espai Barça va genera, în cele din urmă, 250 de milioane de euro anual, o sumă vitală atât pentru operațiunile curente, cât și pentru plata datoriilor contractate pentru finanțarea proiectului. Impactul asupra bilanțului a fost atât de mare încât Laporta a convins socios să suspende temporar articolul 67 din statutul clubului, care limita nivelul maxim de îndatorare.
Împrumuturi masive
Așa cum „pârghiile” (palancas) au fost necesare pentru a acoperi pierderile operaționale uriașe, clubul a trebuit să găsească și alte modalități de a finanța Espai Barça, iar soluția a venit sub forma împrumuturilor masive.
În 2018, datoria Barcelonei era de doar 67,2 milioane de euro.
Un prim împrumut de 40 de milioane legat de Espai Barça a fost contractat în sezonul următor, dar odată cu el, nivelul total al împrumuturilor clubului a început să crească abrupt. În 2018-19, Barca a adăugat alte 160 de milioane de euro de datorii nelegate de Espai Barça.
Apoi a venit pandemia, care a lovit puternic un club deja încărcat financiar. Barcelona a accesat rapid 117,8 milioane de euro din facilități de credit pe termen scurt, iar în iunie 2021 a contractat un împrumut-punte de 80 de milioane de euro de la Goldman Sachs, pentru „acoperirea nevoilor de trezorerie pe o perioadă de 90 de zile”.
În același timp, socios au aprobat o refinanțare a datoriei cu Goldman Sachs de 525 de milioane, suma totală ajungând în cele din urmă la 595 de milioane.
Clubul plătește anual circa 30 de milioane pentru rambursarea împrumutului, iar în 2031-32 este prevăzută o plată unică de 265,7 milioane. Dobânda exactă nu este cunoscută, dar clubul anunțase un obiectiv de aproximativ 3%.
Adăugând 907,7 milioane de euro din datoriile legate de Espai Barça și alte împrumuturi mai mici, datoria totală brută ajunge la 1,45 miliarde de euro, cea mai mare din fotbalul mondial.
Această cifră va crește pe măsură ce lucrările continuă.
Determinarea exactă a nivelului datoriei nu este însă simplă.
În urmă cu un an, Barca anunța o datorie brută de 1,81 miliarde de euro; acum doi ani, 1,62 miliarde. Cum se explică faptul că, deși costurile Espai Barça cresc, noua cifră este mai mică (1,45 miliarde)? Răspunsul ține de o schimbare în tratamentul contabil.
Datoria pentru Espai Barça este deținută de un fond de securitizare creat în 2023 pentru a finanța lucrările. Pe scurt, acest fond strânge bani (în principal prin datorie) și îi transferă Barcelonei pentru construcție. Clubul va rambursa ulterior aceste sume prin veniturile suplimentare generate de noul Camp Nou.
Anterior, fondul era considerat sub controlul Barcelonei, deci activele și pasivele sale apăreau în bilanțul consolidat al clubului. Însă, cum fondul a împrumutat inițial peste 1 miliard de euro — mai mult decât suma efectiv folosită de Barca la acel moment — datoria totală raportată includea și sumele neutilizate.
Noii auditori au decis că Barcelona nu deține controlul asupra fondului, așa că activele și datoriile acestuia nu trebuie consolidate. În consecință, în prezent, sunt incluse doar datoriile efective ale Barcelonei față de fond, care sunt mai mici decât totalul împrumuturilor acestuia, de unde scăderea aparentă a datoriei.
În realitate însă, datoria clubului crește și se așteaptă ca, odată ce costurile Espai Barça vor fi complet transferate, întreaga sumă să reapară în bilanț.
Probleme cu UEFA și perspectiva eliminării pentru un sezon din cupele europene
Problemele nu s-au limitat la Spania.
În două sezoane consecutive, Barcelona a intrat și în conflict cu UEFA, din motive diferite.
În 2022-23, clubul a fost sancționat pentru clasificarea greșită a veniturilor, încercând să includă prima tranșă de 267 de milioane din vânzarea drepturilor TV în calculul de break-even. Barça a contestat amenda de 500.000 de euro, dar TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) a dat dreptate UEFA, numind sancțiunea „relativ blândă”.
Barcelona a evitat totuși o încălcare a regulii break-even în acel sezon, parțial datorită ajustărilor permise în urma efectelor pandemiei. Un an mai târziu însă, UEFA a fost chiar mai severă decât La Liga, considerând „pârghiile” incompatibile cu regulile noului Football Earnings Rule. Clubul a fost amendat cu 15 milioane de euro și a semnat un acord de înțelegere pe doi ani cu UEFA.
Dacă Barca depășește țintele financiare stabilite în oricare dintre cele două sezoane următoare, va fi amendată cu până la 22,5 milioane pe an; dacă depășirea este mai mare de 20 de milioane, va fi considerată în încălcare a acordului și exclusă din competițiile europene pentru un an.
În sezonul 2024-25, Barcelona a înregistrat o nouă pierdere, 8,4 milioane de euro (16,9 milioane după taxe), însă aceasta este mult mai mică decât în anii anteriori.
Rezultatul include veniturile unice de 71,6 milioane din vânzarea licențelor de scaune (PSL), însă redeschiderea Camp Nou ar trebui să genereze venituri recurente.
Cheltuielile cu fotbalul au rămas ridicate (471,4 milioane pentru salarii și amortizări), dar sunt cu peste 120 de milioane sub vârful din 2019. Combinate cu creșterea veniturilor, au permis clubului să înregistreze primul profit operațional din ultimii opt ani (72,1 milioane de euro).
Salariile reprezintă acum 52% din venituri, cel mai mic procent din ultimii 12 ani.
Creșterea veniturilor a fost impulsionată de un salt major al veniturilor comerciale. Deși epoca Bartomeu este asociată cu cheltuieli excesive, clubul a prosperat comercial sub conducerea sa: încasările din sponsorizări și marketing s-au dublat în cinci ani, în parte datorită deciziei de a aduce activitatea de retail „în casă”, prin crearea Barça Licensing & Merchandising (BLM) în sezonul 2018-19.
Creșterea a continuat. Barcelona a înregistrat veniturile provenite din PSL (Private Share Loan) ca venituri comerciale, dar chiar și dacă eliminăm această sumă pe baza faptului că este un câștig excepțional, veniturile lor comerciale probabil au depășit 500 de milioane de euro, conform estimărilor bazate pe definiția Deloitte.
Noi acorduri comerciale
Această creștere a fost impulsionată de contracte importante cu mărci internaționale. Un nou acord cu Nike aduce clubului 108 milioane de euro anual, sumă care va crește la 120 de milioane în 2028. Contractul cu Nike a inclus și un bonus de semnare de 158 de milioane de euro. Drepturile de denumire ale stadionului Camp Nou și sponsorizarea de pe partea frontală a tricourilor cu Spotify aduc 55 de milioane de euro pe an. Afacerea BLM (Barça Licensing & Merchandising) generează sume considerabile.
Citește și
Marca Midea va lua locul Ambilight pe mânecile echipamentului Barcelonei, devenit al doilea sponsor ca importanță financiară pe tricourile catalane
În alte privințe, vânzările de jucători au scăzut, chiar dacă situația financiară s-a îmbunătățit, o inversare față de perioada Bartomeu. Transferul uriaș al lui Neymar a declanșat o perioadă de cheltuieli dezastruoase pe piața transferurilor, chiar dacă vânzările de jucători reprezentau o sursă sănătoasă de venituri. Între 2017 și 2020, Barcelona a înregistrat profituri din transferuri de 376,9 milioane de euro, o cifră necesară având în vedere pierderile operaționale din aceeași perioadă, care s-au ridicat la 432,3 milioane de euro.
De atunci, veniturile din vânzări au fost mai reduse, în pofida plecărilor lui Dembélé, Franck Kessié și Nico González, care au generat un profit de 80,6 milioane de euro în sezonul 2023-24. Profitul total combinat al Barcelonei din vânzarea de jucători în ultimii cinci ani se ridică la doar 81,4 milioane de euro și probabil ar fi fost și mai mic dacă nu ar fi existat acea ajustare de 160 de milioane de euro privind valoarea jucătorilor, înregistrată în 2021-22. Acest nivel al profiturilor din transferuri este mediu la nivel intern, dar mult sub cele două cluburi din Madrid și mai multe rivale din restul Europei.
Cheltuielile pentru transferuri sub conducerea lui Laporta au scăzut, cel puțin de la vara din 2022, când au fost aduși Raphinha, Koundé și Lewandowski. În ultimele două sezoane, cheltuiala netă a Barcelonei a fost de doar 3,9 milioane de euro. În vara trecută, investiția netă a fost aproximativ la același nivel, deși Marcus Rashford a sosit sub formă de împrumut pe un sezon de la Manchester United, cu un salariu considerabil.
Reducerea cheltuielilor este o realitate, chiar dacă Barcelona continuă să ia decizii care contrazic ideea unei reveniri la echilibru financiar. Episodul de anul trecut în jurul transferului lui Dani Olmo este un exemplu clar.
Semnat, ca și trio-ul din 2022, înainte de a putea fi înregistrat oficial, transferul de 60 de milioane de euro de la RB Leipzig a fost aprobat ca drept de joc doar în prima jumătate a sezonului, grație unei accidentări de lungă durată a noului coechipier Andreas Christensen. Apoi, în ianuarie, pe măsură ce La Liga s-a opus recunoașterii veniturilor provenite din vânzarea locurilor VIP, Olmo și nou-venitul Pau Víctor au putut fi înregistrați doar după intervenția guvernului spaniol.
În ciuda reducerii cheltuielilor de transfer, datoria netă din transferuri a Barcelonei la sfârșitul lunii iunie (81,7 milioane de euro) este cea mai mare din La Liga, reflectând lipsa investițiilor majore în restul campionatului. Clubul mai are de plătit sume importante pentru Raphinha (42,3 milioane de euro), Olmo (33,7 milioane), Koundé (25,0 milioane), precum și pentru Vitor Roque (17,2 milioane), Ferran Torres (13,8 milioane) și Lewandowski (11,3 milioane). În acest sezon, sunt scadente plăți nete pentru transferuri de 100,2 milioane de euro (în timp ce o sumă netă de 18,5 milioane este datorată Barcelonei în anii viitori), ceea ce va pune și mai multă presiune pe lichiditățile clubului pe termen scurt.
Chiar și cu transferuri precum cel al lui Olmo, valoarea totală a lotului Barcelonei la finalul lunii iunie nu se afla între primele 15 din fotbalul mondial. Valoarea contabilă a jucătorilor este și mai mică, doar 188,9 milioane de euro, dar clubul subliniază în ultimele sale rapoarte financiare că această cifră nu reflectă deloc sumele care ar fi obținute dacă unii dintre jucători ar fi vânduți pe piața actuală a transferurilor.
Barcelona susține că „valoarea justă a lotului este cu peste 1 miliard de euro mai mare decât valoarea sa contabilă netă”, afirmație care, deși subiectivă, probabil nu este departe de realitate. În Lamine Yamal, Gavi, Fermín López, Alejandro Balde și Pau Cubarsí, clubul are mai mulți jucători formați la academia „La Masia”, cu valoare contabilă minimă, dar care ar aduce sume considerabile dacă ar fi vânduți. Doar valoarea de piață a lui Yamal este estimată de surse independente la peste 300 de milioane de euro.
Recunoașterea acestor valori de piață ar îmbunătăți poziția financiară a Barcelonei, dar probabil i-ar reduce capacitatea de a rămâne competitivă, iar reticența de a vinde vedetele a fost, de fapt, unul dintre motivele care au împins clubul pe calea „palancas” de la bun început.
Păstrarea jucătorilor aduși ieftin menține cheltuielile de transfer la un nivel scăzut, dar, în același timp, acești jucători știu ce valoare au și cer salarii pe măsură. Masa salarială pentru fotbal a Barcelonei este din nou în creștere, cu 26,3 milioane de euro (șapte la sută) în plus sezonul trecut. Doar o lună din noul contract al lui Yamal, care poate ajunge la 40 de milioane de euro anual, a fost inclusă în cifrele sezonului trecut, astfel că o nouă creștere în acest an nu ar fi deloc surprinzătoare.
Barcelona rămâne o enigmă
În multe alte afaceri, și la multe alte cluburi de fotbal, măsuri severe de reducere a costurilor și o îndepărtare de cheltuielile excesive ar fi fost ordinea firească a lucrurilor. Nu și în Catalonia, unde, sub conducerea lui Laporta, într-un rol prezidențial în care popularitatea este esențială pentru a rămâne în funcție, Barca a ales în schimb să găsească modalități tot mai ingenioase de a atrage bani. Laporta se confruntă cu alegeri în 2026, iar aprobarea deciziilor sale va deveni atunci clară. Cu excepția unui colaps sportiv până la acea dată, este de așteptat ca el să obțină un nou mandat.
Cheltuielile Barcelonei pentru transferuri au fost reduse în ultimii ani, dar salariile rămân ridicate pentru a păstra tinerii jucători de top. Masa salarială de 510 milioane de euro din sezonul 2024-25 a fost depășită doar de PSG și Manchester City în Europa, conform celor mai recente date, deși această sumă include costurile ridicate pentru sportivii altor secții ale clubului, precum și pentru numeroșii angajați din afara terenului.
Lucrurile sunt departe de a fi normale.
Sezonul trecut, chiar dacă indicatorii financiari de bază și-au revenit, situația Barcelonei a rămas suficient de ambiguă încât clubul să schimbe auditorii nu o dată, ci de două ori.
Barcelona a ales să nu-și reînnoiască colaborarea cu Grant Thornton, iar Crowe a semnat auditul pentru exercițiul financiar 2024-25. Între cele două, o a treia firmă de audit, nedezvăluită public, a fost implicată, aparent în perioada în care clubul încerca să înregistreze integral venitul de 100 de milioane de euro din PSL. Identitatea acestei firme nu a fost niciodată confirmată oficial, deși ziarul sportiv spaniol Diario AS a raportat în aprilie că ar fi fost vorba despre Abauding, o firmă din Barcelona. Abauding nu a răspuns încercărilor publicației The Athletic de a confirma implicarea sa în colaborarea cu clubul în sezonul trecut.
O astfel de incertitudine și instabilitate în privința auditorilor unei companii rareori reprezintă un semn bun. Nici numărul mare de reconfigurări ale datelor contabile din ultimele seturi de rapoarte ale Barcelonei nu este un indiciu pozitiv.
Reformularea cifrelor anterioare nu este un fenomen unic pentru acest club, însă frecvența cu care Barcelona a fost nevoită să facă acest lucru în ultimii ani arată imaginea unei organizații care, de mai mult timp, încearcă să găsească metode tot mai creative pentru a depăși problemele sale financiare.
Chiar dacă clubul estimează venituri de peste 1 miliard de euro pentru sezonul 2025-26, vara aceasta i-a găsit din nou în dificultate din cauza regulamentelor La Liga. În luna august, conducerea lui Laporta a oferit garanții personale pentru un împrumut de 7 milioane de euro, necesar pentru a majora indicatorul SCL (Salary Cap Limit), plafonul salarial impus de La Liga și a permite Barcelonei să îi înregistreze pe Marcus Rashford și noul portar Joan García înainte de startul sezonului.
Deschiderea și readucerea stadionului Camp Nou la capacitate maximă cât mai curând posibil este de importanță capitală.
Datoriile sunt uriașe și, deși acest lucru nu este neapărat negativ în sine, situația financiară precară din trecutul clubului a subminat încrederea pentru viitor. Aproximativ 424 de milioane de euro din datoria aferentă proiectului Espai Barça au fost recent refinanțate la o rată medie a dobânzii de 5,19%, însă aceasta rămâne cu două puncte procentuale mai mare decât rata de 3,2% la care este asigurată datoria pentru stadionul Realului, de exemplu. Cu datorii atât de mari, rambursabile pe parcursul mai multor decenii, ratele ridicate ale dobânzii vor afecta capacitatea Barcelonei de a concura cu vechii rivali de pe Bernabéu.
Este prea devreme pentru a declara că Barcelona s-a redresat complet după prăbușirea financiară de acum câțiva ani.
Întârzierile de la Camp Nou nu sunt semne ale unei administrări eficiente. Nici luptele continue pentru respectarea regulamentelor, atât pe plan intern, cât și internațional, nu indică stabilitate. Datoriile pe termen scurt depășesc încă semnificativ activele. Profitabilitatea generală rămâne greu de atins. Clubul continuă să caute metode alternative de a atrage fonduri; tentativa recentă, ulterior anulată, de a organiza un meci de La Liga între Barcelona și Villarreal la Miami, în Florida, a fost atractivă în mare parte datorită sumelor pe care le-ar fi putut genera.
Totuși, strategia îndrăzneață a lui Laporta funcționează, într-o anumită măsură, așa cum s-a sperat.
Pe teren, Barca este din nou competitivă, din nou spectaculoasă. Sub conducerea antrenorului Hansi Flick, clubul se mândrește cu un lot tânăr, plin de talent și de potențial valoric. Lecția evidentă, la fel de clară acum ca și acum două decenii, este că Barcelona are mai mult de câștigat mizând pe propria academie de juniori decât prin cheltuieli excesive pe piața transferurilor. Acelea aproape că i-au ruinat. Drumul de la acea greșeală a fost fascinant.
“Més que un club?” — Nu glumeau deloc.
FC Barcelona