Polonia – Argentina 0-2. Lewandowski și Messi se califică împreună în optimile Mondialului din Qatar

Argentina și Polonia s-au calificat împreună în optimile de finală ale Campionatului Mondial după jocul direct, dar fără vreun aranjament și în moduri diametral opuse: una făcându-și în sfârșit jocul pentru care fusese considerată una din marile favorite ale turneului final din Qatar, cealaltă fără să joace nimic, dar având noroc cu carul ca cifrele să se potrivească în favoarea ei. Își vor rupe tricourile de pe ei jucătorii Mexicului când vor vedea jocul lamentabil al Poloniei și vor înțelege cât ce potrivnic le-a fost norocul, într-o seară în care ei și-au câștigat meciul dar nu la o diferență suficient de clară, iar Polonia l-a pierdut pe al său dar nici pe departe atât de drastic pe cât ar fi meritat.

Pentru Argentina a fost aproape meciul perfect. Doar ratarea unui penalty de către Messi a fost minusul pe teren și probabil prea mult suspans pentru fanii care s-au văzut nevoiți să aștepte până în a doua repriză golul izbăvitor, altfel reîntâlnirea cu fotbalul european a fost de bun augur pentru Messi și ai lui, iar Argentina a făcut genul de joc pe care îl văzuserăm astă vară în Finalissima. Polonia a fost doctorie curată pentru formația lui Scaloni, care în aceeași zi și-a regăsit și reperele, și-a câștigat și grupa, și a aflat și că are în Australia un adversar mult mai accesibil în optimi decât ar fi putut visa la startul turneului.

Polonia a oferit mai multe spații decât Arabia Saudită și Mexic și mai puțină înverșunare, iar meciul a adus destul de mult cu unul de campionat din Europa, teren familiar pentru majoritatea jucătorilor sud-americani. În locul jocului dur și plin de nervi cu care fusese întâmpinată în precedentele partide, Argentina a găsit acum o organizare tactică specific europeană, o echipă care se apără urmând un model matematic și se desface pe jocul de atac, dar fără a face bine niciuna din aceste faze. S-a spus despre Polonia că punctul său slab este selecționerul și e lesne să înțelegi originile acestei afirmații, pentru că e greu de conceput că ai în lot un jucător de calibrul lui Lewandowski dar nu reușești să îl pui aproape deloc în valoare în trei meciuri. Cu atât mai puțin a fost posibil în fața Argentinei, echipă căreia victoria cu Mexic pare să îi fi reîntregit feng-shui-ul și care nu a fost dispusă să cedeze vreun centimetru de teren pe degeaba.

Spre deosebire de precedentele meciuri, acum Argentina a ajuns mai ușor în careul advers și a avut ocazii. Cu Messi când la finalizare când la construcție avusese deja cinci șuturi pe poartă și o altă ocazie situație a lui Acuna până în minutul 38 când centralul a acordat penalty după ce Szczensy l-a lovit în față pe Messi după ce ieșise să respingă o centrare, o fază confuză care poate fi judecată în fel și chip fiindcă într-adevăr contactul a existat dar nici ieșirea portarului nu pare să aibă elemente de blam. Ar fi fost păcat ca drumul Argentinei spre fazele finale ale Cupei Mondiale să fie pe alei lăturnalice întunecate, dar Messi a rezolvat controversa când a executat destul de slab penalty-ul și i-a permis „agresorului” său să respingă, tot cu pumnul.

Polonia era sigură de calificare cu un egal și nu putea fi decât mulțumită să fi tras de el până la pauză, dar echilibrul s-a rupt în chiar primul minut din partea a doua. Nahuel Molina a pus o centrare din partea dreaptă în careu pentru sosirea neașteptată a lui Alexis Mac Allister, care cu primul său gol la echipa națională a devenit eroul de ocazie al Albiceleștilor. Abia acum a apărut și Polonia firav în ofensivă, cu o lovitură de cap a lui Glik după o fază fixă.

Argentina era însă de neoprit. Principalul ratangiu până în acel moment al meciului, Julian Alvarez a marcat în sfârșit cu un șut frumos din interiorul careului în minutul 67, iar calificarea Poloniei atârna din acest moment de un fir de ață, fiindcă avantajul său mai stătea în picioare doar datorită criteriului fair-play, având altfel o linie similară de clasament cu Mexic.

Argentina avea propria misiune și nu s-a oprit să panseze rănile polonezilor. În timp ce Mexicul rata în celălalt meci ocazie după ocazie, Polonia a văzut în două rânduri cum Julian Alvarez și ceva mai târziu înlocuitorul său, Lautaro Martinez, scapă singuri spre poartă în poziții clare de gol. Doar ratările acestora au menținut Polonia pe locul 2 al grupei până în prelungiri, când Mexicul a eliminat orice dubii primind gol de la Arabia Saudită și a ratat astfel propria calificare pe criteriul golaverajului, nu al cartonașelor galbene.

Abia atunci a apărut și Lewandowski, cu zâmbetul până la urechi după fluierul de final. Polonia nu a jucat fotbal, dar este pentru prima oară prezentă în optimi din 1986 și va da piept cu Franța. În schimb pentru Argentina se deschide larg drumul spre semifinale, urmând să joace sâmbătă cu Australia și apoi cu câștigătoarea dublei Olanda – Statele Unite, din nou un adversar abordabil după ce au arătat aceste echipe până în acest moment al turneului din Qatar.