Turneul final EURO 1992

După Italia în 1980, Franța în 1984 și Germania de Vest în 1988, a fost o surpriză desemnarea Suediei ca gazdă a Campionatului European 1992, o echipă cu tradiție fotbalistică inferioară și fără o infrastructură pe măsura precedentelor. A contat însă decisiv inflația de evenimente de amploare care au fost organizate în același an în singura țară contracanditată, Spania, gadza EXPO 1992 la Sevilla și a Jocurilor Olimpice la Barcelona. Suedia nu a putut pune la dispoziție decât patru stadioane cu capacitate între 23.000 și 44.000 de locuri, meciurile din faza grupelor fiind alocate în mod simetric, câte trei pe fiecare arenă.

Particularitățile turneului final EURO 1992

• Turneul final Suedia 1992 a rămas în istorie prin deznodământul unic. Urmare a unei rezoluții a Consiliului de Securitate ONU, naționala Iugoslaviei a fost exclusă pe 30 mai, cu mai puțin de 2 săptămâni înainte de startul turneului. Invitată să o înlocuiască în calitate de ocupantă a locului doi în grupa preliminară câștigată de Iugoslavia, Danemarca a încropit o echipă cu care a obținut in extremis calificarea în semifinale grație unei victorii cu Franța în ultimul meci după ce nu marcase niciun gol în primele două partice (0-0 cu Anglia și 0-1 cu Suedia), apoi s-a impus la penalty-uri în fața Olandei și a bătut Germania în finală pentru o surpriză uriașă a Campionatului European de Fotbal.
• Naționala URSS s-a calificat la turneul final, dar a evoluat la turneul final sub titulatura Comunitatea Statelor Independente după dezintegrarea blocului sovietic. Jucători din Estonia, Letonia și Lituania nu au luat parte, în schimb Georgia a avut un reprezentant în naționala CIS deși din punct de vedere politic nu era membră a acestei comunități.