Turneul final EURO 2008

O singură mare noutate de regulament a adus turneul final EURO 2008: abolirea regulii golului de argint, care fusese folosită la EURO 2004 și care decisese rezultatul uneia dintre semifinale. Atât golul de aur cât și golul de argint au fost considerate experimente nereușite, iar FIFA a decis eliminarea acestor reguli încă din 2004, astfel încât începând cu Campionatul Mondial 2006 (și în mod implicit la EURO 2008) regula a fost ca prelungirile să se desfășoare pe întreaga durată a 30 de minute, indiferent de scor.

Celălalt amănunt organizatoric la EURO 2008 a fost modul în care s-a creionat drumul spre finală, menținând grupele A-B, respectiv C-D, pe aceeași jumătate de tablou, astfel că un posibil duel între două echipe din aceeași grupă putea fi reeditat în semifinale, nu în finală. Acest lucru s-a și petrecut pe jumătatea inferioară a tabloului unde Spania și Rusia s-au luptat pentru un loc în finală (scor 3-0 pentru Spania) după ce se înfruntaseră deja și în prima etapă a grupelor (4-1 pentru Spania).

Particularitățile turneului final EURO 2008

• UEFA a comandat un nou trofeu pentru EURO 2008, o replică a celui original dar cu 18 cm mai mare și cu 2kg mai greu, pentru a nu fi mai prejos decât celelalte trofee oferite de forul european, în special trofeul Champions League. A fost eliminată baza de marmură a trofeului inițial și a fost mărită baza de argint a celui nou pentru a-i oferi stabilitate, iar numele câștigătoarelor precedente au fost gravate direct pe suprafața sa, după ce în trecut erau lipite pe plăcuțe speciale. Noul trofeu, realizat integral din argint, are o înălțime de 60cm și o greutate de 8kg.
• EURO 2008 a fost organizat în Elveția și Austria, a doua ediție din istoria competiției organizată de două țări, însă, în afară de Ungaria și Rusia care și-au depus separat dosare, alte patru candidaturi comune au fost înregistrate la UEFA: Grecia - Turcia, Scoția - Irlanda, Bosnia - Croația și o candidatură comună a patru țări nordice, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia. La fel ca la precedenta ediție organizată în două țări (EURO 2000 din Belgia și Olanda), Austria și Elveția au pus la dispoziție câte patru stadioane. Șase dintre arene au avut o capacitate puțin mai mare de 30.000 de locuri și doar St. Jakob Park din Basel (42.500) și Ernst-Happel Stadion din Viena (unde s-a jucat finala, 53.295 locuri) au avut capacitate sensibil mai mare.
• Grație statutului de țară gazdă, Austria și-a făcut debutul la un turneu final al Campionatului European dar nu a obținut decât un punct în grupă, terminând pe locul 3 în fața celeilalte debutante, Polonia. Nici Elveția nu a trecut de prima fază, terminând pe ultimul loc Grupa A în ciuda unei victorii în ultima etapă cu Portugalia.
• Campioana en-titre Grecia s-a calificat en-fanfare la EURO 2008 fiind echipa cu cel mai bun bilanț în preliminarii, însă la turneul final nu a reușit nici măcar un punct în grupă, singura echipă în această situație în cadrul turneului.
• Cu excepția meciului Portugalia - Germania 2-3, toate celelalte sferturi de finală au avut nevoie de prelungiri: Rusia a trecut cu 3-1 de Olanda, iar Turcia și Spania au eliminat după lovituri de departajare Croația și Italia. După sferturi, toate cele trei meciuri rămase au fost decise în 90 de minute.
• Premiile în bani pentru EURO 2008 au fost crescute semnificativ față de ediția precedentă, de la 129 la 184 de milioane de euro. Spania a câștigat maximul posibil alocat unei echipe (23 de milioane), deoarece începând cu faza eliminatorie diferența de bani s-a făcut în funcție de echipa calificată în turul urmator, nu de rezultatul meciului, astfel încât a fost creditată cu victorie în jocul din sferturi cu Italia, decis la penalty-uri, chiar dacă statistica reține rezultatul drept remiză.
• Cea mai mare parte a Europei nu a putut vedea integral semifinala dintre Germania și Turcia din cauza unei furtuni la Viena care a dus la căderea semnalului tv de trei ori, deși meciul s-a jucat în Elveția. Televiziunea elvețiană SRG a avut un car propriu de transmisie la acel meci și a putut oferi un feed live care a fost preluat de broadcasterii oficiali din Germania și Austria, astfel încât telespectatorii posturilor ZDF și ORF au fost singurii care au putut vedea în direct golul al doilea al naționalei Germaniei.