Cristiano Ronaldo a rupt tăcerea și a publicat o declarație amplă în care își prezintă, la persoana întâi, versiunea despre părăsirea cantonamentului Portugaliei. Căpitanul naționalei a părăsit lotul înaintea meciului cu Danemarca de la Copenhaga, după ce rămăsese rezervă nefolosită în victoria Portugaliei cu Norvegia din Nations League, iar acum susține că această decizia a venit ca urmare a faptului că selecționerul Jorge Jesus și-a încălcat promisiunile făcute.
Potrivit lui Ronaldo, planul privind participarea sa la acțiunile echipei naționale a fost stabilit încă din august, la o întâlnire cu Jorge Jesus la Cidade do Futebol, în prezența lui Simão Coutinho, director sportiv al Al Nassr. Starul portughez afirmă că, în ziua meciului din Norvegia, selecționerul l-a anunțat că va juca 30 de minute, însă, deși s-a încălzit încă din pauză, nu a mai fost trimis pe teren. Ronaldo mai spune că o înțelegere ulterioară, prin care antrenorul urma să clarifice situația la conferința de presă, nu a fost respectată, motiv pentru care vorbește despre „a doua oară” când i s-a încălcat cuvântul.
În același timp, Ronaldo își asumă greșelile. El își cere scuze suporterilor pe care nu i-a salutat după meciul cu Norvegia, precum și coechipierilor pentru că a părăsit cantonamentul, și recunoaște că statutul de căpitan face ca gestul său să fie mai grav. Mai mult, cere ca Federația Portugheză de Fotbal să îl sancționeze fără circumstanțe atenuante.
Cu toate acestea, Ronaldo precizează că nu s-a retras de la echipa națională. Atacantul spune că, dacă va fi bine din punct de vedere fizic și după ispășirea unei eventuale suspendări, va rămâne disponibil pentru selecționată, iar despre meciurile de retragere afirmă că „va fi timp pentru asta”. Redăm mai jos declarația integrală a lui Cristiano Ronaldo.
„Acesta este adevărul despre ce s-a întâmplat cu Jorge Jesus. Așa cum am promis, am decis să relatez, la persoana întâi și în mod direct, circumstanțele ultimului cantonament al echipei naționale. După Cupa Mondială din 2026 am pregătit o scrisoare către poporul portughez, pe care o păstrez și acum, cu cuvintele pe care vreau să i le adresez atunci când mă voi retrage definitiv de la echipa națională”.
„La finalul competiției, chiar în zborul de întoarcere din Statele Unite, președintele Federației mi-a cerut și a insistat să reconsider decizia de a mă retrage, pentru că FPF (Federația Portugheză de Fotbal) dorea să continui. Imediat după aceea mi-a cerut părerea despre numele actualului selecționer, pe care îl lua în calcul alături de alte nume pe care nu mi le-a dezvăluit. I-am spus președintelui Federației că, în opinia mea, ar fi alegerea potrivită”.
„De aceea, în ziua în care actualul selecționer a fost prezentat, m-am bucurat sincer de alegere. Era opțiunea corectă, așa cum o confirmă rezultatele. Câteva zile mai târziu am primit un prim apel din partea noului selecționer, care mi-a spus că ar vrea să ne întâlnim personal. Am acceptat și am stabilit întâlnirea pentru finalul vacanței mele. Ne-am văzut la Cidade do Futebol, unde clubul meu își desfășura cantonamentul de pregătire a noului sezon”.
„În ziua aceea, selecționerul mi-a spus că se bazează pe mine și că prezența mea este fundamentală pentru proiectul său. Mi-a prezentat pe loc un plan pentru participarea mea. Mi-a spus că voi juca primul și ultimul meci și că, din motive de gestionare a efortului fizic, va face mereu trei-patru schimbări pe meci. Atunci a adus în discuție posibilitatea ca eu să nu călătoresc cu echipa națională în Norvegia și Danemarca. Mi-a propus să joc primul meci și să rămân în Portugalia, urmând să revin în lot înaintea meciului de pe Dragão. Am refuzat imediat această propunere”.
„Mi s-a părut evident că nu o pot accepta. Faptul că nu aș fi jucat meciurile din deplasare nu însemna că încetam să fiu căpitanul echipei noastre. Privilegiul de a rămâne în Portugalia nu ar fi fost un exemplu bun. Selecționerul a ajuns să fie de acord cu analiza mea. La această discuție a fost prezent Simão Coutinho, director sportiv al Al Nassr, persoana căreia actualul selecționer i-a raportat pe tot parcursul sezonului trecut și unul dintre cei responsabili de aducerea sa la club în 2025. În ajunul începerii cantonamentului, selecționerul a venit, la cererea lui, la mine acasă, la Lisabona, pentru o nouă discuție. Discuția a fost calmă și toate principiile stabilite în august au fost menținute”.
„Am jucat meciul de pe Alvalade și, deși am fost înlocuit, nu am făcut din asta o problemă. I-am pus eu însumi banderola lui Bruno Fernandes, departe de a-mi imagina că aceia ar putea ultimii mei pași ca jucător și căpitan al echipei naționale. Ce conta pentru mine în ziua aceea era victoria noastră. A câștiga e întotdeauna bine; în Portugalia și pentru țara mea, cu atât mai bine. La prânz, în ziua meciului din Norvegia, un asistent al selecționerului a venit la masa unde grupul lua prânzul și m-a anunțat că selecționerul vrea să vorbească cu mine. Spre surprinderea mea totală, selecționerul m-a întrebat dacă sunt apt să joc 30 de minute”.
„Eram complet concentrat pe refacerea fizică, integrat alături de coechipieri ca întotdeauna, și cu gândul că nu voi juca în ziua aceea. Fără nicio problemă. Această cerere ieșea din planul meu de refacere fizică și de pregătire, pentru că urma să joc abia pe 4, pe Dragão, dar, firește, am spus da. Mi-a răspuns că atunci trebuie să fiu pregătit, pentru că voi juca 30 de minute. Restul îl știe toată lumea. M-am încălzit din pauză, am văzut minutele trecând și nu am fost chemat. Selecționerul își încălcase cuvântul față de mine”.
„La finalul meciului nu voiam decât ca totul să se încheie cu victoria și să rămân singur. Nu am mers să salut suporterii. O greșeală care îmi aparține în exclusivitate și care nu ar fi trebuit să se întâmple. Îmi cer scuze portughezilor care ne-au susținut intens acolo, îmi cer scuze suporterilor și îmi cer scuze celor care, fără a fi portughezi, poate au călătorit până acolo ca să mă vadă și pe care i-am dezamăgit”.
„Patruzeci și opt de ore mai târziu am avut o discuție în trei — eu, selecționerul și Simão Coutinho — deoarece el fusese cel care asistase la discuțiile noastre din august. A fost un moment profund, foarte sincer, fără niciun fel de filtru. Am convenit că exista o singură cale de a închide acest caz: ca selecționerul să repete în sala de presă ce tocmai îmi spusese în privat, în prezența lui Simão Coutinho. Înțelegerea era simplă: selecționerul își va începe conferința de presă cu acest subiect, încercând să închidă chestiunea spunând adevărul”.
„Urma să spună că eu nu am cerut niciodată să joc vreun minut, că el și nimeni altcineva mi-a propus planul pentru acest cantonament, că a fost o greșeală să mă trimită la încălzire și apoi să nu mă introducă în joc și că, dacă s-ar repeta situația, nu ar mai face asta. Am încheiat acea întâlnire cu selecționerul cerându-mi o îmbrățișare, promițându-mi că va spune la conferință ce tocmai îmi spusese și că subiectul va fi depășit. Nu urma să joc în Danemarca și urma să joc meciul de pe Dragão. Toate acestea, repet, în prezența lui Simão Coutinho”.
„La cererea selecționerului, a avut loc apoi o întâlnire prin videoconferință între el, Simão Coutinho și Tiago Craveiro, în care s-a rezumat ce discutaserăm. A fost redactat un scurt document, pe care eu însumi l-am validat și care, cu știința mea, i-a fost înmânat selecționerului, așa cum ceruse. Conferința a fost cea pe care o știe toată lumea: atitudinea nu a avut nicio legătură cu întâlnirea noastră; am auzit expresii și o agresivitate pe care nu cred că le meritam, o atitudine de tipul «eu vreau, eu pot și eu comand» pe care nu mi-a arătat-o niciodată, nici pe departe, în privat, cu o zi înainte”.
„Notițele pe care le-am validat au fost următoarele: «Cred că este important — și pentru că este adevărul — să clarific câteva lucruri înainte de a vorbi despre Danemarca: 1. Eu însumi, și nimeni altcineva, i-am propus lui Cristiano un plan pentru el în acest sezon la Echipa Națională. A fost o discuție lungă și foarte bună. 2. Știu cât de mult trăiește și iubește echipa națională și ce greutate are în lume și, cu atât mai mult, greutatea și influența pozitivă pe care le-a avut asupra echipei naționale timp de 24 de ani consecutivi. 3. Planul pe care i l-am propus lui Cristiano a fost acceptat. 4. Nu mi-a contestat niciodată opțiunile. A fost exemplar, loial și profesionist. 5. Meciul din Norvegia nu făcea parte din planul pe care i l-am întocmit. Totuși, am simțit că reușise să se refacă fizic după primul meci și l-am avertizat că s-ar putea să am nevoie să-l folosesc. Cristiano a fost de acord. 6. Am greșit trimițând la încălzire un jucător de calibrul lui Pelé sau Maradona și apoi nebăgându-l în joc. Dacă ar fi azi, nu aș mai face-o. 7. Ca să închid subiectul: îl vreau pe Cristiano la Echipa Națională. De fapt, nu îl vreau puțin, îl vreau foarte mult. Din fericire, și el crede în mine. A crezut la Al Nassr și crede și aici. 8. Despre faptul că nu a salutat suporterii”.
„Am vorbit deja despre asta. Cineva care a jucat peste 230 de meciuri pentru echipa națională nu primește lecții de la mine despre dragostea pentru Portugalia. A fost un moment de frustrare care nu șterge nimic. Este jucătorul care dă cele mai multe autografe, participă cele mai multe selfie-uri și le arată fanilor cea mai multă afecțiune. Să nu inventăm probleme acolo unde nu există. Când nu suntem mulțumiți, reacționăm. Asta a fost tot. Niciuna dintre aceste notițe nu spunea, așadar, că selecționerul ar trebui măcar să-mi ceară scuze. A fost a doua oară când și-a încălcat cuvântul față de mine”.
„Am decis să părăsesc cantonamentul fără să mai aștept o nouă încălcare a cuvântului dat. Pentru mine, adevărul rămâne cel mai important lucru în relațiile dintre oameni. Oricât ar durea, să mi se spună adevărul. De altfel, într-o discuție pe care am avut-o cu președintele FPF și cu selecționerul în dimineața zilei acelei conferințe de presă — o pot confirma cu siguranță —, am reafirmat că, dacă nu mă voiau acolo, să mi-o spună”.
„Era suficient să fie sinceri cu mine. Aș fi acceptat și am promis că vom pregăti ceva frumos, așa cum visez să se întâmple, și nimeni nu ar fi rămas supărat. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost azi. Mi-au răspuns la unison că nu. Că locul meu este la Echipa Națională. Niciodată, în niciun moment, nu m-am amestecat în vreo decizie tehnică sau tactică a vreunui antrenor sau selecționer în aproape 25 de ani de carieră. Accept, la bine și la rău, ce mi se propune să fac. Respect decizia, iar atunci când mi se încalcă cuvântul dat, simt că locul meu nu este acolo”.
„Le datorez scuze și coechipierilor mei de la națională pentru că am părăsit cantonamentul. În ciuda încălcării totale a încrederii în cuvântul selecționerului, după cum pot confirma cei care au asistat la aceste discuții, nu ar fi trebuit să o fac. Responsabilitatea îmi aparține exclusiv. Le cer încă o dată scuze portughezilor, dar încălcarea cuvântului dat are pentru mine un impact definitoriu. Am simțit că, din acel moment, rămânerea mea nu ar fi făcut decât să dăuneze grupului și am făcut ce am spus mereu că voi face dacă nu mă simt util: mi-am făcut bagajele și am plecat”.
„Consecința acestui gest al meu trebuie evaluată și sancționată de Federația Portugheză de Fotbal. Consider că pedeapsa nu ar trebui să aibă circumstanțe atenuante. Nu sunt un jucător oarecare; sunt căpitanul echipei, iar asta constituie o circumstanță agravantă. Mi-am cerut deja scuze, dar știu că atitudinile trebuie să aibă consecințe. Oricine trăiește în fotbal așa cum trăiesc eu știe că, indiferent de statutul fiecăruia, regulile sunt aceleași pentru toți”.
„Pe acest subiect, am auzit multe discuții despre meciuri de retragere, despre faptul că trebuie să am o despărțire demnă și că Federația vrea să-mi ofere această ocazie. Am învățat în viață, de multe ori flămând și fără nimic de mâncare, că nimeni nu dă nimic nimănui. Le pot promite tuturor fanilor mei, firește și în special tuturor portughezilor, că vom avea unul sau mai multe meciuri de retragere; va fi timp pentru asta. Dar, când mă gândesc la echipa națională, ce am cu adevărat în minte este competiția”.
„La asta m-am gândit și în ziua în care am primit vestea morții tatălui meu. Eram în cantonament cu echipa noastră națională și am decis să rămân acolo până la finalul meciului din ziua următoare. Am făcut pentru țară ce nu aș face niciodată pentru vreun club. Prin urmare, dacă voi fi bine fizic, jucând pentru clubul meu, cu goluri sper, după ispășirea suspendării care mi-ar putea fi aplicată, voi fi disponibil, așa cum am fost mereu până azi, să concurez și să câștig pentru echipa noastră națională. Acesta este, credeți-mă, cel mai curat adevăr. Cristiano Ronaldo”.