Barcelona – Sevilla 5-4. Catalanii câştigă Supercupa Europei 2015 după un meci nebun

FC Barcelona a învins Sevilla cu scorul de 5-4 şi a cucerit Supercupa Europei 2015 după un meci nebun în care andaluzii au revenit de la 1-4.

Articol scris de - inițiatorul proiectului FootballClub.ro, urmăritor fidel al meciurilor din La Liga, Premier League și Bundesliga, cu peste 1000 de cronici și alte articole scrise despre FC Barcelona, Real Madrid, Arsenal, Liverpool, Manchester City, Manchester United, Chelsea, Tottenham, Bayern Munchen, Borussia Dortmund sau PSG.
11 august 2015
FC Barcelona, câştigătoarea Supercupei Europei 2015
FC Barcelona, câştigătoarea Supercupei Europei 2015

FC Barcelona începe sezonul 2015-2016 cu cucerirea Supercupei Europei şi speră să repete câştigarea tuturor celor şase trofee la fel ca în 2009, însă Luis Enrique se confruntă deja cu multe întrebări la care trebuie să găsească rapid un răspuns. Tehnicianul declarase în preambulul jocului de la Tbilisi că echipa sa se prezintă la startul sezonului mai bine decât în urmă cu un an, dar realitatea din teren a evidenţiat o formaţie blaugrana cu două feţe, capabilă de un control autoritar ce produce spectacol şi goluri pe bandă rulantă, dar şi de o neaşteptată prăbuşire ce a permis Sevillei o revenire incredibilă, cum nu s-a mai văzut în fotbalul european de la celebrul Liverpool – AC Milan din finala Ligii Campionilor. Din 1998 nu mai pierduse Barcelona un avantaj de trei goluri într-un meci (se întâmplase la un joc cu Valencia), iar de la Pep Guardiola încoace au fost rare ocaziile în care echipa blaugrana nu a avut ştiinţa de a închide un joc, însă de această dată planetele s-au aliniat altfel pentru catalani şi au fost momente în care destinaţia trofeului părea să ocolească oraşul condal. Pierdera lui Jordi Alba în trofeul Gamper, oreionul lui Neymar şi apoi accidentarea lui Andres Iniesta după o oră de joc au făcut ca Barcelona să abordeze finalul meciului cu Bartra, Mathieu şi Sergi Roberto, jucători de lot dar nu suficient de valoroşi pentru o finală europeană. În plus, un joc de o intensitate deosebită şi, mai ales, de 120 de minute, a părut a fi prea mult pentru o echipă blaugrana care a trimis în această vară mulţi jucători la Copa America, de unde căderea fizică ar putea să îşi tragă o explicaţie raţională. Arma secretă a fost însă Pedro, obişnuitul marcator în finale, venit încă o dată să îşi pună decisiv amprenta pe un meci cu trofeul pe masă la poate ultima sa apariţie în tricoul blaugrana.

La Tbilisi nu au existat învinşi. Sevilla a ratat din nou trofeul, la fel ca în 2014, dar cu siguranţă şi-a atras multă admiraţie pe întregul continent după o evoluţie dezinvoltă şi spectaculoasă. Transferurile continuă să meargă bine şi pe Sanchez Pizjuan rămâne o familie, aşa cum spune imnul, indiferent de numele de pe tricouri. Lipsa de complexe în faţa marilor rivali şi spiritul combativ la orice scor rămân constantele frumoasei echipe andaluze, iar revenirea ei din acest sezon în Liga Campionilor nu poate decât să dinamizeze şi mai mult o competiţie care de la un an la altul pare tot mai puternică şi mai spectaculoasă. Pintr-un spirit de luptă epic, Sevilla a contribuit la cea mai frumoasă finală din istoria Supercupei Europei şi a avut ghinion, mai ales după uriaşele ocazii din final, să nu prindă loviturile de la unsprezece metri.

În absenţa lui Neymar, a fost o singură surpriză în dispozitivul de start al celor două echipe: Rafinha a apărut ca titular acolo unde era aşteptat Pedro. Barcelona a avut banda stângă improvitază: Mathieu a intrat în locul lui Jordi Alba şi a fost alert în deplasare dar cap de linie în jocul combinativ şi slab spre dezastruos pe faza defensivă, în timp ce Rafinha nu a ocupat locul de extremă a lui Neymar ci a preferat o poziţie mai apropiată de centru, astfel că Barca a părut în unele momente mai degrabă într-un 4-4-2 decât în 4-3-3. La Sevilla nu au existat surprize în condiţiile absenţelot din lot: 4-2-3-1, cu Vitolo în stânga alături de Iborra şi Reyes, în spatele vârfului împins Gameiro.

Meciul din Georgia a început brusc, cu un gol marcat de Ever Banega din lovitură liberă încă din minutul 3, cel mai rapid gol într-o supercupă a Europei de când aceste finale se dispută într-o singură manşă. Doar patru astfel de reuşite fuseseră consemnate în istoria competiţiei şi se cade să menţionăm, plini de mândrie, că una dintre ele îi aparţine lui Gică Hagi, legendarul decar al naţionalei României. La Tbilisi un alt decar avea să scrie istorie: la 0-1 a ieşit la rampă Lionel Messi, cu două execuţii magistrale din lovitură liberă în minutele 7 şi 15. A fost pentru prima oară în întreaga sa carieră când starul Argentinei punctează de două ori din astfel de faze fixe şi prima oară de la Rivaldo (octombrie 2000, vs Milan) când un jucător al Barcelonei transformă două lovituri libere într-un meci internaţional. Imediat după finalul jocului Messi avea să declare că golurile sale au fost „norocoase”, însă realitatea este că argentinianul a avut o primă repriză de vis în care i-a ieşit totul. La 2-1 după primul sfert de oră şi în control absolut al jocului, Barcelona şi-a văzut anulat eronat pentru ofsaid un gol marcat de Suarez după o bună pătrundere a lui Mathieu în banda stângă, totuşi şi-a majorat avantajul până la pauză: Suarez a pornit vijelios din propria jumătate şi a ajuns faţă în faţă cu Beto dar a şutat în portarul Seviilei, a alergat totuşi excelent la recuperare şi a oferit un assist pentru Rafinha. Hipnotizaţi de jocul combinativ al catalanilor, cei de la Sevilla au avut până la pauză doar o semiocazie, încheiată cu degajarea lui Dani Alves din faţa liniei porţii.

Partea secundă a început după aceleaşi coordonate şi Barcelona a făcut 4-1 în minutul 52: recuperare a lui Busquets la 25 de metri de poarta andaluză, serviciu prompt pentru Suarez şi reluare din prima a uruguayanului fără speranţe pentru Beto. Meciul părea rezolvat dar, contrar cursului jocului, Sevilla a punctat pentru 2-4 după ce Mascherano şi Mathieu (verigile slabe ale Barcelonei) şi-au pierdut oamenii din marcaj şi Reyes a apărut singur în faţa porţii unde golul era iminent.

Barcelona nu a acuzat golul primit ci pierderea lui Iniesta, accidentat în minutul 63. Sergi Roberto a intrat greu în meci şi jocul Barcelonei s-a prăbuşit neaşteptat: Dani Alves şi Rakitic au dispărut, Messi n-a mai avut cu cine să combine, la Suarez n-au mai ajuns mingi, apărarea pusă sub presiune şi-a arătat limitele. Sevilla a crescut de la un minut la altul şi rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate: Mathieu a făcut un fault de bădăran în propriul careu şi Gameriro a punctat de la punctul cu var pentru 3-4. Enrique a mutat defensiv renunţând la Rafinha pentru Bartra, mutare prin care Mascherano a trecut la centrul terenului, însă pe gazon rămăsese o singură echipă pozitivă: Sevilla. Nici Bartra nu a intrat bine în joc pentru catalani şi are pe consţiinţă golul egalizator al andaluzilor, operă a noilor achiziţii ale lui Unay Emery: Ciro Immobile s-a desprins uşor din marcaj şi prima sa atingere de minge pentru Sevilla a fost o centrare în gura porţii de unde Konoplyanka a îndeplinit formalitatea.

Andaluzii s-au mulţumit cu egalarea ce părea imposibilă cu 20 de minute în urmă şi meciul a intrat în prelungiri. Inutil la centrul terenului, Mascherano i-a lăsat locul lui Pedro în minutul 93, dar acesta a găsit contactul cu un jucător advers înainte să apuce să atingă mingea, primind imediat cartonaşul galben şi multă ironie din partea presei engleze care îl aşteaptă la Manchester United. Pedro avea totuşi să fie eroul Barcelonei: Messi a executat în zid o lovitură liberă de la 18 metri, mingea i-a revenit pentru un şut bun scos in extremis de Beto, însă Pedro era deja la locul potrivit pentru întâlnirea cu mingea şi scorul a devenit 5-4, un rezultat nemaivăzut în fotbalul european de la celebra finală de Europa League din 2001, Liverpool – Alaves.

Sevilla nu a cedat nici acum: a revenit plină de speranţă în atac şi a avut trei mari situaţii în cele cinci minute rămase până la final, însă norocul a fost de partea catalanilor, deveniţi echipa cu cele mai multe trofee internaţionale din fotbalul mondial (21). Tototdată Barcelona a egalat la numărul de Supercupe câştigate pe AC Milan (câte 5), Dani Alves a urcat pe aceeaşi treaptă cu Paolo Maldini şi Arie Haan, jucătorii cu cele mai multe titluri europene în palmares (9), în timp ce Luis Enrique devine doar al cincilea om care cucereşte Supercupa Europei atât ca jucător cât şi ca antrenor, după Cruyff, Ancelotti, Guardiola şi Diego Simeone.

După 120 de minute pe teren într-un meci nebun, Barcelona are puţin timp de recuperare înainte dublei manşe din Supercupa Spaniei în care va da piept cu Athletic Bilbao. Deja calificată în grupele Ligii Campionilor, Sevilla aşteaptă acum debutul în noua ediţie de Primera Division, care se va produce pe 21 august în deplasare la Malaga.