EURO 1988

Preliminariile Campionatului European de Fotbal 1988 au fost organizate în mod similar ediţiilor anterioare, 32 de selecţionate fiind împărţite în şapte grupe. Gazdă a fost aleasă Germania de Vest, aceasta surclasând la vot Anglia şi candidatura comună a trei ţări nordice, Suedia, Danemarca şi Norvegia.

În preliminariile pentru turneul final, chiar dacă în meciurile directe şi-au împărţit victoriile, Spania a depăşit România în clasamentul primei grupe. Înaintea ultimei etape românii se aflau pe primul loc, dar victoria spaniolilor în meciul cu Albania şi rezultatul de egalitate al românilor în deplasarea din Austria au schimbat ierarhia. Italia, Anglia şi Olanda şi-au câştigat grupele fără probleme. Danemarca s-a calificat pentru a doua oară consecutiv la un Campionat European de Fotbal, depăşind Cehoslovacia.

Franţa, câştigătoarea Euro 1984 şi campioană în exerciţiu, a avut o campanie de calificări modestă. O singură victorie în faţa Islandei, patru rezultate de egalitate şi trei înfrângeri i-au lăsat pe francezi fără şansa de a-şi apăra titlul. Din grupa lor la Euro 1988 s-a calificat Uniunea Sovietică, aceasta fiind ultima ei participare la un turneu final sub această titulatură.

Debutanta selecţionată a Irlandei completa numărul de opt participante, beneficiind de ajutorul decisiv al scoţienilor în ultima etapă a grupei. Până în minutul 86 al partidei de la Sofia dintre Bulgaria şi Scoţia, când scorul era încă 0-0, gazdele s-au aflat pe prima poziţie. A venit însă golul lui Gary Mackay, unicul al partidei, şi Irlanda câştiga grupa. Irlandezii au fost aproape de a da lovitura şi la turneul final din Germania de Vest. Aflaţi în grupă cu Anglia, Olanda şi Uniunea Sovietică, ei s-au aflat la câteva minute de o calificare surprinzătoare în semifinale. Învingătoare în meciul de debut împotriva Angliei şi egala Uniunii Sovietice, Irlanda avea nevoie să nu piardă în faţa Olandei. Norocul pe care irlandezii îl avuseseră în ultimele zece minute din preliminarii s-a transformat însă în ghinion, Wim Kieft marcând în minutul 82 golul victoriei olandeze. Grupa a fost câştigată de Uniunea Sovietică, singura selecţionată din grupă fără înfrângere.

În grupa cealaltă Germania de Vest le-a avut ca adversare pe Italia, Spania şi Danemarca, ultimele două semifinaliste la Euro 1984. Gazdele şi italienii au terminat grupa cu două victorii şi un egal în meciul direct, departajarea făcându-se la golaveraj. Avantajul a fost de partea Germaniei de Vest, care înscrisese cu un gol mai mult decât Italia.

Tânăra selecţionată italiană a ajuns astfel să dispute semifinala în faţa Uniunii Sovietice, dar fără succes. Cu două goluri marcate în repriza secundă a partidei de la Stuttgart sovieticii s-au calificat pentru finala de pe 25 iunie 1988 de la Munchen. Toată lumea se aştepta ca acolo ei să întâlnească gazdele, iar desfăşurarea meciului de la Hamburg dintre Germania de Vest şi Olanda părea să ducă spre acest deznodământ. Chiar dacă erau conduşi, batavii nu au renunţat şi în ultimul sfert de oră au întors rezultatul, reuşind să îi învingă pe germani pentru prima oară în 32 de ani.

Finala Campionatului European de Fotbal 1988 le-a adus olandezilor singurul lor titlu european din istorie. Ruud Gullit a deschis scorul, dar elementul emblematic al acelei partide îl constituie execuţia aproape imposibilă cu care Marco van Basten l-a învins pe Rinat Dasaev, portarul sovieticilor. Claritatea victoriei Olandei a fost pecetluită de Hans van Breukelen, acesta apărând o lovitură de pedeapsă executată de Igor Belanov.